Consideraţii cu privire la stema de stat a României şi cea a Republicii Moldova

Revista Erasmus, nr. 12/2001, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2001.

Vlad-Lucian POPESCU
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie

Stema oficială a oricărui stat reprezintă ilustrarea în simboluri a formei de guvernământ precum şi a statutului său internaţional, iar în unele cazuri este sinteza istoriei sale. Pornind de la aceste aprecieri generale considerăm oportună o analiză comparată a stemelor oficiale ale celor două state româneşti existente astăzi, România şi Republica Moldova în scopul identificării pe această cale, a elementelor ce simbolizează unitatea noastră naţională.
Actuala stemă a României derivă direct din stema oficială a Regatului României din perioada 1923-1947 având rădăcini bine conturate atât în stema oficială din perioada 1881-1923 cât şi în cele din perioada 1866-1881 sau 1859-1866. 1 Putem de asemenea afirma că majoritatea simbolurilor încordate în stema actuală au originea în Evul Mediu. Astfel, stema heraldică a Ţării Româneşti îşi găseşte prima reprezentare în sigiliul lui Mircea cel Bătrân din 13902 în timp ce a Moldovei apare prima dată pe aversul groşilor bătuţi de Petru I.3 În schimb, stema Transilvaniei îşi are prima reprezentare în sigiliile lui Sigismund Bathory din anul 1595.4 Cu toate acestea, se poate presupune că aceste prime reprezentări heraldice îşi au o origine mai veche decât atestarea lor documentară.
Stema actuală a României se constituie dintr-un scut de azur încărcat cu o acvilă de aur cu capul spre dreapta, ciocul, ghearele roşii ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan, ambele de argint. Pieptul acvilei este încărcat cu un scut scartelat cu insiţiune: primul cartier pe azur încărcat cu o acvilă de aur cu ciocul şi ghearele roşii, ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur, însoţită de un soare la dreapta şi de o lună nouă la stânga, ambele de aur; al doilea cartier pe roşu încărcat cu un cap de bour negru, însoţit de o stea de aur între coarne, cu cinci raze, de o roză cu cinci petale la dreapta şi de o lună conturnată la stânga, ambele de argint; cartierul trei pe roşu, peste valuri naturale un pod de aur cu două deschideri boltite din care iese un leu de aur ţinând un paloş în laba dreaptă din faţă; cartierul patru tăiat de un brâu roşu îngust, partea superioară pe albastru încărcată cu o acvilă neagră cu ciocul de aur ieşind din brâul despărţitor însoţită de un soare de aur la dreapta, de o lună de argint conturnată la stânga, în partea inferioară pe aur şapte turnuri roşii crenelate dispuse pe două rânduri, patru şi trei; insiţiunea pe azur doi delfini de aur afrontaţi cu cozile ridicate.5
În comparaţie cu stema oficială din 1921 actuala stemă se deosebeşte prin lipsa blazonului casei de Hohenzollern-Sigmaringen (scutul scartelat, argint şi negru), a coroanei de oţel, a devizei “NIHIL SINE DEO” şi a colanului ordinului Carol I. De asemenea buzduganul din gheara stângă a acvilei nu mai reprezintă sceptrul unirii al regelui Ferdinand ci este o compoziţie după un tablou al lui Costin Petrescu din Catedrala Unirii de la Alba-Iulia, înfăţişând buzduganul lui Mihai Viteazul.6 O altă deosebire constă în faptul că leul din cel de-al treilea cartier ţine în laba dreaptă superioară un paloş ce se vrea a fi o evocare a luptelor de pe teritoriul Banatului duse sub Pavel Chinezul.7 Totodată lipsesc şi suporţii, cei doi lei. Actuala stemă a României a fost elaborată într-o singură ipostază, lipsind variantele mică, mijlocie şi mare.8
Conform versiunii oficiale, în stema României sunt reprezentate toate provinciile istorice. Deoarece reprezentarea integrală a blazoanelor celor 8 provincii figurate nu era o soluţie fericită s-a ales varianta comasării simbolurilor. Astfel, stema României, din punct de vedere al provinciilor reprezentate, se structurează în felul următor:
· Ţara Românească este figurată în primul cartier prin stema ei tradiţională ce se presupune a simboliza originea romană şi faptul că religia creştină a fost adusă prin intermediul legiunilor romane;
· Moldova este figurată în al doilea cartier prin stema ei tradiţională ce este în prezent subiectul multor discuţii cu privire la semnificaţia sa;
· Banatul nu a avut niciodată o stemă proprie, cea existentă fiind o creaţie din 1921 reprezentând Banatul de Severin şi podul lui Apollodor. Aceeaşi stemă a Banatului simbolizează totodată şi Oltenia, cu toate că această provincie a beneficiat de o stemă proprie (scut roşu încărcat cu un leu încoronat ieşind dintr-o coroană deschisă, însoţit de o stea cu şase raze aşezată între labele leului, totul de aur) începând cu 1872.9 Eliminarea acestei steme, cu toate explicaţiile oficiale a provocat o reacţie puternică din partea intelectualităţii olteneşti de atunci. Leul din stema Olteniei provine din sigiliul mic al lui Mircea cel Bătrân, fiind considerat a fi stema familială a Basarabilor în timp ce coroana este însemnul demnităţii de mare ban.10 ;
· Transilvania este figurată în cartierul al patrulea prin stema ei tradiţională. Conform explicaţiei de la 24 mai 1659 acvila simboliza totalitatea oamenilor liberi, deci a maghiarilor, soarele şi luna reprezentau pe secui, iar cele şapte cetăţi îi desemnau pe saşi .11 Această stemă reprezintă astăzi, pe lângă Transilvania, atât Maramureşul cât şi Crişana, în pofida faptului că Maramureşul îşi avea propria stemă (scut de argint încărcat cu un urs roşu îndreptat spre dreapta);12
· Dobrogea este figurată prin cei doi delfini afrontaţi, arme introduse după alipirea acestei provincii la România. Însă această stemă reprezintă totodată şi partea gurilor Dunării alipite de Rusia în 1812, şi anume a Bugeacului.13 Dacă privim din acest punct de vedere, această stemă a Dobrogei, conform interpretării oficiale, este totodată şi o armă de pretenţiune asupra unei părţi ce a aparţinut mai demult României; Actualei steme a României îi lipseşte simbolul cuceririi independenţei de stat şi anume coroana de oţel turnată dintr-un tun turcesc.14 Lipsa ei se datorează exclusiv situaţiei politice din anul 1992 care a respins-o. Toate încercările ulterioare de amendare a acestei steme au eşuat. În schimb se menţin simbolurile statalităţii: sabia lui Ştefan cel Mare şi buzduganul.
Apariţia stemei de stat a Republicii Moldova nu a avut o evoluţie atât de sinuoasă ca cea a României. Faptul că a fost parte integrantă a Moldovei până în 1812, gubernie în Imperiul Ţarist până în 1917, republică democratică până în 1918, componentă a Regatului României până în 1940, republică sovietică socialistă în cadrul U.R.S.S. până în 1991 şi republică tot de atunci, nu a fost de natură să permită conturarea unei identităţi heraldice de stat clare. Se poate afirma totuşi că a existat un element constant în toate compoziţiile heraldice ce au individualizat Basarabia, cu excepţia perioadei sovietice, şi anume capul de bour. Diversele reprezentări ale acestui cap de bour au evoluat în funcţie de situaţia politică: în timp ce stema guberniei Basarabia (în scut albastru un cap de bou de aur , cu ochii, limba şi coarnele roşii, însoţit între coarne de o stea de aur cu cinci raze şi din flancuri, la dreapta de o roză de argint cu cinci petale şi, la stânga ,de o semilună de argint spre stânga. Bordură din culorile Imperiului. Scutul este timbrat de o coroană imperială şi înconjurat cu frunze de stejar de aur unite cu lenta Ordinului Sfântul Andrei) prezenta un cap de bour mai elegant, cu urechi lăsate în jos şi cu coarnele uşor curbate spre exterior, cel al Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918) dădea o certă impresie de forţă, impresie accentuată de urechile drepte şi de coarnele curbate în semicerc.15
Apariţia statului independent Republica Moldova în 1991 a adus în prim plan şi problema realizării unei steme proprii. Astfel, ca urmare a şedinţei Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova din 27 aprilie 1990 prin care a fost recunoscut tricolorul drept drapel de stat, s-a organizat un concurs în vederea adoptării unei steme de stat.16
La concurs au participat 100 de persoane, în final distingându-se 18 proiecte ce au fost prezentate în cotidianul “Moldova Socialistă”17 .Se remarcă faptul că în majoritatea proiectelor capul de bour se întâlneşte într-o formă sau alta. În final s-au înfruntat două concepţii: cea a “latiniştilor” ce doreau evidenţierea originii latine şi a unităţii românilor prin prezenţa acvilei şi cea a “ tradiţionaliştilor” ce dorea păstrarea numai a elementelor ce distingeau Moldova în epoca feudală.
La 3 noiembrie 1990 sesiunea S.S. al R.S.S.M. a adoptat proiectul lui Gheorghe Vrabie ca stemă de stat. Conform variantei oficiale “Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală având în partea superioară cromatică roşie , în cea inferioară albastră, încărcat cu capul de bour având între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stânga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sunt de aur. Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtând în cioc o cruce de aur şi ţinând în gheara dreaptă o ramură verde de măslin iar în cea stângă un sceptru de aur.”18
Conform interpretării oficiale, elementul central al stemei, capul de bour evocă ”forţa şi măreţia, face aluzie la demnitate şi este pus în relaţie cu societatea românească dinaintea întemeierii statului medieval Moldova”. Aştrii din stemă evocă veşnicia şi fertilitatea în timp ce steaua dintre coarne este şi o aluzie la divinitate. Roza heraldică evocă tradiţiile de organizare statală.19 Cromatica scutului reconstituie tricolorul, simbol naţional fundamental. Acvila cruciată evocă originea latină a poporului moldovean şi totodată faptul că acest popor s-a creştinat încă din epoci timpurii. Ramura verde de măslin arată relaţiile de prietenie pe care Moldova le doreşte cu vecinii, în timp ce sceptrul este un simbol de suveranitate.
Însă stema Republicii Moldova se pretează din păcate şi la alte interpretări din cauza realizării grafice efective a acesteia. Culoarea unei acvile romane ce simbolizează un stat suveran se poate reprezenta din punct de vedere heraldic doar în două smalţuri: fie aur ca în heraldica românească, fie negru precum în heraldica apuseană. Însă faptul că această acvilă este cafenie simbolizează nu un stat ci o provincie sau o comună. Din acest motiv, această acvilă poate fi oricând înlocuită, lucru extrem de grav pentru un stat suveran.20 De asemenea, poziţia crucii în ciocul acvilei este nefirească dacă o raportăm la dimensiunea acvilei. Regretabil este şi felul în care a fost desenată roza, nerespectându-se canoanele heraldice internaţionale. În sfârşit culoarea ramurii de măslin ce ar fi trebuit să fie de argint.21
Dacă raportăm stema Republicii Moldova la stema tradiţională moldovenească vom remarca unele inovaţii: schimbarea cromaticii rozei şi semilunii din argint în aur; adoptarea stelei în opt colţuri în locul celei de cinci, considerată a fi un simbol sovietic şi introducerea unei borduri de aur a scutului, bordură care nu apare în explicarea oficială. 22
Observând stemele României şi Republicii Moldova vom remarca în primul rând faptul că amândouă includ acvila cruciată ca element de susţinere a scutului, într-o formă grafică asemănătoare, punând accentul deci pe originea latină şi pe spiritualitatea creştină ce defineşte cele două state. Scutul central cuprinde în ambele cazuri provinciile istorice componente ale statului. În cazul Republicii Moldova există, evident un singur element, nefiind întâlnite arme de pretenţiune. (Ar fi putut de exemplu să conţină delfinii Bugeacului). România a preferat să folosească imaginile heraldice clasice ale provinciilor istorice, neoperând modificări majore. Acolo unde a fost nevoie de ajustări, lucrurile au fost efectuate respectând canoanele heraldice. În cazul Moldovei însă, s-a optat pentru o formulă grafică nouă în reprezentarea vechilor elemente heraldice, stema devenind astfel mai schematizată. Armele Moldovei sunt un element comun al celor două steme, lucru explicabil prin faptul că provincia efectivă este împărţită astăzi între trei state. O chestiune neabordată încă este întrebarea dacă armele Moldovei din fiecare stemă simbolizează numai provincia efectivă sau sunt şi arme de pretenţiune pentru statul vecin. Este cunoscut faptul că simbolul Moldovei se află în cele două steme în virtutea tradiţiei, însă cum aceste arme desemnează întreaga Moldovă, problema rămâne de studiat.
Un lucru curios este prezenţa săbiei lui Ştefan cel Mare numai în stema României, în cea a Republicii Moldova întâlnindu-se o ramură de măslin verde. Interesantă este şi prezenţa cromaticii tricolorului în câmpul scutului stemei Republicii Moldova.
Analiza acestor steme relevă perfecta concordanţă între realitatea politică şi stema folosită. Astfel, România, stat cu vechi tradiţii heraldice a optat pentru o stemă clasică realizată într-o manieră grafică ce respectă regulile heraldice internaţionale în timp ce Republica Moldova, stat nou apărut pe scena internaţională a optat pentru o formulă inedită din punct de vedere grafic, formulă ce vrea să ilustrează tinereţea şi vigoarea noii republici însă probează de fapt artificialitatea acestei steme.
Oricum, aceste steme relevă totodată şi unitatea originii şi evoluţiei celor două state, atât prin prezenţa acvilei cruciate cât şi prin elementul heraldic comun: capul de bour.

NOTE:
1 Cernovodeanu, Dan: “Ştiinţa şi arta heraldică în România”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977,p.141
2 ibidem,p.43
3 ibidem,p.83
4 ibidem,p.131
5 “Monitorul Oficial al României”, p.I, anul IV, Nr. 236/ 24 septembrie 1992
6 Dogaru,Maria :”Din Heraldica României”, Ed.Jif, Bucureşti, 1994, p.166
7 Ibidem
8Iibidem
9 Ibidem,p.57
10 Ibidem
11 Ibidem,p.48
12 Ibidem, p.57
13 Ibidem,p.58
14 Ibidem,p.166
15 Tabac-Andrieş, Silviu: “Heraldica teritorială a Basarabiei şi Transnistriei”, Ed.Museum, Chişinău, 1998, p.48
16 Ibidem,p.140
17 ibidem
18 Constituţia Republicii Moldova, Chişinău, 1994, art.12(3), p.6
19 Tabacu-Andrieş,Silviu,op.cit.,p.151
20 Ibidem,p.150
21 ibidem
22 ibidem,p.151