Foametea din Ucraina din anii 1932-1933 – „holodomor“ – demersuri de recunoaştere la nivel naţional şi al organizaţiilor internaţionale

Revista ERASMUS, nr. 15/2006-2009, Bucureşti, [f.e.], 2009.
Vadim Guzun
Ovidiu Năftănăilă

Subiectul foametei din URSS din anii 1932-1933 a transcens planul academic înainte ca dezbaterea să fie epuizată şi are reverberaţii în plan politico-diplomatic. RSS Ucraineană şi ulterior, Ucraina ca stat independent, au desfăşurat demersuri de recunoaştere şi de condamnare a tragediei, iniţial în plan intern, ulterior în plan extern.

Din raţiuni metodologice, nu ne propunem să analizăm cauzele, condiţiile, amploarea, problema responsabilităţii, consecinţele unor evenimente istorice incontestabile, acestea constituie încă subiect de dezbatere. Accesul la documentele din arhivele statelor ex-sovietice va contribui la elucidarea aspectelor controversate, inclusiv la stabilirea elementelor privind răspunderea pentru milioanele de victime ale tragediei.

Studiul vizează o documentare a demersurilor de recunoaştere şi de condamnare a foametei din RSS Ucraineană din anii 1932-1933, în plan intern şi la nivelul organizaţiilor internaţionale, analiza evoluţiei tipologiei discursului oficial ucrainean, a proiecţiei acestuia asupra percepţiei opiniei publice, cât şi poziţionarea unor actori internaţionali faţă de subiect.

Cercetarea a fost determinată de lipsa unor lucrări pe această temă în România şi, mai ales, de vehicularea unor date eronate sau controversate referitoare la iniţiativele Ucrainei şi la problematică în general. Instrumentele de lucru utilizate sunt documente ale unor organizaţii internaţionale şi surse publice.

I. Demersuri la nivel naţional

Prima referire oficială la foametea din RSS Ucraineană din 1932-1933 se regăseşte în raportul prim-secretarului Comitetului Central al Partidului Comunist al RSS Ucrainene, V. Şcerbiţkii, din 25 decembrie 1987, prezentat cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a instaurării puterii sovietice în Ucraina. Potrivit raportului „forţarea ritmului, metodele preponderent administrative, încălcările flagrante ale principiului voluntariatului, deformarea liniei şpoliticeţ cu privire la mijlocaşi şi la lupta împotriva culacilor au complicat foarte mult situaţia în sate. S-a mai adăugat seceta. Toate acestea au determinat serioase dificultăţi în asigurarea cu produse alimentare la sfârşitul anului 1932 – începutul anului 1933, iar într-un şir de sate – foametea“[1].

Prin hotărârea din 16 ianuarie 1990, Comitetul Central al Partidului Comunist al RSS Ucrainene „recomandă ziarelor, revistelor, televiziunii şi radioului să asigure relatarea corectă, obiectivă, pe baza materialelor documentare, a evenimentelor legate de foametea din anii 1932-1933“[2].

Foametea din 1932-1933 a preocupat elita ucraineană şi după obţinerea independenţei[3]. Primul preşedinte al Ucrainei post-sovietice, Leonid Kravciuk[4], a inclus subiectul în dezbaterea publică, prin catalogarea foametei drept „genocid împotriva propriului popor“, în cadrul manifestărilor prilejuite de cea de-a 60-a comemorare a „holodomorului“. În marja Conferinţei ştiinţifice internaţionale (Kiev, 9-10 septembrie 1993), acesta arăta că foametea din 1933 a fost o acţiune planificată împotriva poporului ucrainean, în care au fost implicaţi şi conducătorii RSS Ucrainene. L. Kravciuk consideră că foametea a fost un genocid împotriva propriului popor, „dar conform directivelor unui alt centru”[5]. Preşedintele Comitetului pentru organizarea Conferinţei, N. Jilinskii, a arătat că numărul victimelor a fost de 7,5 milioane, din care 4,5 milioane „pierderi directe“[6].

Motivul foametei a fost preluat ca obiectiv prioritar de administraţiile prezidenţiale ulterioare. Cu ocazia celei de-a 65-a comemorări a „holodomorului“, prin decretul preşedintelui Leonid Kucima[7] din decembrie 1998, în Ucraina se instituie Ziua memoriei victimelor Holodomorului, care se celebrează în ultima sâmbătă a lunii noiembrie. Începând cu anul 2000, aceasta devine Ziua memoriei victimelor Holodomorului şi a represiunilor politice.

În mesajul către poporul ucrainean rostit cu ocazia Zilei memoriei victimelor foametei şi a represiunilor politice din 24 noiembrie 2002, L. Kucima, declara că „Holodomorul şi represiunile politice planificate şi orchestrate de regimul comunist au ameninţat însăşi existenţa naţiunii ucrainene“. Ca urmare a „genocidului împotriva poporului ucrainean“, o cincime din populaţia rurală a Ucrainei a murit în 1932-1933. Cauzele tragediei sunt identificate în teroarea prin înfometare, ca răspuns la rezistenţa ţărănimii ucrainene la colectivizarea generală[8].

În discursul preşedintelui L. Kucima, foametea continuă să fie caracterizată în termeni generali precum „holodomoruri“, cu referire la foametea din URSS din anii 1921-1923 şi la cea din 1946-1947. Este momentul în care sunt luate primele măsuri care urmăresc implementarea unei strategii de conştientizare, de condamnare publică, de particularizare la nivelul societăţii ucrainene[9] şi la cel al comunităţii internaţionale exclusiv a  foametei din Ucraina din 1932-1933 „ca unul dintre cele mai mari – ca număr al victimelor – genociduri din istorie“[10].

La 28 noiembrie 2002, în preajma celei de-a 70-a comemorări a foametei din Ucraina, pentru prima dată, Rada Supremă a calificat şi a condamnat evenimentele ca „politică de genocid desfăşurată la nivel de stat de liderii regimului totalitar sovietic împotriva cetăţenilor Ucrainei“[11]. La 14 mai 2003, deputaţii ucraineni au aprobat raportul vice-premierului D. Tabacinik în care se arăta că „Holodomorul anilor 1932-1933 a fost organizat în mod premeditat de regimul stalinist şi trebuie să fie condamnat public de societatea ucraineană şi de comunitatea internaţională, după numărul victimelor, ca una din cele mai mari fapte de genocid din istoria omenirii“[12].

La 6 decembrie 2002, preşedintele L. Kucima a emis Decretul nr. 393 privind Măsurile adiţionale în legătură cu cea de-a 70-a comemorare a Marii Foamete (Holodomor) din Ucraina, care prevede ridicarea la Kiev a unui Memorial al victimelor Holodomorurilor şi represiunilor politice şi trasează sarcini Guvernului privind elaborarea „unui complex de măsuri pentru a determina comunitatea internaţională să recunoască holodomorul din 1932-1933 din Ucraina drept o tragedie majoră în istoria umanităţii“[13].

În continuarea demersurilor predecesorului său, la 11 iulie 2005, preşedintele Victor Iuşcenko a însărcinat guvernul ucrainean să în-fiinţeze Institutul Memoriei Naţionale şi să propună Radei Supreme dezbaterea unui proiect de lege privind foametea din Ucraina din 1932-1933. Deşi la nivelul principalelor forţe politice ucrainene s-au înregistrat poziţii principial divergente[14], la 28 noiembrie 2006, Rada Supremă a adoptat Legea privind Holodomorul anilor 1932-1933 din Ucraina.

Făcând trimitere la Convenţia privind sancţionarea crimei de genocid din 1948, legislativul ucrainean califică „holodomorul“ din Ucraina din 1932-1933 ca „genocid împotriva poporului ucrainean“ şi decide că negarea publică a acestuia reprezintă „profanare a memoriei milioanelor de victime ale Holodomorului, ofensare a demnităţii poporului ucrainean şi este ilegală“. Autorităţile de stat centrale şi locale sunt obligate „să contribuie la consolidarea şi dezvoltarea naţiunii ucrainene, a conştiinţei sale istorice, la răspândirea informaţiilor despre Holodomorul anilor 1932-1933 din Ucraina printre cetăţenii Ucrainei şi ai comunităţii internaţionale, să asigure studierea tragediei Holodomorului în instituţiile de învăţământ din Ucraina“.

Deşi obiectul legii îl constituie „genocidul împotriva poporului ucrainean“, în preambul se exprimă compasiunea „şi pentru victimele altor popoare din fosta URSS“. Sunt condamnate „acţiunile criminale ale regimului totalitar al URSS, îndreptate spre organizarea Holodomorului, care a avut drept consecinţă lichidarea a milioane de oameni, distrugerea bazelor sociale ale poporului ucrainean, a tradiţiilor sale seculare, a culturii şi a identităţii sale etnice“.

Subiectul a fost şi în atenţia parlamentarilor ruşi, care deşi au recunoscut evenimentele, împărtăşesc o viziune diferită faţă de amploarea geografică şi numerică, de cauzele şi mecanismele care au determinat-o. La 2 aprilie 2008, Duma de Stat a adoptat Declaraţia privind memoria victimelor foametei din anii 1930 de pe teritoriul URSS[15], care stipulează că tragedia a afectat o parte însemnată a URSS, iar în urma colectivizării forţate au avut de suferit multe regiuni din Rusia[16], Kazahstan, Ucraina şi Belarus. Menţionează că în aceste regiuni/republici, au murit din cauza foametei, în jur de 7 milioane de oameni şi subliniază că nu există nicio dovadă istorică privind organizarea pe criterii etnice.

Camera inferioară a Parlamentului rus a condamnat „regimul care a ignorat vieţile oamenilor pentru atingerea unor scopuri economice şi politice“ şi a menţinut susţinerea pentru Declaraţia celei de-a 58-a sesiuni a Adunării Generale ONU (AG), „în care se exprimă compasiunea pentru milioanele de victime indiferent de apartenenţa naţională“.

În anul 2008, tradiţia manifestărilor cu caracter internaţional dedicate foametei a fost continuată prin organizarea Forumului internaţional de comemorare a 75 de ani  de la Holodomorul din Ucraina, 1932-1933 Poporul meu va fi mereu (Kiev, 22 noiembrie), sub patronajul preşedintelui Ucrainei, V. Iuşcenko.

La Forum au participat preşedinţii Georgiei, Lituaniei, Letoniei şi Poloniei. Preşedintele F. Ruse a refuzat să participe, şi a transmis la 14 noiembrie 2008 o scrisoare omologului ucrainean[17] în care a exprimat poziţia ţării sale cu privire la subiectul „care constituie un element central al politicii externe ucrainene“ şi a subliniat că evenimentele tragice din anii ´30 sunt utilizate pentru atingerea unor scopuri politice conjuncturale. Eforturile Kievului sunt îndreptate spre învrăjbirea popoarelor rus şi ucrainean iar aprecierile potrivit cărora foametea a fost îndreptată cu precădere împotriva ucrainenilor contravin realităţilor istorice, conferă conotaţie naţionalistă unei tragedii comune a popoarelor rus şi ucrainean. În context, demersurile Kievului sunt calificate „cinice şi imorale“[18].

Referitor la demersurile Ucrainei de condamnare a foametei, preşedintele rus a subliniat că atât UNESCO în 2007, cât şi ONU în 2003, au refuzat să recunoască tragedia ca „genocid al poporului ucrainean“ şi a avertizat că dezbaterea în cadrul organizaţiilor internaţionale „nu va aduce niciun folos şi nu avea niciun rezultat“. A propus elaborarea unei abordări comune, în colaborare cu experţi din Kazahstan, Belarus şi din alte state interesate din CSI.

În replică, preşedintele ucrainean a declarat în aceeaşi zi că mesajul omologului rus demonstrează o atitudine neadecvată  faţă de tragedia poporului ucrainean, în condiţiile în care Ucraina nu acuză poporul rus ci numai regimul comunist. A calificat abordarea preşedintelui Medvedev ca fiind umilitoare pentru relaţiile ruso-ucrainene, arătând că specificul „holodomorului“ se bazează pe componenta naţională şi ţărănească. În acelaşi timp a menţionat că în Ucraina au murit până la 10 milioane de oameni, scăderea populaţiei fiind legată de politica de rusificare, de deportările în Siberia şi în Extremul Orient, dar în primul rând de foamete [19].

Deşi importanţi lideri politici au transmis mesaje de susţinere, impactul practic al acestor demersuri nu s-a materializat într-o declaraţie comună, iar unele au reprezentat o modalitate de declinare a participării la manifestările organizate sub patronajul preşedintelui V. Iuşcenko. Astfel, preşedintele în exerciţiu al SUA, G. Bush a arătat că milioane de ucraineni nevinovaţi au fost nimiciţi prin foamete şi că regimul stalinist a provocat „foametea distrugătoare“ în mod premeditat[20]. La rândul său, preşedintele ales al SUA, B. Obama, a remarcat că „groaznica crimă“ nu trebuie uitată, iar generaţiile viitoare „trebuie să cunoască aceste pagini dureroase ale istoriei, pentru ca acestea să nu se mai repete“. A salutat eforturile de atragere a atenţiei asupra acestei perioade a istoriei ucrainene[21].

Lideri religioşi au transmis mesaje prin care precizează poziţia cu privire la problematică în general. În cadrul rugăciunii Angelus din Piaţa Sf. Petru din Vatican, Papa Benedict al XVI-lea a menţionat că „Marea Foamete“ a provocat în 1932-1933 moartea a milioane de oameni în Ucraina şi în alte regiuni ale URSS, în timpul regimului comunist şi s-a rugat  „pentru victimele acestei oribile tragedii“ [22]. Spre deosebire de Papă, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a identificat elemente care pot califica foametea ca genocid: „nu a mai existat o tragedie în care pe parcursul unui an paşnic să fie nimiciţi mai mulţi oameni aparţinând unei naţiuni, decât în câţiva ani de război şi orice s-ar spune, oricât de mult s-ar încerca diminuarea răului, acesta este un semn evident al genocidului“ [23].

Patriarhul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Filaret, a menţionat că cei care se opun recunoaşterii „holodomorului“ ca genocid încearcă sa-l reabiliteze moral pe Stalin, iar „cei care susţin că au suferit toate popoarele Uniunii Sovietice ar trebui să ţină cont că doar în cazul Ucrainei există documente privind directive ale conducerii sovietice care probează unificarea problemei colectivizării cu cea naţională“. Pentru o mai bună înţelegere a evenimentelor, acesta recomandă o paralelă cu situaţia evreilor şi a rromilor din timpul celui de-al doilea război mondial[24].

În cadrul Forumului de la Kiev, preşedintele V. Iuşcenko a reiterat că foametea din Ucraina a fost o crimă de genocid împotriva poporului ucrainean care intră sub incidenţa noţiunii de genocid, conform Convenţiei ONU din 1948[25], o tragedie planificată artificial şi a făcut apel la popoarele lumii să condamne regimul totalitar comunist, în-cercările de reabilitare şi de justificare a crimelor regimului stalinist. „Foametea din anii 1932-1933 nu a însemnat moarte prin înfometare, ci ucidere prin înfometare. Aceasta a fost esenţa genocidului“ [26].

În discursul către poporul ucrainean, rostit în aceeaşi zi, V. Iuşcenko, a reamintit că foametea din Ucraina a fost un act planificat de genocid şi că Stalin a urmărit înfrângerea ucrainităţii, a celei mai mari ameninţări la adresa imperiului. Respinge „minciuna impertinentă şi nelegitimă conform căreia noi acuzăm un popor anume pentru tragedia noastră. Nu este aşa. Criminalul este unul singur. Acesta este regimul imperial, comunist, sovietic. Cei care neagă astăzi Holodomorul şi îl justifică pe Stalin prin mijloace raţionale de conducere preiau negrul şi împovărătorul stigmat al răului“. În acelaşi timp, preşedintele ucrainean a menţionat că au mai suferit din cauza regimului stalinist ruşi, beloruşi, kazahi, tătarii din Crimeea, moldoveni, evrei, zeci de alte etnii[27].

II. Demersuri la nivelul organizaţiilor internaţionale

Ucraina a făcut demersuri de recunoaştere internaţională şi de condamnare a foametei din 1932-1933 la nivelul ONU, UNESCO, OSCE, CoE, Parlamentului European etc.

La ONU, primul demers a fost făcut în anul 2003, în cadrul celei de-a 58-a sesiuni a AG, când, la solicitarea Reprezentantului Permanent al Ucrainei la ONU, a fost circulată ca document al AG[28], Declaraţia privind cea de-a 70-a comemorare a Holodomorului Marii Foamete din 1932-1933 din Ucraina[29].

Potrivit documentului „în fosta Uniune Sovietică milioane de bărbaţi, femei şi copii au căzut victime ale politicii regimului totalitar. Holodomorul – Marea Foamete din Ucraina a răpit vieţile a 7-10 milioane de oameni nevinovaţi şi a reprezentat o tragedie naţională a poporului ucrainean“. Statele semnatare celebrează cea de-a 70-a comemorare a „tragediei ucrainene“, în acelaşi timp însă, „comemorează milioanele de ruşi, kazahi şi reprezentanţi ai altor naţionalităţi care au murit de foamete în Povoljie, Caucazul de Nord, Kazahstan şi alte regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, ca urmare a războiului civil şi a colectivizării forţate“ [30].

În partea finală a Declaraţiei, statele semnatare recunosc importanţa informării opiniei publice cu privire la „aceste evenimente tragice din istoria omenirii“ şi îşi exprimă regretul cu privire la „acţiunile care au condus la foametea în masă şi la moartea a milioane de oameni”, considerând că „oamenii trebuie să afle despre această tragedie“ şi că informarea va contribui la consolidarea legalităţii şi la respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În discursul rostit în faţa AG la 24 septembrie 2004, preşedintele ucrainean L. Kucima a reluat argumentaţia din Declaraţie, arătând că în 1933, în Ucraina, au murit ca urmare a foametei artificiale organizate de regimul totalitar între 7 şi 10 milioane de ucraineni, „în Ucraina mureau în fiecare minut 17 oameni“[31].

În cadrul celei de-a 34-a Conferinţe Generale UNESCO (Paris, octombrie-noiembrie 2007) a fost adoptată rezoluţia privind Memoria victimelor Marii Foamete (Holodomor) în Ucraina. Documentul stipulează că în URSS au căzut victime ale acţiunilor brutale şi ale politicii regimului totalitar milioane de bărbaţi, femei şi de copii, iar „Marea Foamete din Ucraina din 1932-1933 a răpit viaţa a 7-10 milioane de oameni nevinovaţi şi a fost o tragedie a poporului ucrainean“. Conferinţa a salutat iniţiativa Ucrainei de a organiza manifestări cu prilejul celei de-a 75-a comemorări a Holodomorului din 1932-1933 şi a făcut un apel la statele membre să participe[32].

Aproape concomitent victimele „tragediei naţionale a poporului ucrainean“ au fost comemorate şi la nivelul celei de-a 15-a reuniuni a Consiliului de Miniştri OSCE (Madrid, 29 noiembrie 2007), unde 32 de delegaţii au susţinut Declaraţia privind cea de-a 75-a comemorare a Holodomorului în Ucraina[33].

În cadrul celei de-a 17-a sesiuni a Adunării Parlamentare a OSCE  (Astana, 3 iulie 2008) a fost adoptată rezoluţia privind Holodomorul din anii 1932-1933 din Ucraina[34], prin care se comemorează „milioanele de vieţi nevinovate ale ucrainenilor care au murit în timpul Holodomorului din anii 1932-1933 ca rezultat al foametei în masă, provocat de acţiunile intenţionate şi de politica regimului stalinist totalitar“. Rezoluţia susţine iniţiativa Ucrainei „de aflare a adevărului  despre tragedia poporului ucrainean“, inclusiv prin efectuarea activităţii de informare în plan internaţional şi naţional.

La 23 octombrie 2008, Parlamentul European a recunoscut „foametea deliberată din 1932-1933 din Ucraina“ drept „o crimă în-grozitoare împotriva poporului ucrainean şi împotriva umanităţii“ şi a condamnat „actele îndreptate împotriva populaţiei rurale ucrainene, soldate cu anihilări în masă şi încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului“. Europarlamentarii au exprimat solidaritatea cu poporul ucrainean, au onorat „memoria ucrainenilor ucişi prin înfometarea deliberată din 1932-1933“ şi au solicitat statelor ex-sovietice să permită accesul la arhivele referitoare la foametea din Ucraina din 1932-1933[35].

Parlamentul European a constatat că „foametea din 1932-1933, care s-a soldat cu moartea a milioane de locuitori ai Ucrainei, a fost planificată cu cinism şi cruzime de regimul lui Stalin pentru a impune politica Uniunii Sovietice de colectivizare a agriculturii împotriva voinţei populaţiei rurale din Ucraina“[36].

Dacă la nivelul UNESCO şi al forurilor europene iniţiativele ucrainene s-au concretizat prin adoptarea unor rezoluţii de condamnare, demersurile privind introducerea subiectului „A 75-a comemorare a Holodomorului în Ucraina, 1932-1933“ pe agenda celei de-a 62-a, respectiv a celei de-a 63-a sesiuni ale AG a ONU au eşuat. State care au susţinut în 2003 Declaraţia privind cea de-a 70-a comemorare a foametei, circulată  în cadrul celei de-a 58 sesiuni a AG, în anul 2008, nu s-au mai solidarizat cu iniţiativa ucraineană.

În pofida apelului preşedintelui ucrainean către liderii politici şi parlamentele din întreaga lume de recunoaştere a foametei din 1932-1933 ca genocid împotriva naţiunii ucrainene, şi de susţinere a unei rezoluţii ONU care să condamne şi să declare foametea act de genocid împotriva poporului Ucrainei, F. Rusă a continuat să blocheze iniţiativele în acest sens[37]. Declaraţiile oficialilor ucraineni, dar şi ale celor ruşi au anticipat dezbaterile la nivelul celor două sesiuni ale AG.

În septembrie 2008, ministrul rus al afacerilor externe a arătat că ţara sa se va opune categoric interpretării ucrainene a evenimentelor legate de foametea din URSS, neputând accepta „abordarea pseudo-istorică a evenimentelor legate de foametea din anii ´30 din URSS ca genocid împotriva poporului ucrainean“. Interpretarea ucraineană reprezintă un moment negativ în relaţia Rusia-Ucraina şi ofensează memoria milioanelor de victime de altă naţionalitate. S. Lavrov în-treba retoric dacă „este admisibil să ne ocupăm de epurarea etnică a istoriei?“[38].

După discuţii complexe la nivelul Comitetului General[39] (CG), Ucraina nu a reuşit să convingă statele membre să accepte propunerea de a recomanda AG includerea pe agendă a subiectului foametei[40]. La 11 iulie 2008 AG a decis să aprobe recomandarea CG de a nu include subiectul privind foametea din Ucraina pe ordinea de zi a celei de-a 62-a sesiuni[41].

La 18 august 2008, Ucraina, susţinută de Georgia, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia şi R. Cehă, a solicitat includerea punctului suplimentar Cea de-a 75-a comemorare a Holodomorului – Marea Foamete din Ucraina din 1932-1933 pe agenda celei de-a 63-a sesiuni a AG[42], însă la 17 septembrie 2008,  în contextul opoziţiei mai multor state, inclusiv  a F. Ruse, CG a decis amânarea dezbaterilor cu privire la cererea respectivă „la o dată ulterioară“[43].

În acest context, în ziua următoare, la 18 septembrie 2008, Ucraina a înregistrat la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva, cel mai important for internaţional din domeniul drepturilor omului, proiectul rezoluţiei Memoria Holodomorului din Ucraina, 1932-1933[44], în care tragedia este catalogată drept „crimă împotriva umanităţii“[45].

Deşi în context onusian Ucraina nu a reuşit să obţină o rezoluţie, în plan bilateral, la 23 septembrie 2008, Camera Reprezentanţilor a Congresului SUA a recunoscut şi a condamnat „holodomorul“ ca genocid împotriva poporului ucrainean. Documentul face trimitere la activitatea Comisiei SUA privind foametea din Ucraina[46], care a calificat tragedia ca „Holodomor-genocid“ şi a ajuns la concluzia că victimele au decedat prin înfometare, ca urmare a „foametei create în mod artificial“ [47].

Camera Reprezentanţilor a comemorat 75 de ani de la evenimente, a condamnat încălcările sistematice de către URSS a drepturilor omului faţă de ucraineni şi s-a pronunţat pentru informarea cu privire la „genocidul ucrainean prin înfometare (…) pentru răspândirea în lume a cunoştinţelor despre această tragedie creată în mod artificial, pentru ca Ucraina să-şi realizeze potenţialul în calitate de partener strategic important al SUA în această regiune a lumii“.

La 24 septembrie 2008, Ucraina a retras proiectul de rezoluţie de la Consiliul ONU pentru drepturile omului. Reacţia oficială a F. Ruse nu a întârziat. Comunicatul MAE rus din aceeaşi zi menţionează că delegaţia Ucrainei a fost obligată să-şi retragă proiectul „realizând caracterul confruntaţional şi lipsa de perspectivă a iniţiativei“, Consiliul ONU pentru drepturile omului nu este locul pentru promovarea aprecierilor unilaterale şi deformate ale evenimentelor istorice, iar „încercările conducerii ucrainene de a fixa la nivel internaţional interpretarea evenimentelor din 1932-1933 de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice ca genocid împotriva poporului ucrainean au caracter politizat şi urmăresc diseminarea dezbinării între popoarele Rusiei şi Ucrainei“[48].

În replică, MAE ucrainean şi-a exprimat indignarea faţă de comunicatul MAE rus în care „pe un ton nepermis de lipsit de respect se comentează efortul Ucrainei de a aduce la cunoştinţa comunităţii internaţionale adevărul despre Holodomorul din anii 1932-1933“ şi a făcut un apel la liderii politici ruşi „să  înceteze practica negării cinice a adevărului istoric despre Holodomor, a justificării crimelor stalinismului“. Retragerea proiectului a fost explicată prin „dezbaterea problemei Holodomorului în cadrul altor foruri internaţionale“, renunţarea fiind „în spiritul compromisului“[49].

Kievul a subliniat că „foametea a fost genocid, în mod conştient şi evident planificat de regimul totalitar comunist împotriva poporului ucrainean. În acest mod cinic, inuman regimul stalinist a încercat să dea o lovitură de graţie ţărănimii ucrainene ca temelie a naţiunii noastre, să submineze forţa poporului şi să elimine pentru totdeauna posibilitatea renaşterii Ucrainei ca stat independent“. A reamintit că F. Rusă a susţinut în 2003 Declaraţia privind cea de-a 70-a comemorare a Holodomorului Marii Foamete din 1932-1933 din Ucraina.

În acest context, la 23 octombrie 2008, după dezbateri prelungite, şedinţa CG având pe agendă discutarea propunerii de includere a subiectului privind foametea din Ucraina din 1932-1933 pe agenda celei de-a 63-a sesiuni a AG[50] a fost amânată „la o data care va fi stabilită“. Discuţiile au fost explicate prin intermediul comunicatelor de presă şi al conferinţelor organizate de ministerele de externe de la Moscova, respectiv Kiev şi de reprezentanţii permanenţi ai celor două ţări la ONU.

Potrivit comunicatului MAE ucrainean din 24 octombrie 2008, dezbaterea problemei foametei a fost tergiversată de F. Rusă prin şantaj şi presiune: „La 23 octombrie, Comitetul General, după discuţii aprinse, a amânat adoptarea recomandării includerii subiectului Holodomor pe agenda actualei sesiuni a Adunării Generale. F. Rusă, utilizând pârghiile pe care le deţine în calitate de membru permanent în Consiliul de Securitate, prin şantaj şi presiune directă încearcă să-i îngrădească unui stat membru al ONU dreptul de a include pe agenda organizaţiei  un subiect important pentru acesta“[51].

În replică, la 28 octombrie 2008, în cadrul conferinţei de presă referitoare la subiectele celei de a 63-a sesiuni a AG[52], V. Ciurkin, Reprezentantul permanent al F. Ruse la ONU, a criticat încercările repetate de a politiza o problemă istorică şi umanitară, cum este cea a foametei din anii ´30 din fosta URSS, prin includerea subiectului A 75-a aniversare a Marii Foamete din Ucraina, 1932-1933 pe agenda AG. Recunoscând milioanele de decese din acea perioadă, acesta a arătat că tragedia a afectat şi alte popoare de pe teritoriul F. Ruse şi din alte părţi ale fostei URSS. A subliniat că autorităţile de la Kiev folosesc tragedia pentru a distrage atenţia de la criza politică şi economică pe care o traversează Ucraina.

Diplomatul rus a mai arătat că subiectul trebuie discutat de istorici: „Noi trebuie să comemorăm victimele foametei, nu să politizăm problema“, menţionând că politica de colectivizare nu a fost îndreptată împotriva unor grupuri etnice, tragedii similare au suferit locuitorii Rusiei, Kazahstanului, Siberiei, regiunii Povoljie şi multe alte popoare. A subliniat că mai multe state, inclusiv Kazahstanul, s-au pronunţat împotriva includerii subiectului pe agenda AG, că F. Rusă înţelege tragedia Ucrainei, dar consideră că este inadmisibil ca aceasta  să fie calificată „genocid  împotriva poporului ucrainean“.

În contrareplică, la 30 octombrie 2008, I. Sergheev, Reprezentantul Permanent al Ucrainei la ONU, a organizat o conferinţă de presă pe tema introducerii subiectului comemorării foametei din Ucraina pe agenda celei de-a 63-a sesiuni a AG şi a declarat că ţara sa nu urmăreşte o evaluare juridică, ci să atragă atenţia comunităţii internaţionale asupra „celei mai mari tragedii a secolului 20, cauzată de acţiunile crude şi politicile regimului autoritar stalinist“. A subliniat că Ucraina comemorează şi victimele popoarelor din alte regiuni ale fostei URSS, că este mândru să reprezinte o ţară „care a luat decizia să prezinte populaţiei adevărul despre Holodomor şi despre alte crime ale regimului stalinist, care a lăsat în urmă o societate inumană şi care încearcă să construiască o statalitate“ [53].

Referitor la discuţiile din CG, diplomatul ucrainean a declarat că au existat două tipuri de presiuni asupra delegaţiilor – pe de o parte, dorinţa morală de exprimare a solidarităţii cu victimele, iar pe de altă parte, ameninţarea ministrului rus al afacerilor externe cu deteriorarea relaţiilor economice şi politice, făcută printr-o scrisoare în care statele membre ONU sunt avertizate că sprijinul pentru „holodomor“ va fi înţeles ca poziţie antirusească.

În acest context, la 20 noiembrie 2008, Ucraina a solicitat circularea ca documente ale celei de-a 63-a sesiuni a AG a Discursului preşedintelui Ucrainei V. Iuşcenko către ucrainenii din toată lumea şi comunitatea internaţională cu prilejul celei de-a 75-a comemorări a Holodomorului din Ucraina din 1932-1933[54] şi a rezoluţiei Parlamentului European din 23 octombrie 2008[55]. Nereuşind să obţină includerea subiectului pe agenda AG, la 16 decembrie 2008, Ucraina a solicitat Preşedintelui AG circularea „Declaraţiei privind cea de-a 75-a comemorare a Holodomorului din Ucraina, 1932-1933“ ca document al celei de-a 63-a sesiuni a AG[56].

Documentul menţionează că „Holodomorul din 1932-1933 din Ucraina“ a răpit milioane de vieţi nevinovate şi trebuie să reamintească generaţiilor prezente şi viitoare să respecte drepturile omului şi mai ales dreptul la viaţă pentru a preveni repetarea sa. Semnatarii au comemorat victimele „foametei artificiale care a răpit vieţile a milioane de ucraineni, inclusiv ale reprezentanţilor altor naţionalităţi care trăiau pe teritoriul Ucrainei în acea perioadă“[57].

Se comemorează de asemenea, milioanele de ruşi, kazahi, reprezentanţii altor naţionalităţi care au murit de foame în regiunea Volga, Caucazul de Nord, Kazahstan şi în alte părţi ale fostei URSS şi se salută eforturile guvernelor de a-şi deschide arhivele. Semnatarele au apelat la statele membre să promoveze cunoaşterea „holodomorului din 1932-1933 din Ucraina“ ca o pagină tragică a istoriei globale.

Concluzii

Discursul oficialilor ucraineni în problema recunoaşterii şi condamnării foametei din Ucraina din 1932-1933 ca act de genocid împotriva poporului ucrainean a evoluat în timp. Dacă în ultimii ani ai RSS Ucraineană şi în primii ani de independenţă, centrul de greutate al acestuia se focalizează pe auto-acuzare, cu referire directă la componenta ucraineană a regimului sovietic, ulterior este transferat spre o zonă în care componenta ucraineană se estompează şi se pune accent pe factori externi, pe rolul primordial al Moscovei, al regimului stalinist „criminal“.

Terminologia subiectului evoluează gradual de la calificarea tragediei ca „foamete“ la „genocid“, trecând prin etape ca „Marea Foamete“, „Foametea Teroare“, „holodomoruri“, „Holodomor“, „crimă împotriva umanităţii“, semnificative nu doar sub aspect semantic, ci şi din punct de vedere al fondului problematicii.

Deşi cea mai mare parte a istoriografiei ucrainene vehiculează termenul „holodomoruri“, – plural care include evenimente similare petrecute în URSS, inclusiv în RSS Ucraineană, în perioada 1920-1921, 1932-1933 şi 1946-1947 –[58], promotorii condamnării foametei ca genocid au dezvoltat în plan intern şi au promovat în plan extern conceptul de „holodomor“ care defineşte un singur eveniment – foametea, o singură perioadă – 1932-1933, o singură republică ex-sovietică – RSS Ucraineană, îndreptat împotriva ucrainenilor.

Problematica a produs diviziuni la nivelul societăţii civilie şi al clasei politice ucrainene, condamnarea a devenit politică de stat, fiind asumată la cel mai înalt nivel. Elaborarea discursului şi identificarea argumentelor are însă loc concomitent cu identificarea instrumentelor probatorii, întrucât calificarea foametei din RSS Ucraineană din 1932-1933 ca genocid este legată în mod direct de problema răspunderii[59]. Demersul lasă loc interpretărilor atât sub aspectul parcurgerii incomplete a materialului arhivistic intern şi extern[60], dar şi al necoordonării cu alte state din fosta URSS[61].

Evoluţia şi rezultatul acţiunilor la nivel internaţional a oscilat în-tre succes şi eşec – Ucraina a obligat F. Rusă să recunoască foametea din URSS, în acelaşi timp însă nu a reuşit să obţină condamnarea foametei din fosta RSS Ucraineană ca genocid împotriva poporului ucrainean. Subiectul rămâne unul dintr-o serie de teme sensibile pe agenda ruso-ucraineana, iar poziţiile părţilor demonstrează că în plan politico-diplomatic perspectiva unui consens este îndepărtată.

Radicalizarea discursului şi calificarea foametei ca genocid îm-potriva poporului/naţiunii ucrainene a determinat repoziţionări, abordări precaute din partea mai multor state care deşi iniţial au manifestat deschidere faţă de iniţiativele Kievului, au identificat ulterior şi alte dimensiuni ale proiectului decât cea umanitară. S-a creat impresia că demersurile vizează construirea unei imagini internaţionale a Ucrainei, ca ţară afectată în mod particular de crimele comunismului şi a ucrainenilor ca etnie[62], care au suferit mai mult decât alte naţiuni din fosta URSS.


[1] Голодомор 1932 – 1933 гг. Предание информации о Голодоморе гласности. Публикации 1930-х годов, http://lies.ucoz.ua/index/0-18, (16 aprilie 2009).

[2] Kulciţkii, S., Cauzele foametei din 1933 din Ucraina-2, în „Зеркало Недели“, Nr. 38, 4-10 octombrie 2003, http://www.zn.ua/3000/3050/42742/, (16 aprilie 2009).

[3] La 16 iulie 1990 a fost adoptată Declaraţia privind suveranitatea de stat a Ucrainei, iar la 24 august 1990 a fost proclamată independenţa Ucrainei.

[4] Preşedinte al Ucrainei în perioada decembrie 1991 – iulie 1994.

[5] Голодомор 1932 — 1933 гг. как геноцид: пробелы в доказательной базе, http://www.kerchrada.gov.ua/032/032_003.doc, (14 aprilie 2009).

[6] Kulciţkii, S., De ce urmărea să ne distrugă? Stalin şi Holodomorul Ucrainean, Kiev, Editura Grupului ucrainean de presă, 2008, pag. 27.

[7] Preşedinte al Ucrainei în perioada 19 iulie 1994 – 23 ianuarie 2005.

[8] Address by President of Ukraine Leonid Kuchma to Ukrainian People on the Day of Memory of  victims of famine and political repressions, http://www.president.gov.ua/eng/activity/zayavinterv/speakto/114407592.html, (16 aprilie 2009).

[9] Riabchuk, Mykola, Holodomor: The Polotics of Memory and Political Infighting in Contemporary Ukraine, Harriman Review, vol. 16, no. 2, november 2008. Conform sondajelor de opinie realizate în anul 2003, 13% din populaţia Ucrainei nu cunoştea nimic cu privire la subiectul foametei, în timp ce 12% din subiecţi au refuzat să răspundă.

[10] Association of Ukrainians in Great Britain, Acknowledging the Holodomor in Ukraine, http://www.augb.co.uk/acknowledging-the-holodomor-in-ukraine.php, (16 aprilie 2009).

[11] Potrivit reglementărilor internaţionale, prin genocid se înţelege orice act comis cu intenţia de a distruge, în întregime sau parţial, un grup naţional, etnic, rasial sau religios. Pentru calificarea foametei ca genocid este necesară, pe lângă alte condiţii, stabilirea neechivocă a intenţiei făptuitorului ca prin înfometare, să distrugă grupul împotriva căruia este îndreptată. O astfel de determinare poate fi făcută doar în cazul unei proceduri jurisdicţionale (la nivel naţional sau internaţional). Vezi şi Convenţia ONU privind prevenirea şi sancţionarea crimei de genocid din 9 decembrie 1948, http://www.hrweb.org/legal/genocide.html.

[12] Kulciţkii, S., День (Украина): Голодомор 1932—1933 гг. как геноцид: пробелы в доказательной базе, http://orthodoxy.org.ua/uk/2008/11/20/20504.html, (4 mai 2009). Din numărul de 410 deputaţi înregistraţi au votat în favoarea raportului 226, minimul necesar pentru adoptare.

[13] President Leonid Kuchma Executive Order, Number 393/2002-rp, http://www.president.gov.ua/eng/activity/ukazrozpor/decrees2/117604986.html, (14 aprilie 2009).

[14] Kulciţkii, S.,  Голодомор 1932 — 1933 гг. как геноцид: пробелы в доказательной базе, http://www.day.kiev.ua/177442/, (14 aprilie 2009). Partidul Regiunilor şi Partidul Comunist au respins iniţiativa preşedintelui, iar reprezentantul socialiştilor a insistat pentru înlocuirea sintagmei „genocidul naţiunii ucrainene“ cu „genocidul poporului ucrainean“.

[15] „Коммерсант“, 55(3872), 3 aprilie 2008, Госдума осудила голод, http://www.duma.gov.ru/, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=875800, (15 aprilie 2009).

[16] Povoljie, regiunile Ţentralno-Cernoziomnâi,  Caucazul de Nord, Ural, Crimeea, Siberia de Vest.

[17] Президенту Украины В.А. Ющенко, http://www.kremlin.ru/text/greets/2008/11/209176.shtml, (15 aprilie 2009).

[18] Ibidem, Cu privire la cauzele foametei, D. Medvedev arată că aceasta nu a urmărit nimicirea unei naţiuni anume, fiind o consecinţă a secetei şi a politicii de colectivizare forţată şi de deschiaburire aplicată pe întreg teritoriul URSS. Deciziile au fost luate la nivelul conducerii multinaţionale a URSS, iar în RSS Ucraineană la nivelul cadrelor preponderent ucrainene.

[19] Interviu acordat jurnaliştilor The Times, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Le Monde, El Pais şi Dzennik, Serviciul de presă al preşedintelui Ucrainei, Президент дал интервью ведущим европейским изданиям, http://www.president.gov.ua/ru/news/12081.html, Piotr Smoliar, Le Monde, Украина придает политическое значение чествованию памяти жертв голода 30-х годов, http://www.president.gov.ua/ru/news/12095.html, Pilar Bonet, Украина хочет гарантий, чтобы не потерять снова свою независимость, http://www.president.gov.ua/ru/news/12097.html, (15 aprilie 2009).

[20] Звернення Президента США Джорджа Буша до українського народу з нагоди 75-х роковин Голодомору, http://www.president.gov.ua/content/adr_bush_75.html, (15 aprilie 2009).

[21] Звернення новообраного Президента США Барака Обами з нагоди 75-ї річниці Голодомору, http://www.president.gov.ua/content/adr_obama_75.html, (15 aprilie 2009).

[22] Звернення Папи Римського Бенедикта XVI до українських прочан, які зібралися на площі Святого Петра у Ватикані, щоб помолитися за жертви Голодомору в Україні 1932-33 років, http://www.president.gov.ua/content/adr_benedict_75.html, (15 aprilie 2009).

[23] Послання Вселенського Патріарха Варфоломія І з нагоди 75-ї річниці Голодомору в Україні Всьому побожному українському народові, http://www.president.gov.ua/content/adr_bart_75.html, (15.04.2009).

[24] Звернення з приводу роковин Голодомору 1932-33 років Патріарха Київського і всієї Руси-України Філарета, http://www.president.gov.ua/content/adr_filaret_75.html,  (15 aprilie 2009).

[25] În context, a menţionat „crime ale regimului comunist“ precum foametea din Kazahstan din 1931 şi din Caucazul de Nord, execuţia ofiţerilor polonezi de la Katyn, invazia URSS în statele baltice în  1939, deportarea în masă a tătarilor din Crimeea, germanilor din Povoljie, ungurilor, bulgarilor, finlandezilor, calmâcilor, inguşilor, cecenilor, karaciaevţilor, balkarţilor, nogaiţilor, turcilor-mesetinţi, grecilor pontici, suprimarea revoluţiei maghiare din 1956 şi evenimentele din Praga din 1968, „nimicirea a sute de mii de ruşi şi a altor popoare frăţeşti în GULAG“.

[26] Президент закликав міжнародну спільноту засудити злочини тоталітарного радянського режиму, http://www.president.gov.ua/news/12120.html, (15 aprilie 2009).

[27] Звернення Президента до Українського народу з нагоди 75-ї річниці Голодомору 1932-1933 років, http://www.president.gov.ua/news/12121.html, (15 aprilie 2009).

[28] Potrivit Normelor de procedură ale AG ONU, statele membre au dreptul să solicite Secretarului General circularea în cadrul AG a unor documente, care nu exprimă în-să poziţia ONU, ci a statelor semnatare. Declaraţiile promovate de Ucraina în acest cadru, au fost frecvent prezentate ca exprimând poziţia organizaţiei.

[29] UN, A/C.3/58/9, General Assembly, Fifty-eight session, Third Committee. Agenda item 117(b), Letter dated 7 November 2003 from the Permanent Representative of Ukraine to the United Nations addressed to the Secretary-General, http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N03/655/81/pdf/N0365581.pdf?OpenElement, (15 aprilie 2009).

[30] Semnat de Azerbaidjan, Bangladeş, Belarus, Benin, Bosnia Herţegovina, Canada, Egipt, Georgia, Guatemala, Jamaica, Kazahstan, Mongolia, Nauru, Pakistan, Quatar, R. Moldova, F. Rusă, Arabia Saudită, Tadjikistan, Timorul de Est, Ucraina, Emiratele Arabe Unite şi de SUA.

[31] Kulciţkii, S., Голодомор 1932-1933 гг. как геноцид: пробелы в доказательной базе, „День“ Nr. 29, 17 ianuarie 2007, http://www.day.kiev.ua/177442/, http://orthodoxy.org.ua/uk/2008/11/20/20504.html, (4 mai 2009).

[32] UNESCO, General Conference,  34th session, Paris 2007, Remembrance of victims of the Great Famine (Holodomor) in Ukraine, http://unesdoc.unesco.org/images/0015/001538/153838e.pdf, (16 aprilie 2009).

[33] OSCE, Madrid 2007, Fifteenth Meeting of the Ministerial Council 29 and 30 November 2007, Statement by the delegation of Ukraine, (Annex 8 and 9 to MC (15)  Journal No 2 of 30 November 2007), pag. 90-91,  http://www.osce.org/documents/mcs/2009/03/36857_en.pdf, (16 aprilie 2009).

[34] Astana Declaration of the OSCE Parlamentary Assembly and resolutions adopted at the Seventeenth Annual Session, Astana, 29 june to 3 july  2008, Resolution on the Holodomor of 1932-1933 in Ukraine, pag. 44, http://new.oscepa.org/oscepa_content/documents/Astana/Declaration/2008-AS-Final%20Declaration%20ENG.pdf, (16 aprilie 2009).

[35] Parlamentul European, Texte adoptate, joi, 23 octombrie 2008, Rezoluţia referitoare la comemorarea foametei deliberate – Holodomor – din Ucraina (1932-1933), http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P6-TA-2008-0523&language=RO, (16 aprilie 2009).

[36] Rezoluţia a fost fundamentată pe Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentaleConvenţia ONU privind prevenirea şi sancţionarea crimei de genocid, Declaraţia cu privire la cea de-a 70-a comemorare a Holodomorului din Ucraina, circulată în cadrul celei de a 58-a sesiuni a AG ONU şi pe Legea parlamentului ucrainean  privind Holodomorul din 1932-1933 din Ucraina, din 28 noiembrie 2006.

[37] Press office of President Victor Yushchenko, President urges Holodomor recognition, http://www.president.gov.ua/en/news/5902.html, (11 aprilie 2007).

[38] Lavrov, Serghei, О кавказском кризисе и украинской политике России, în „2000 Еженедельник“, Nr. 38, 19-25 septembrie 2008, http://news2000.org.ua/a/59533, (16 aprilie 2009).

[39] CG face recomandări AG ONU; asistă Preşedintele şi AG în schiţarea agendei fiecărei reuniuni plenare şi în organizarea lucărilor AG.

[40] UN,  A/62/250/Add.3, General Assembly, Sixty-second session, Organization of the sixty-second regular session of the General Assembly, adoption of the agenda and allocation of items Fourth report of the General Committee, http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/62/250/Add.3&Lang=E, (15 aprilie 2009).

[41] UN, A/62/PV.111, General Assembly official records, 62nd session : 111th plenary meeting, Friday, 11 July 2008, New York, Agenda item 7, Organization of work, adoption of the agenda and allocation of items Fourth report of the General Committee (A/62/250/Add.3), http://daccessdds.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/420/28/PDF/N0842028.pdf?OpenElement, (15 aprilie 2009).

[42] UN, A/63/193, General Assembly, Sixty-third session, Request for the inclusion of a suplementary item in the agenda of the sixty-third session. Commemoration of the seventy-fifth anniversary of the Great Famine of 1932-1933 in Ukraine (Holodomor). Letter dated 12 august 2008 from the representatives of the Czech Republic, Estonia, Georgia, Latvia, Lithuania, Poland and Ukraine to the United Nations addressed to the Secretay-General, http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/465/42/pdf/N0846542.pdf?OpenElement,  (15 aprilie 2009).

[43] UN, A/BUR/63/SR.1, Sixty-third session, General Committee, Summary record of the 1st meeting, Held at Headquarters, New York, on Wednesday, 17 September 2008, at 10p.m.http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/508/24/pdf/N0850824.pdf?OpenElement, (15 aprilie 2009).

[44] Semnat şi de Estonia, Georgia, Letonia, Lituania, Monaco, Polonia şi R. Moldova.

[45] UN, General Assembly, A/HRC//L.4, Human Rights Council. Ninth session. Agenda item 3. Promotion and protection of all human rights, civil, political, economic, social and cultural rights, including the right to development, Remembrance of the Holodomor of 1932 and 1933 in Ukraine, http://blog.unwatch.org/wp-content/uploads/2008/10/ukraine.doc, (15 aprilie 2009).

[46] Comisia SUA pentru Foametea din Ucraina a fost constituită la 13 decembrie 1985 pentru a elabora un studiu privind foametea din RSS Ucraineană din 1932-1933. Rezultatul cercetărilor a fost prezentat Congresului SUA la 22 aprilie 1988.

[47] Embassy of Ukraine to the USA, Publications, House Resolution 1314 on the Holodomor, 110th Congress, 2d Session H. Res. 1314, http://www.mfa.gov.ua/usa/en/10528.htm, (16 aprilie 2009).

[48] MAE rus, Departamentul Comunicare, О провале затеи Украины по «голодомору» в Совете ООН по правам человека, http://www.mid.ru/brp_4.nsf/sps/3495588EE05AAB69C32574CE004AF043, (15 aprilie 2009).

[49] MAE ucrainean, Заява Пресс-Служби МЗС Украiни щодо 75-х роковин Голодомору 1932-1933 рокiв в Украiнi,
http://www.mfa.gov.ua/mfa/ua/publication/content/20141.htm, (15 aprilie 2009).

[50] Journal of the United Nations, Thursday, 23 October 2008, Programme of meetings and agenda, General Assembly, Sixty-third session, General Committe, http://www.un.org/Docs/journal/En/20081023e.pdf, (15 aprilie 2009).

[51] MAE ucrainean, Новини, 23 жовтня 2008, http://www.mfa.gov.ua/mfa/ua/news/detail/16347.htm, (16 aprilie 2009).

[52] UN, Department of Public Information, New York, 28 October 2008, Press conference by Permanent Representative of Russian Federation on current issues of sixty-third General Assembly Session, http://www.un.org/News/briefings/docs/2008/081028_Churkin.doc.htm, (15 aprilie 2009).

[53] UN, Department of Public Information, New York, 30 October 2008, Press conference by Permanent Representative of Ukraine on Famine of 1932-1933, http://www.un.org/News/briefings/docs/2008/081030_Ukraine.doc.htm, (16 aprilie 2009).

[54] Discursul-anexă califică foametea ca „act de genocid comis cu intenţie de regimul stalinist asupra naţiunii ucrainene“, „încercare de exterminare a naţiunii ucrainene“, „crimă groaznică  împotriva umanităţii“.

[55] UN, A/63/564. General Assembly. Sixty-third session. Agenda item 45 and 64. Promotion and protection of human rights. Letter dated 20 November 2008 from the Permanent Representative of Ukraine to the United Nations adressed to the Secretary-General, http://daccessdds.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/618/20/PDF/N0861820.pdf?OpenElement, (16 aprilie 2009).

[56] UN, A/63/613, General Assembly, Sixty-third session, Agenda item 64(b), Promotion and protection of human rights. Letter dated 16 December 2008 from the Permanent Representative of Ukraine to the United Nations adressed to the Secretary-General, http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/656/68/pdf/N0865668.pdf?OpenElement, (16 aprilie 2009).

[57] Declaraţia a fost semnată doar de 32 de state membre ONU din totalul de 192: Albania, Australia, Azerbaidjan, Belgia, Canada, Croaţia, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Ungaria, Islanda, Irlanda, Israel, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Norvegia, Polonia, Santa Lucia, Spania, Suedia, Ucraina, Marea Britanie şi SUA.

[58] Olszanski, Tadeusz, Ukraine Remembers, the World acknowledges. The Holodomor in Ukraine’s historical policy, CES Commentary, Issue 16, 08.12.2008, Centre for Eastern Studies, pag. 1.

[59] În noiembrie 2008 V. Nalivaicenko, şeful Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), a declarat că „organizatorii şi cei care au pus în aplicare genocidul vor trebui judecaţi în temeiul documentelor, depoziţiilor martorilor oculari şi al dreptului internaţional“. La 17 martie 2009 SBU a publicat o listă actualizată cu 136 de persoane, care au fost implicate în organizarea „holodomorului-genocid“ din anii 1932-1933, Serviciul de presă al SBU, СБУ оприлюднила оновлений список осіб, причетних до організації Голодомору, http://ssu.kmu.gov.ua/sbu/control/uk/publish/article?art_id=85286&cat_id=80544&mustWords=%D0%B3%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B4%D0%BE%D0%BC%D0%BE%D1%80&searchPublishing=1, http://www.ssu.gov.ua/sbu/SPYSOK/, (16 aprilie 2009).

[60] S-au înregistrat cazuri în care, inclusiv la nivel oficial, opiniei publice ucrainene şi internaţionale i-au fost prezentate materiale referitoare la foametea din Ucraina din anii 1932-1933 care în fapt nu vizau perioada respectivă şi nici Ucraina.

[61] Studierea sistematică a problematicii este relativ recentă. Cea mai mare parte a documentelor care stau la baza concluziilor provin din arhivele ucrainene. Se constată o lipsă de colaborare între cercetătorii ucraineni şi cercetători din alte state ex-sovietice.

[62] V. Vasilenko, autorul Legii privind Holodomorul din Ucraina din 1932-1933, susţine că deşi în timpul foametei odată cu ucrainenii au murit şi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, genocidul a fost îndreptat nu împotriva acestora, ci împotriva naţiunii ucrainene. Главную роль в геноциде против украинцев играла неукраинская команда, http://www.unian.net/news/print.php?id=286286, (16 aprilie 2009).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: