Editorial. Elogiu nebuniei (II)

Revista ERASMUS, nr. 15/2006-2009, Bucureşti, [f.e.], 2009.

Filip-Lucian Iorga
doctorand în istorie
fost preşedinte S.S.I. Erasmus (2003-2005)
vice-preşedinte al Fundaţiei Culturale Erbiceanu

În mai 2005, pe când eram preşedinte în funcţiune al Societăţii de Studii Istorice Erasmus şi anunţam apariţia numărului 14 al revistei Erasmus, deplângeam pauza de trei ani survenită în publicarea acesteia (numărul 13 apăruse în 2002). Acum, după mai bine de patru ani, în iunie 2009, nu mai e locul să deplângem ceva, pentru că ocazia care ne motivează aceste rânduri este pe cât de neaşteptată, pe atât de îmbucurătoare.
După ce membrii echipei redacţionale care s-a ocupat de numărul 14 au părăsit, ca absolvenţi, Facultatea de Istorie, atât societatea, cât şi revista au dispărut din peisajul academic şi studenţesc. Împre-jurările, lipsa de interes şi de sprijin financiar au împins Erasmus în penumbra cimitirului iniţiativelor culturale abandonate. Ceea ce semăna, însă, cu o dispariţie, pare astăzi să nu fi fost decât o „trecere în adormire“. Lansând numărul 15 al revistei noastre sfidăm încă o dată, cu forţa frumoasei nebunii erasmice, comoditatea extincţiei. Pentru că renunţarea e întotdeauna mai uşoară decât în-căpăţânarea de a acţiona. Mai ales acum, când reviste şi edituri cu resurse gen-eroase trag obloanele, revitalizarea unei reviste care a tăcut timp de patru ani poate părea o excentricitate. Nu, însă, şi dacă suntem con-vinşi că studenţii, masteranzii şi doctoranzii Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti au nevoie de un loc de intersecţie a ideilor şi a studiilor de care se ocupă, de o publicaţie academică rigu-roasă, dar accesibilă, de o revistă pe care să o scrie şi să o citească, despre care să discute şi în jurul căreia să se strângă.
Vreau să le mulţumesc celor care au avut curajul să iasă din rând şi să îşi asume resuscitarea vocii studenţilor în istorie, şi anume ce-lor doi colegi doctoranzi din anul I, Ilarion Ţiu (sufletul revistei, de atâţia ani) şi Dan-Vladimir Ivanovici (care şi-a propus şi a reuşit să „dezgroape“ revista societăţii din care a făcut parte). Toţi trei îi mul-ţumim Dlui Constantin Laurenţiu Erbiceanu, Preşedintele Fundaţiei Culturale Erbiceanu, pentru curajul şi generozitatea de a-şi evoca străbunul, pe istoricul şi teologul Constantin Erbiceanu, prin spri-jinirea unei reviste scrise de tineri istorici.
De acum, echipa „maurilor“ poate spune că şi-a făcut datoria. Sperăm ca studenţii din primii ani să scrie şi să publice mai mult, aşteptăm ca ei să preia publicarea periodică a revistei şi să pună din nou la lucru Societatea de Studii Istorice Erasmus, care nu trebuie nici ea lăsată să sucombe. De fapt, aici stă rostul nostru: în trans-miterea morbului cercetării istorice şi a mândriei de a aparţine con-freriei erasmuşilor.
Cu credinţă în utilitatea demersului nostru şi cu speranţa că el va avea, pe viitor, mai puţine sincope decât până acum, vă las să ascul-taţi vocea revistei Erasmus.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: