Tache Rusescu sau sufletul comertului cu vorbe – studiu privind reclama bunei dispozitii la sfarsitul secolului al XIX-lea

Revista ERASMUS, nr. 14/2003-2005, Bucureşti, Tipografia Media & Marketing, 2005.

Marius-Florin DRASOVEAN

Pentru omul de astazi prins in stresul activitatilor cotidiene care-l solicita din ce in ce mai mult, timpul liber devine o prioritate mereu amanata si pe deplin consumata atunci cand se produce. Atat societatea consumerista si globalizatoare a inceputului de secol XXI, cat si societatea sfarsitului de secol XIX, careia de abia ii fusese eliberata reteta consumului si care cultiva individualizarea prin intermediul natiunii, retin fara rezerve legea fizicii conform careia viteza reprezinta raportul dintre distanta si timp. Istoria a nuantat cele trei variabile ale legii enuntate (d, v, t), determinandu-le sa varieze si mai mult in decursul secolului XX. Daca astazi, viteza este mult prea mare si timpul prea scurt, la sfarsitul secolului XIX coordonatele erau inversate: viteza era prea mica si timpul mult prea mare. In urma unui banal calcul matematic observam ca nu doar distanta trebuie revizuita si regandita, ci si activitatile omului, aspect valabil indiferent de perioada pe care am aduce-o in discutie. Chiar daca astazi utilizarea notiunii de timp liber poate fi aplicata si locuitorilor din mediul rural1, pentru sfarsitul secolului al XIX-lea, notiunea este una exclusiv citadina.
Patru elemente isi aduc aportul la identificarea notiunii de timp liber la sfarsitul secolului al XIX-lea: memoriile si impresiile celor care au trait la momentul respectiv2, studiile elaborate in decursul timpului privind istoria si viata Bucurestiului de odinioara3, relatariile calatorilor straini4 si reclamele cuprinse in paginile ziarelor5. Timpul liber in acceptiunea romaneasca a termenului sufera insa anumite modificari, neputandu-se identifica pe deplin cu acceptiunea termenului loisir din epoca6, dar nici cu cea de astazi7. Chiar daca pentru secolul al XIX-lea notiunea este una exclusiv citadina, in interiorul acestui spatiu ea poate fi aplicata doar elitei. Pentru grupul social amintit timpul liber nu reprezinta o necesitate, o posibilitate de a „schimba decorul, aerul si poate chiar impresiile cotidiene“8, ci este privit mai degraba ca o obligatie, devenind conform opiniei exprimate de Thorstein Veblen9 in 1899, un „consum neproductiv de timp“10. Dar acest consum introduce bogatia simbolica determinata de necesitatea ostentatiei11, iar de aceasta regula nu vor scapa nici chiar cele mai sarace paliere ale societatii12. La sosea se intalnea „tot Bucurestiul monden si elegant“13, venit aici cu „frumoasele birji si stralucitoarele milorduri“14. De ce soseaua Kisseleff si de ce lumea buna? O lege nescrisa a timpului ofera raspunsul: „orice persoana care se respecta trebuie sa vina cel putin o data pe zi, de la ora doua la ora patru, in timpul iernii, si de la sapte la zece, in timpul verii”15. Asadar, o obligatie, dar aceasta obligatie trebuie inteleasa ca forma de acceptabilitate si consacrare sociala. Pe fondul acestei „obligatii“ la Bucuresti „lumea se distreaza enorm (s.n.)“16, capitala oferind „promenade unice“17.
Aceasta modificare a moravurilor cotidiene trebuie corelata cu faptul ca orasul renuntase la obiceiurile sedentare de altadata devenind mult mai dinamic, fapt usor de sesizat prin numarul mare de cafenele, braserii, cabarete, restaurante, cofetarii, gradini, reprezentatii de teatru sau de circ in distributia carora erau incluse o serie de celebritati straine, baluri ale unor societati sau pariuri la hipodrom, altadata necunsocute romanului18. Pe acest fond se modeleaza gustul ca semn distinctiv si simbolic al unei grupari in sandul unei structuri sociale19.
Distractiile nu lipsesc din viata Bucurestiului, in cadrul unor spatii luxoase, poeti, scriitori, artisti, oameni politici sau intelectuali joaca biliard sau carti, beau bere, asculta muzica si discuta despre arta, literatura si politica. In dorinta lor de a privi, dar si de a fi privite, femeile elegante, cu un devotament neobosit, vin sa-si etaleze toaletele splendide. In lunile de vara, aceeasi lume „eleganta, mondena si bogata, porneste spre locuri mai racoroase in tara sau se imprastie «in cele patru colturi ale Europei»“20.
Din pacate toate aceste relatari aduc in discutie doar posibilitatile de petrecere a timpului liber al inaltei societati, eludand timpul liber al celor de categoria a doua21. Prezenta in paginile ziarelor a nenumaratelor reclame promovand serviciile teraselor si restaurantelor, a reprezen-tatiilor de circ sau alergarilor de la hipodrom unde erai invitat sa-ti petreci timpul liber, confirma inca o data faptul ca la sfarsitul secolului al XIX-lea, cel putin in Bucuresti, exista o intensa viata mondena. Ca urmare a mutatiilor22 ce se produc doar la periferie mai intalnim „carciumi“23 si „bodegi“24, in zona centrala acestea fiind inlocuite de „birturi“25, „baruri“, „cafenele“26 si „restaurante“27. Restaurantul devine astfel o posibilitate de petrecere a timpului liber. Conform informatiei preluate din reclame, existau mai multe stabilimente care prin intermediul ofertei, pareau a rivaliza cu succes. Printre restaurantele ale caror proprietari au inteles sa apeleze la reclama pentru a-si difuza serviciile se numara28: Restaurantul „La Vitele de Aur“29, Gradina Rasca30, Cafe Hugo31, Restaurantul si Cafeneaua „Collaro“32, Restaurant „Floreasca“33, Herastreul Vechiu34, „Cafeneoa si Carciuma de la Hotel Nemtoaica“35, Gradina „Furnica“36, Birtul P.V. Criticos37, Restaurantul „Bobinca“38, Restaurantul R. Simion39, Restaurant „Vila Rusescu“40, Gradina si Restaurantul „Spiridon“41, „Vila Baicoinau“42, Restaurantul V.H. Cosma43, Restaurant „Atena“44, Restaurantul I. Georgescu45 etc.
In demersul nostru ne vom axa doar pe acele reclame ce promovau serviciile lui Tache Rusescu. Considerentele care ne-au determinat sa alegem reclama acestuia sunt multiple46. In primul rand pentru faptul ca aceasta reclama aparea doar in paginile „Adeverului“ in anul 189247. Cel de-al doilea criteriu vizat este forma de prezentare. Daca in materie de bijuterii exista Theodor Radivon care propunea un alt mod de a face reclama si anume prin intermediul catrenelor, in promovarea serviciilor restaurantului sau, Tache Rusescu propunea acelasi model. Diferenta consta in faptul ca mesajul celui din urma este insotit permanent de un ton umoristic care „ajuta la captarea si mentinerea atentiei, la crearea si intretinerea dispozitei pozitive fata de produsul/serviciul promovat“48 si de faptul ca, spre deosebire de bijutier, Tache Rusescu isi adapta constant reclama realitatilor timpului sau. In aceste conditii, pe langa serviciile oferite consumatorilor, holera, congresul studentilor sau miscarea Memorandumului devin subiecte pentru promovarea birtului sau. De asemenea, reclama suprinde si modalitatile de utilizare a timpului liber in perioada respectiva, restaurantul sau fiind adesea invocat de cei ce se afla in excursii pe munte, la alergari la hipodrom sau in stabilimentele balneare, tocmai pentru a amplifica ideea unicitatii serviciilor furnizate de el. Un alt aspect ce se cuvine mentionat este cel legat de amplasarea reclamei de fiecare data aceasta putand fi localizata inaintea rubricii propriu-zise de insertii si reclame.
Pentru inceput ne vom indrepta atentia asupra reclamei promovate de Iordache Ionescu deoarece calitatea superioara a serviciilor furnizate de Rusescu este datorata indelungatei practici efectuate in subordinea acestuia, fapt de altfel recunoscut si mentionat de Rusescu intr-o serie de reclame. Iodache Ionescu pare a fi un punct de reper pentru multi care intentionau sa patrunda pe aceasta piata. Reclama promovata de Ionescu este pe cat de simpla, pe atat de concisa, mentionandu-se doar locatia restaurantului („Strada Covaci nr. 3“49) si faptul ca in cadrul localului se poate audia „musica nationala in toate serile“50. In restaurant „intrai (…) aplecandu-te, dar mancarea51 fiind foarte buna, era lume multa“52. Pentru cei care asemenea lui Rusescu doreau sa se impuna pe piata, experienta dobandita ca subordonati ai lui Ionescu se poate constitui in garantia succesului, motiv pentru care acest fapt era frecvent mentionat in reclamele promovate. Pentru unul dintre acestia, cei zece ani de experienta in cadrul restaurantului lui Iordache Ionescu ar putea constitui „destule garantii ca onor. vizitatori“53 sa fi fost pe deplin multumiti in momentul cand apelau la serviciile restaurantului „Gradina Furnica“, aflat in strada Gabroveni, in incinta Hotelului Romania54. Chiar si Dumitru Enescu, cel care va lua in antrepriza Casino Petrovici, isi promoveaza serviciile anuntandu-si clientela ca indelungata „practica ce am facut in afacerile D-lui Iordache N. Ionescu la restauratiunile D-sale din strada Covaci No. 3 si hotelul Hugues me face a crede ca intreprinderea imi va fi incoronata de succes“55.
Pentru a oferi o imagine cat mai exacta a modului in care Rusescu isi promova serviciile si pentru a usura identificarea a ceea ce poate interesa in acest studiu, vom prezenta reclamele pe baza subiectelor ce stau la baza conceperii lor.

La Rusescu sau „Grådina model“56
Pentru a se putea impune pe piata, Rusescu era constient ca publicul consumator trebuie sa-i cunoasca adresa si serviciile promovate. In acest sens, primele sale insertii se vor axa pe difuzarea unor mesaje informationale credibile privind serviciile furnizate, in vederea formarii unor atitudini favorabile acestor servicii. In aceste conditii cititorul „Adeverului“ afla la mijlocul anului 1892 ca
„In Bucuresti e o gradina
Frumoasa ‘ntocmai ca un rai
De musterii e vesnic plina
Fiind c’acolo e de trai…
Mananci ca bimbasa de bine
Si nu te costa mai nimic,
Ai lautari de prima clasa
Ce cantece frumoase zic…
-Dar unde e asta minune?
Este la doi pasi de teatru,
Este gradina lui Rusescu,
In Calea Plevnei numeru patru“57.

Astfel, pe langa faptul ca se afla aproape de centrul capitalei58, restaurantul, un colt rupt din Rai, este frecventat atat datorita mediului ambiant, dar, in egala masura, si pentru mancarurile alese si ieftine. Oferta este pe larg prezentata intr-o serie de reclame prin intermediul carora aflam ca Rusescu s-a aflat la un moment dat in serviciile lui Iordache Ionescu:
„Patlagele impanate,
Numite inambaldi,
Asa bine preparate
Nicaeri nu vei gasi
Ca la birtul lui Rusescu
Care-a fost si sucursala
Lui Iordache Ionescu
Renumit in Capitala.
-Dar mancaril-ale l’ante?
Ce cusur au ele iara?
– Au cusur ca sunt gustoase (s.n.)
Si nu mai gasesti spre seara“59.
In acelasi stabiliment mai puteai gasi
„Placute macmahoane
Cu Dorna preparate,
Mancari foarte gustoase (s.n.)
Cu sosuri minunate.
Si mititei d’ai prima
Inventia lui Iordache“60.

Daca mancarurile realizate dupa retetele „inventate“ de Iordache sunt gustoase pentru simplul fapt ca poarta eticheta acestuia, Rusescu punea la dispozitia clentilor sai si alte mancaruri la fel de „gustoase“61 si chiar „foarte gustoase“62, motiv pentru care era imposibil, ca simplu trecator pe langa restaurant, „sa nu te lingi pe buze“63.
Birtul este de preferat stabilimentelor balneare, serviciile furnizate de acestea fiind replica in oglinda a celor promovate de Rusescu. In aceste conditii se intelege de ce un „oare cine“64 considera ca
„De cat la bai sa merg
Sa cheltuiesc parale
Si sa mananc mai prost
Ca niste puslamale…
De cat ca cheltuesc
Pe drum, pe locuinta,
Eu care n’am de loc
Nici o suferinta
Mai bine la Rusescu,
Langa Hotel de Franta,
Me duce de ospetez
Seara si dimineata…“65.

Dupa cum se poate observa, acel loc numit „acasa“ unde gasesti de regula mancarea cea mai buna are corespondent in sfera publica birtul lui Rusescu. De aceea amicul Ionescu intrebat fiind unde se duce raspunde:
„ – Me duc sa dejunez acum
La birtul lui Rusescu
Caci este birtul cel mai bun
Si cel mai cautat;
Langa Hotel de Franta
De vale asezat…
Gasesti mancari gatite fin
Nemteste, romaneste;
Si-ori ce leguma este intai
Aicea se gaseste…
Serviciul este minunat,
Si de dorit nu lasa,
Mananci mai bine, sa me crezi,
Mai bine ca acasa (s.n.)“66.

Daca la Rusescu te simti mai bine, atmosfera generata de spatiul numit generic acasa trece automat in plan secund, explicandu-se astfel de ce birtul este locul de unde pleci (mentionarea micului dejun) si unde te intorci (mentionarea cinei).
Dupa cum se observa, Tache Rusescu se detaseaza de emulii sai prin „cantecile noui“67 pe care „nici Ghebauer nu le are“68, explicandu-se astfel de ce gradina este mereu plina, de ce buna dispozitie predomina in randul cleintelei si de ce lautarul Tache a devenit vestit. Mediul ambiant placut este intretinut si de alti „lautari de prima clasa“69 care, asemenea lui Rusescu, „cantece frumoase zic“70. Pentru ca in perioada avuta in discutie igiena publica si cea privata erau adesea printre principalele teme de discutii ale ziarelor, Rusescu se recomanda ca avand si un „birt igienic“71, conform standardelor prescrise de doctorul Babes72. In aceste conditii clientela nu poate fi decat una de primul rang, formata din studenti, „medici multi si profesori“73, „lume de afara“74 si „mai cu seama ofiterime“75. Daca si acesti oameni cu scoala, nicidecum ignoranti cu produsele pe care le consuma si care nu se lasa usor manevrati de aparente au ales acest birt in dauna altora, garantand astfel prin prezenta lor calitatea serviciilor, de ce nu ar face aceeasi alegere si ignoratul, credulul?

MiScarea Memorandumului
Atat evenimentele care preced, cat si urmarile Miscarii Memorandumului sunt prezentate cu multa acribie in periodicele timpului, in cadrul acestora aparand articole ce mentioneaza conflictele existente intre unguri si romani la sfarsitul secolului al XIX-lea in Transilvania76. Acestui eveniment Rusescu ii dedica doua insertii, care daca nu ar mentiona cantecele „Desteapta-te Romane!“ si „Dulcea Bucovina“, s-ar inscrie in linia pur informala a celorlalte insertii prezentand calitatea serviciilor furnizate in birt. Ambele insertii se incheie insa cu mentionarea cantecului-mars „Desteapta-te Romane!“ ce putea fi audiat doar la ore tarzii din noapte. Se considera probabil ca simpla intonare a acestui mars reprezinta o forma de solidarizare cu actiunile romanilor din Transilvania. Analiza textului acestor insertii vine sa confirme acest fapt, putandu-se sesiza, bucuria si placerea conferita clientilor de audierea acestui mars:
„Si’ti canta lautarii…
S’asculti zeu, pana maine(s.n.)…
– Ce canta?
– Canta marsul:
«Desteapta-te Romane!»..“77,
dar si interesul manifestat pentru acesta:
„Multi ce vin de vreme
Pana tarziu remane(s.n.),
Ca sa asculte marsul:
«Desteapta-te Romane!»“78.
Cea de-a doua insertie, care mentioneaza si cantecul „Dulcea Bucovina“, confera muzicii raspunderea pentru faptul ca birtul este mereu plin:
„Gradina lui Rusescu
E’n tot-d’auna plina
Caci lautarii canta“79,
eludand complet calitatea serviciilor culinare oferite in cadrul birtului.

Holera
In conditiile in care pe prima pagina a ziarului „Adeverul“ apareau constant articole cu titlul „Holera“ ce prezentau evolutia epidemiei de la Sankt Petersburg la New York, Rusescu abordeaza si aceasta problema in insertiile sale. Grija manifestata de Rusescu fata de posibilele urmari ale acestei epidemii are mai degraba o tenta comerciala, el pastrand acelasi ton umoristic in prezentarea serviciilor sale. Nu era insa singurul care trata holera intr-o asemenea maniera80.
La sfarsitul lunii august 1892, titlurile unor insertii, cum ar fi „In vederea holerei“81, „La Rusescu“82, „O carantina placuta“83 sau „Consiliu“84, prezinta singurul remediu posibil in tratarea acestei epidemii: vizita la birtul lui Tache Rusescu. Vizita devine indreptatita din moment ce o serie de doctori, personaje in cadrul unor dialoguri fictive, o recomanda:
„Clientul: – Doctore, ce sa fac eu sa nu imi pese de holera?
Doctorul: – Citeste instructiunile consiliului sanitar.
Clientul: – Le-am citit. Acolo spune ca trebue sa mananc bine. Unde asi putea sa fac lucru asta?
Doctorul: – Ce prost esti. Mananca la birtul lui Rusescu care e recunoscut ca cel mai bun“85.

Ulterior asemenea doctori primesc si un nume, cum este in cazul doctorului Sica. Daca dialogul prezentat mai sus era ceva mai intim, intre un anumit doctor si un anumit pacient, dar in cadrul caruia oricine se putea regasi in ipostaza clientului, de data aceasta indemnul este adresat tutror:
„Voi (s.n.) ce tineti la sanatate,
Pe cand holera ne (s.n.) constringe,
Mancati la birtul lui Rusescu
Si n’o s’aveti de ceve plange“86.

Nu doar „medicii“ se intrec in a recomanda birtul, ci si musterii si „mancaciosii“ care-si petrec constant timpul in acest birt. Conform relatarilor unui martor:
„De holera speriat,
Un musteriu se duse
Tocmai la birtu lui Rusescu
La masa chiar se puse
Dar dupa ce manca putin,
Sorbind si un pahar87,
Striga: Holera, poti veni,
De tine n’am habar!“88.

Marturiile lor, in conditiile in care „vorbesc“ pe intelesul potentialilor consumatori, devin astfel mai credibile, pentru simplul fapt ca ei au testat produsele. Daca ei au reusit, de ce nu ar reusi si ceilalti? Si de ce nu ar reusi aplicand acelasi procedeu? Mai mult, in conditiile unei puternice difuziuni a epidemiei ar fi de dorit ca izolarea preventiva a celor care au intrat in contact cu un mediu contagios sa se produca tot la Rusescu in birt. „Un mancacios“89 era ferm convins ca:
„Dac’ar fi pentru holera
Sa me tie’n carantina,
As voi numai’ntr’o parte
La Rusescu in gradina“90.

Asadar, birtul nu este doar unul ieftin, cu muzica buna si mancaruri alese, ci si sigur in conditiile in care nici macar o epidemie de talia holerei nu putea aduce atingere celor care se aflau in interiorul acestuia.

Sfaturile mediuclui
Nu numai in materie de holera, ci si in probleme legate de dieta sau igiena, sfaturile medicului erau prezente in insertiile lui Rusescu. Un anume doctor X recomanda celui care isi dorea:
„Racoare ca la munte
Ca la Rucar sau Predeal?
Si mancari cum nu se afla
Nici la munte nici la deal
Vrei stomacul sa ti’l vindeci
Sa fii rosu si frumos?
Sa ai bune dispozitii,
Sa umbli trei posti pe jos?
Du-te zilnic de mananca,
Si’ti arata eleganta
La terasa lui Rusescu,
Stii, langa Hotel de Franta“91.

Insertia aduce in discutie o serie de aspecte asupra carora se cuvine sa ne indreptam atentia. Apare din nou ideea petrecerii timpului liber intr-un alt spatiu, departe de stresul cotidian, mai exact la Rucar sau Predeal. Chiar daca insertia este publicata la sfarsitul lunii iunie92, ea nu promoveaza aceste spatii, dimpotriva, ofera alternativa. Pentru cei care nu au pasit in aceste locuri, dar si pentru nostalgicii acestora, birtul lui Rusescu devine spatiul ideal. Iar intr-un spatiu ideal mancarea nu poate fi decat foarte buna, asa cum nu se gaseste „nici la munte nici la deal“93, ci doar la campie, fiind astfel avertizat ca te afli totusi in Bucuresti, in ciuda atmosferei din local. Si pentru ca esti in Bucuresti, problema acceptabilitatii sociale revine prin posibilitatea etalarii luxului si a elegantei in acest cadru select, determinat atat de calitatea serviciilor pomovate, dar si de amplasarea acestuia in imediata apropiere a Hotelului Franta.
Un dialog asemanator il regasim si intr-o alta insertie94 care prezinta in forma concreta rezultatele unui asemenea tratament. Un tanar, „din fire prea anemic“95, „dasirat si slab“96, in urma respectarii indicatiilor medicului de a se hrani „numai la birtul lui Rusescu“97, a dobandit o constitutie robusta, motiv pentru care „nu’ncape nici pe usa…“98.

Congresul studenTilor
La inceputul lunii septembrie a anului 1892 urma sa se desfasoare la Roman un Congres al studentilor. In perioada 8-11 septembrie apar constant articole („Congresul de la Roman“99, „Congesul Studentilor“100 etc.) prezentand evolutia dezbaterilor acestei intruniri101. Anticipand evenimentul, Rusescu ii dedica doua insertii in intervalul 5-6 septembrie. In cadrul acestora ii regasim pe studenti in postura de beneficiari ai serviciilor lui Rusescu:
„Duc cu ei pentru mancare,
Intr’un geamantan infipt,
Un pachet de la Rusescu
C’un pui de gaina fript…“102.

Calitatea serviciilor furnizate de Rusescu este garantata de aceasta data de cei care nu vor lua parte la eveniment, dar care sustin acest demers tocmai pentru ca:
„De asta data
Va fi ferice de studenti…“103.

In conditiile in care, dupa cum am vazut, in birtul lui Rusescu „vine studentime“104, era de asteptat ca acesta sa sustina deplasarea acestora la Congres. Mesajul ce razbate din aceste insertii este simplu: nu circula numai ideile, circula si mancarea, si nu orice fel de mancare ci aceea preparata in birtul lui Rusescu.
Ce spun unii — romÂnii, ce spun alTii — stråinii

Simbolurile nationale105 sunt si ele pe deplin utilizate de Rusescu in elaborarea unor insertii. Acestea au menirea de a crea impresia ca o data intrat in birt fiecare posibil consumator se poate identifica cu natiunea careia ii apartine, natiunea putand fi comunicata si/sau vizualizata prin intermediul mancarurilor, bauturii, muzicii etc.
Intr-una dintre aceste insertii, statuia lui Mihai Viteazul de „pe Bulevard“106 devine element de identificare pentru consumatorii romani, dar si element publicitar pentru Rusescu. Trecand peste faptul ca pozitionarea statuii face ca voievodul sa indice o cu totul alta directie decat aceea a birtului, gestica lui Mihai Viteazul este reinterpretata pentru a servi scopurilor sale comerciale:
„- Ce arata al Mihai Viteazu
Cu spada lui in mana?
– Arata birtul lui Rusescu
La natia Romana!…“107.

Lipsa celuilalt perceput mereu diferit nu este deloc intamplatoare si se datoreaza unui motiv cat se poate de logic: numai romanul se poate identifica cu Mihai Viteazul.
Calatorii straini sunt o alta categorie de indivizi prezenti in reclamele lui Rusescu. Impresiile acestora, in urma degustarii produselor comercializate in birt, sunt deosebit de relevante. Indiferent de etnia, nationalitatea sau confesiunea lor, acestia par a se intrece in a promova serviciile carciumarului nostru. Alteritatea in materie de comert si profit se poate dovedi o actiune ineficienta sub aspect economic, fapt de altfel cunosut de Rusescu din moment ce in elaborarea acestor insertii prefera pentru referirile la adresa celuilalt o usoara tenta ironica, sustinuta de rima care nuanteaza in primul rand diferentele de limbaj. In ciuda acestui debuseu, alteritatea ramane insa parte componenta in structura insertiilor fiind adaptata scopurilor comerciale.
Una dintre insertii, singura de altfel de acest gen, prezinta impresiile unui neamt, ale unui grec si ale unui roman, fiind si singura publicata de trei ori la rand cu titlul „Plebiscit”:
„Eu intr’o zi am intrebat
P’un neamt, P’un grec si P’un roman
Sa’mi spue mie adevarat:
Care e birtul cel mai bun
Neamtul respunse: Eu stiu unul
Ce face snitel bun – me mir!
Este gasthaus la Rusescu
In Plevnastrasse, numer fir…
Si eu cunoscu respunse grecul,
Pe care’l ineca obida
Un birto unde am mancato
Cum n’am mancat niti la Patrida
Te sarmalute, te pilafuri
Te scordolele adelfe!
Te patlagele impanate,
Te baclavale, te cafe!
La birto asta io maninco
In timpo verei, timpo ernei,
Sinto amic cu Kir Rusescu,
La tesaris, in strada Plevnei.
Rumanu zise: fleici mai bune
Ca la birtu-asta n’am gasit
Si ce potroace minunate!
Si ce mancari! S’a ispravit(s.n.)“108.

Dupa cum se poate observa fiecare personaj isi construieste argumentatia pornind fie de la bucataria nationala, fie de la propriile gusturi. Insa toate aceste argumentatii concura la crearea unei imagini favorabile lui Rusescu. In insertiile care-l prezinta pe celalalt este reluata ideea acelui loc numit „acasa“, de data aceasta prin „acasa“ intelegandu-se patria, natiunea. Germanul se mira de calitatea snitelului produs in Romania, iar grecul constata ca asemenea mancare n-a „mancat niti la Patrida“109. Interesant de asemenea este modul in care mesajul este construit in cadrul insertiei: germanul este cel care indica locatia, grecul prezinta oferta lui Rusescu, pentru ca romanul sa fie cel care da verdictul la intrebarea lansata in prima parte a insertiei: „si ce mancari! S’a ispravit“110.
In galeria personajelor care beneficiaza de serviciile lui Rusescu, pe langa greci, romani sau germani, ii intalnim si pe rusi, unguri. Reclamele care au ca actori principali pe cei din urma evidentiaza prioritatile care au stat la baza alegerii acestui birt. In ceea ce il priveste pe rus, rationamentul este simplu, dar vizibil marcat de alteritate: mananca la Rusescu din „simpatie“111, dar mai ales ca „dupa nume pare Rus“112. Acelasi rationament, dar ceva mai nuantat, este valabil si in prezentarea ungurului. Chiar daca acesta renunta la serviciile unui co-national:
„Nu mai mergem
La birte ungurescu”113,
este suficient de precaut avand grija sa-i confere lui Rusescu atributele unui ungur:
„Si iotocat ii zicem
Lui baratom Rusescu…“114.
Spre deosebire de acestia, germanului, caruia i se mai acorda statutul de personaj principal intr-o serie de alte reclame, nu i se mai cere sa comunice natiunea germana, ci doar sa o vizualizeze pentru a o refuza. El este chemat sa refuze locatiile in care si-ar putea intalnii prietenii germani:
„Nu me duc nici la bierhaus,
Nu mai merg nici la popici“115,
simbolurile bucatariei germane:
„Nu vreau sa’mi dati atunci
Ca sa mai prinz putere
Nici crenvirsi cu hrean,
Nici halba cu bere“ 116,
iar un „O du lieber Augustin!“117 cantat cu lautarii(s.n.) este de preferat unui „obiribiraus“118 cantat cu co-nationalii. Mancarea si vinul inlocuiesc asadar jocul de popici si berea, tocmai pentru ca serviciile furnizate la Rusescu sunt caracterizate de promptitudine:
„La Rusescu’n birt
Iti frige puiu’ntr’un minut“119,
nefiind nevoie sa ti se strige „Gleich mereu“120 deoarece „baietii’s spirt“121. Mesajul transmis prin intermediul insertiilor care-l au pe german ca personaj central este simplu, putand fi rezumat in cateva cuvinte: la Rusescu gasesti muzica, mancare, servicii etc. mai ceva ca la germani!
Englezul este chemat si el sa se pronunte asupra calitatii serviciilor furnizate in birt. Punctand unicitatea localului prin afirmatia
„Ca’n Capitala e
O singura gradina“122,
putem crede ca este pe deplin multumit de servicii din moment ce:
„D’ar putea, cu el
Ar duce-o la Englezi“123.

Nu numai englezii si-ar dori o sucursala a birtului lui Rusescu, ci si „comitetul Executiv din Chicago“124 care a adresat o invitatie proprietarului pentru a deschide un asemenea local pe teritoriu american. Din pacate nu stim care au fost actiunile practice „intreprinse“ de Rusescu in conditiile in care a „respuns ca va aviza“125 o asemenea cerere. Cert este ca ulterior, aceasta chestiune nu a mai fost adusa in discutie in vreo alta insertie.

„Rabinul“ Tache
Insetiile comandate avand ca personaj principal evreul prezinta o particularitate aparte. Una dintre acestea, cu implicatii puternice in ceea ce priveste postul, reinterpreteaza vorbele Rabinului, practicand mesajul de influentare in defavorea celui informational: „Sambata ce vine e zi de post pentru Israeliti; un rabin le-a predicat ca pot manca in acea zi la birtul lui Rusescu, caci, a zis predicatorul, poti manca toata ziua si seara par’ca n’ai mancat nimic – asa de bune sunt mancarile“126. Nu putem sti care a fost reactia comunitatii evreiesti la acest gen de reclame, dar bazandu-ne pe faptul ca, din principiu, comunitatea mozaica este una care respecta cu multa acribie preceptele impuse de credinta, acest gen de insertii nu vor fi creat decat indignare in randurile acestora. Incert ramane insa si un alt aspect, acela ca:
„Dupa post, israelitii
Au pornit cu toti(s.n.) pe drum
Sa manance la Rusescu
Si mananca si acum(s.n.)“127.

Cu toate acestea, Rusescu pare sa fi fost apreciat de comunitatea evreiasca din moment ce „a primit cartile de vizita cu felicitari a peste doue sute israeliti pentru ca gateste cuser“128.

Departe de birt, dar cu gÂndul la el
Cei ce se aflau departe de birt, par sa-i resimta din greu lispa din moment ce tonul care razbate din acest gen de insertii este unul incarcat de regret si neputinta, impresiile de calatorie relevand faptul ca un birt ca cel al lui Rusescu este unic prin calitatea serviciilor oferite. Doua insertii a caror actiune se petrece in acelasi decor:
„Frumos e la Sinaia,
Unde am fost ast an,
Racoare, brazi si aer
Si verful Caraiman“129
si
„Eram pe munte la Sinaia,
Pe verful Caraiman“130,
prezinta doua atitudini distincte determinate de lipsa unor asemenea servicii. Daca unii se limiteaza doar la a constata lipsa acestora:
„Unde-i gradina lui Rusescu
Cu vin, cu mititei?“131,
ceilalti trec la fapte:
„D’aceia am plecat…
Si’n strada Plevnii iute,
Pe fuga eu m’am dus;
Pe bere si mancare
In graba m’am si pus“132.

Invazia birtului
La un moment dat Rusescu isi modifica stilul in care isi promoveaza reclamele, prezentandu-le sub forma unor telegrame, tonul umoristic pastrandu-se insa. Printr-o asemenea telegrama lui Tache Rusescu i se aducea la cunostinta de catre Tasache Mizileanu din Mizil ca venea in Capitala cu familie numeroasa: „Eu, nevasta, bunica, soacramea, opt copii, paisprezece nepoti, cinci veri, doui unchi, sase verisoare, noue cumnati, zece fini, trei gineri, doui cuscri, opt cumetrii“133. Nu ne putem pronunta daca a rezolvat sau nu problema cazarii unui grup atat de numeros in Capitala, cert este ca principala grija a acestuia este mancarea din moment ce adreseaza lui Rusescu intrebarea: „Ai mancare destula ca sa ne dai?”134. Raspunsul la aceasta telegrama, pe care il regasim sub textul acesteia, denota faptul ca Rusescu nu numai ca a prevazut, dar este si obisnuit cu asemenea situatii: „Ba bine ca nu! Puteti veni tot orasul. Mancari si beuturi berechet“135. Putand face fata unor asemenea „invazii“ nu e de mirare ca intr-o alta reclama proprietarul birtului nostru era convins ca:
„Dac’ar navali o data
Din Buzeu si din Ploesti,
Din Craiova, Iasi, Braila,
Calatori in Bucuresti
Si-ar veni si cu o sete
Si o foame foarte mare“136,
numai el:
„Sa’i hraneasca e in stare“137.

Alergårile In CapitalA
Alergarile de la hipodrom devin si ele subiect in insertii, modificandu-li-se insa sensul. In insertiile comandate de Rusescu aceste alergari duminicale sunt concurate de un alt gen de alergari deoarece „o suma de consumatori s’au hotarat sa faca o alergare la birtul lui Rusescu“138. Motivul unei asemenea escapade este unul cat se poate de simplu si de pragmatic: cel „care va ajunge cel dintaiu va manca mai curend si bine“139.

Apusul comerTului cu vorbe
Un anume domn Mihalache care semneaza una dintre reclamele de la sfarsitul lui septembrie 1892, anticipeaza prin tonul melancolic din prima parte a insertiei:
„Toamna vine, vantul bate
Vara pleaca si ne lasa“140,
sistarea tiparirii acestor insertii in paginile „Adeverului“. Chiar daca:
„Acu’i vremea de petreceri
La Rusescu, sub terasa…“ 141,

din pacate, de la inceputul lunii octombrie a anului 1892, acest gen de reclame nu mai apare in paginile „Adeverului“. Ipotezele ce se contureaza sunt numeroase142, cert fiind doar faptul ca reclama avand titlul „La Rusescu“143, dupa ce va aparea de doua ori consecutiv va consfinti sfarsitul demersului publicitar al lui Rusescu.
Reclamele sunt doar componente, este drept foarte importante, ale unui ansamblu mult mai cuprinzator, prezent in viata fiecaruia de zi cu zi, reprezentat de societatea de consum. In aceste conditii, scopul imediat al reclamei este acela de a atrage atentia consumatorului asupra unui produs sau serviciu, dorind influentarea lui in vederea procurarii si utilizarii acestuia. Pentru a fi perceputa, reclama trebuie sa se distinga in masa crescanda de publicitate cu care este confruntata populatia, deci sa contrasteze, sa surprinda prin continut si forma. Probabil ca Tache Rusescu era constient de aceste lucruri in momentul in care a comandat prima insertie. Fiind doar un mic comerciant induce insertiei efect printr-o serie de avantaje vizibile, iar „dac’o fi stirea-adeverata“144 este birtul cel mai bun, cu cea mai gustoasa mancare, cel mai ieftin, langa Hotel de Franta etc. Nu numai romanii, dar si strainii (ceilalti) sunt chemati sa garanteze calitatea serviciilor furnizate in birt. Alteritatea este investita cu alte valente, in acest caz fiind folosita in scopuri comerciale. De data aceasta este nevoie de evreu sau de grec, selectia si proiectul de respingere fiind inlocuite de acceptarea celuilalt asa cum este doar pentru a conferi unicitatea lui Rusescu in breasla. Rima insertíilor lui Rusescu ar putea fi catalogata ca fiind una ieftina, insa, dupa cum s-a putut observa cuvintele nu sunt inserate intamplator, fiecare contribuind la transmiterea unui anumit mesaj. Chiar daca zilnic modifica textura insertiei, setul de cuvinte de la baza este acelasi (birt, Rusescu, Hotel de Franta, calea Plevnei etc.), abilitatea sa constand in a crea zilnic o alta poveste. Astfel, birt, terasa sau gradina, la Rusescu pot fi satisfacute orice gusturi in materie de gastronomie sau muzica, el reusind sa difuzeze acest mesaj catre publicul-tinta explicandu-i cum si in ce masura serviciile furnizate de el pot oferi si satisface anumite dorinte, gusturi, nevoi sau aspiratii.

NOTE
1 In functie de segmentul de varsta dar si de diviziunea sexuala, timpul liber poate fi consumat de locuitorii spatiului rural in fata televizorului, in cadrul discotecii din localitate, in fata unei sticle de bere alaturi de cativa amici sau chiar in fata portii, la strada.
2 Dintre lucrarile de referinta amintim aici, fara pretentia exhaustivitatii: D. Caselli, Cum au fost Bucurestii odinioa-ra, Bucuresti, Editura Silex, 1994; C. Bacalbasa, Bucurestii de altadata, 4 vol., Bucuresti, Editura ziarului „Univer-sul“, 1927-1932; D.R Rosetti, Trotuarul Bucurestiului, Bucuresti, Editura Librariei Carol Müller, 1896; Gheorghe Ionescu-Gion, Istoria Bucurestilor, Bucuresti, 1899; Ion P. Licherdopol, Bucurestii, Bucuresti, 1889 etc.
3 Nici in acest caz, enumerarea noastra nu are pretentia exhaustivitatii: Mircea Constantinescu, Cum indemult Bucurestii petreceau, Bucuresti, Editura Albatros; Nicolae Iorga, Cum au fost si cu trebue sa fie Bucurestii, Valenii de Munte, 1932; Idem, Istoria Bucurestilor. Editia municipiului Bucuresti, Bucuresti, 1939; Moisil Constatin, Bucurestii vechi. Schita istorica si urbanistica, Bucuresti, 1932; N.I. Popescu-Lumina, Bucurestii din trecut si de astazi, Bucuresti, Editura Universul, 1935; Henri Stahl, Bucurestii ce se duc. Cu 175 ilustratii originale de alta data, Bucuresti, 1935; Constatin C. Giurescu, Istoria Bucurestilor din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre, Bucuresti, 1966; Victor Bilciurescu, Bucuresti si bucuresteni de ieri si de azi, Bucuresti, 1945 etc.
4 A se vedea in acest sens: Ulysse de Marsillac, Bucures-tiul in veacul al XIX-lea, Bucuresti, Editura Meridiane, 1999; George Potra, Bucurestii vazuti de calatori straini(sec. XVI-XIX), Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1992 (atentia ne-a fost retinuta de relatarile urmatorilor calatori: Jean Lovedo – „unul dintre ultimii straini“ care a vizitat Bucurestiul la sfarsitul secolului al XIX-lea (p. 260-265), artileristul suedez Roos – a vizitat Romania in doua randuri, in 1883 si 1885, publicandu-si ulterior memoriile de calatorie sub pseudonimul Topchi. „Introdus in cercurile inaltei societati, fiind prezentat suveranului si frecventand elita bucuresteana, ofiterul suedez a avut prilejul de a intra in contact si a cunoaste protipendada mondena si politica, schitand in cartea sa portretele multora dintre figurile marcante ale vremii“ (p. 250-255) si Roberto Fava – in calitatea sa de ziarist a participat la procesul memorandistilor de la Cluj, redactand zilnic rapoarte ziarului care l-a delegat (p. 255-260).
5 A se vedea in acest sens „Universul“, „Adeverul“, „Epoca“, „Constitutionalul“ etc. In elaborarea studiului nostru ne vom axa insa atentia pe „Adeverul“ anului 1892.
6 Loisir-ul este considerat un „moment de libertate, ragaz // adv. a loisir, dupa pofta, indelete“ (Mariu Saineanu, Dictionar Franceso-Roman, Craiova, Institutul de editura Ralian si Ignat Samitea, 1897, p. 407); daca urmarim explicarea termenului „indelete (pe-)“ in alte dictionare observam ca el ne re-aduce la termenul „loisir“ enuntat mai sus: „a l’aise, comnodement, a loisir, sans se presser, a son temps“ (Frederic Dame, Nouveau Dictionnaire Roumain-Francais, Bucarest, Libraires-editeurs SOCEC, 1905, p. 273.); de asemenea, presupune libertatea de a dispune de propriul timp; timp acordat pentru a face ceva; timp disponibil pe langa alte ocupatii ordinare; a te ocupa de lucruri marunte sau de lucruri care nu te privesc (Paul Auge (coord.), LaRousse du XXe Siecle, tom IV, Paris, Librarie LaRousse, 1931, p. 504).
7 Astazi, loisirul este privit ca acel timp de care cineva poate sa dispuna dupa bunul plac in afara ocupatiilor ordinare; termenul inglobeaza si distractiile din timpul liber (Le Petit Larousse, Paris, Larousse, 2004, p. 604).
8 Mircea Constantinescu, op. cit., Bucuresti, Editura Albatros, p. 190.
9 Thorstein Veblen, The theory of leisure class, Paris, Gallimard, 1970.
10 Apud Roselyne Dartevelle, Methodologie des loisirs; aspects multidisciplinaires, Bruxelles, Presses Universi-taires de Bruxelles, p. 29.
11 Ibidem, p. 29.
12 Ibidem, p. 30.
13 George Potra, op. cit., p. 264.
14 Ibidem, p. 264.
15 Ulysse de Marsillac, op. cit., p. 150.
16 Ibidem, p. 254.
17 Ibidem, p. 261.
18 Timpul liber cunoaste multe forme: „prezenta cu pariuri la hipodrom, auditie la Ateneu sau preumblare agrementata cu conversatie subtirica, participare la vernisaj sau deconectare prin vilegiatura, bal masche sau circarie, exuberanta de varieteu sau de fotoliu teatral, ifose si spiritualitate de cafenea sau amor subtilizat de slagarul preferat si tasnit aerian din discurile gramofonului„“ (Mircea Constantinescu, op. cit., p. 8).
19 Roselyne Dartevelle, op. cit., p. 115.
20 George Potra, op. cit, p. 264.
21 Chiar daca acest subiect este adus in discutie in multe lucrari, el este tratat superficial si numai pentru a demonstra ca posibilitati de distractie erau si pentru cei mai putin avuti (ex: „Cine ramanea in Bucuresti se multumea cu gradinile Stavri si Rasca daca era din lumea buna (s.n.), sau cu Giaferul, Gradina cu cai, Leul si Carnatul, daca era de a doua mana (s.n.)“ (C. Bacalbasa, Bucurestii de altadata., vol. I, Bucuresti, Editura Emines-cu, 1987, p. 71.).
22 Pentru ca in cadrul prezentului articol vom opera cu termeni cum ar fi „birt“, „carciuma“, „terasa“, „restaurant“ etc. se cuvine o scurta prezentare a lor asa cum i-am putut identifica in dictionarele epocii. Dupa cum se va observa nu exista o delimitare stricta, clara intre termeni, ei fiind intersanjabili (a se vedea notele 22, 23, 24 si 25).
23 Carciuma este acel „local (popular, de obiceiu in sate si in mahalalele oraselor) in care se bea (si se vinde cu amanuntul) vin, tuica si alte bauturi spirtoase, si in care adesea se afla spre consumare sau vanzare si alte marfuri (cf. pravalie) si unde une-ori se poate si manca (cf. birt, ospatarie), mai rar si manea (cf. han, fagadau)“ (Dictionarul Limbii Romane intocmit si publicat dupa indemnul si cheltuiala Maiestatii Sale Regelui Carol I – citat in continuare: Dictionarul Carol I – , tomul I, partea a II-a, Bucuresti, Tipografia ziarului „Universul“, 1940, p. 135-136.); Diaconovich nu face distinctia intre carciuma sau birt, considerandu-le pe ambele ca „localul in care se vend beuturi spirtoase si eventual si de ale mancarii“ (C. Diaconovich, Enciclopedia Romana, vol. I, Sibiu, Editura si tiparul lui W. Krafft, 1898, p. 724); pentru carciuma o alta acceptiune este cea de taverna (Henry L. Lolliot, Dictionar englez-roman, vol.II, Bucuresci, Tipografia Gutenberg, 1898, p. 597-598).
24 „Pivnita de vin, ospetarie“ (C. Diaconovich, op. cit., p. 513).
25 Frederic Dame face distinctia intre birt ca restaurant si birt ca loc depravat – birt prost, gargote (Frederic Dame, op. cit., p. 71), cel din urma termen definind astfel fagadaul, carciuma in care se mananca prost (Mariu Saineanu, op. cit., p. 327.); alte acceptiuni ale birtului sunt acelea de restaurant, auberge, hotellerie sau chiar ospatarie, cu mentiunea ca termenul ospatarie defineste acea locatie „ceva mai buna decat carciuma si mai putin buna decat restaurantul“. Acest sens al birtului ca ospatarie este insa indicat prin intermediul unui semn distinctiv – o cruce – ca fiind „iesit din uz“ (Dictionarul Carol I, tomul I, partea I, Bucuresti, Librariile SOCEC&Comp si C. Sfetea, 1913, p. 567).
26 Pentru „cafenea“ lucrurile sunt ceva mai simple, definind localul unde se bea cafea si „se produc cantareti“ (C. Diaconovich, op. cit., p. 660) sau locul „public de intalnire si de consumatie in care se bea odinioara cu deosebire cafea (turceasca), azi si alte bauturi (la unele putandu-se lua si mancari), in care se citesc jurnale si se joaca biliard, carti, etc (Dictionarul Carol I, tomul I, partea a II-a, Bucuresti, Tipografia ziarului „Universul“, 1940, p. 23).
27 Acceptiunea termenului „restaurant“ difera de la o sursa la alta: „birt, locanda“ (Adolphe Steinberg, Cel mai nou dictionar de bozunar pentru talmacirea cuvintelor radicale si dicerilor streine din limba romana, Bucuresci, Tipografia Academiei Romane, 1886, p. 205.); o alta acceptiune pentru restaurant, pe langa cea de birt, este si cea de „intaritor; leac intaritor“ (Constantin Saineanu, Dictionnaire Francais-Roumain, Bucarest, 1939, p .692); in alte dictionare „restaurant“ are o singura acceptiune: restaurant, cu mentiunea ca este „neologism“ (Frederic Dame, op. cit., p. 445).
28 Oferim doar trimiteri din ziarul „Adeverul“ chiar daca aceste reclame apar si in celelalte periodice ale timpului, pentru a evidentia si mai mult unicitatea reclamelor promovate de Tache Rusescu.
29 „Adeverul“, nr. 167/1889, p. 3.
30 „Adeverul“, nr. 211/1889, p. 3.
31 „Adeverul“, nr. 359/1889, p. 3.
32 „Adeverul“, nr. 375/1889, p. 3.
33 „Adeverul“, nr. 484/1890, p. 4.
34 „Adeverul“, nr. 798/1891, p. 3.
35 „Adeverul“, nr. 803/1891, p. 3.
36 „Adeverul“, nr. 873/1891, p. 3.
37 „Adeverul“, nr. 903/1891, p .3.
38 „Adeverul“, nr. 941/1891, p. 3.
39 „Adeverul“, nr. 998/1891, p. 3.
40 „Adeverul“, nr. 1072/1892, p. 3.
41 „Adeverul“, nr. 1225/1892, p. 3.
42 „Adeverul“, nr. 1255/1892, p. 3.
43 „Adeverul“, nr. 1363/1892, p. 3.
44 „Adeverul“, nr. 1516/1893, p. 3.
45 „Adeverul“, nr. 1620/1893, p. 3.
46 Am luat in considerare periodicele in care era promovata reclama, perioada de promovare, amplasarea in pagina si structura inseratului.
47 O explicatie plauzibila ar fi aceea ca Tache Rusescu a incheiat un acord cu administratia ziarului „Adeverul“.
48 Maria Moldoveanu, Dorina Miron, Psihologia reclamei – Publicitatea in afaceri, Bucuresti, Editura Libra, 1995, p. 53.
49 „Adeverul“, nr. 976/1891, p. 3.
50 Ibidem, p. 3.
51 Cunoscutul umorist Nae T. Oraseanu a compus o lista de bucate in stilul propriu: „Painea era numita o abondenta. Gheata: crema de Siberia. Scobitoarea: o baioneta. Tacamul: un regulament. Tuica: o idée. Socoteala: protocolul. Carnatii mici: mititei. Carnatii mari: patricieni. Un ardei rosu: o torpila. Varza acra: origina de Belgrad. Sticluta de vin: o pricina. Ocaua de vin cu borviz la racitoare: o baterie. Apa: o naturala. Paharele pentru vin: semi-plutoane. Cafeaua neagra turceasca: un taifas etc. etc.“ (C.Bacalbasa, op. cit., p. 68).
52 C.Bacalbasa, op. cit., p. 68.
53 „Adeverul“, nr. 873/1891, p. 3.
54 Ibidem, p. 3.
55 „Adeverul“, nr. 1332/1892, p. 3.
56 „Adeverul“, nr. 1220/1892, p. 3.
57 Ibidem, p. 3.
58 Daca urmarim harta Institutului Artistic G. Freytaj & Berndt din Viena reprodusa de Diaconovich in Enciclopedia Romana, observam ca numarul patru de pe calea Plevnei nu se afla chiar „la doi pasi de teatru“, ci intersecta la timpul respectiv Bulevardul Elisabeta in actuala Piata Kogalniceanu. Bineinteles, rima „teatru-patru“ isi are rolul ei aici, Rusescu pozitionandu-si astfel localul intr-o zona mult mai centrala: pe Calea Victoriei. De asemenea, proximitatea teatrului, dar si a Hotelului de Franta confera o oarecare acceptabilitate sociala lui Rusescu. Mesajul sau devine astfel mult mai clar: serviciile oferite in cele trei locatii (teatru, hotel sau birt) sunt caracterizate de calitate, aceasta fiind la randu-i determinata de arta. Iar pentru Rusescu, arta de a juca teatru nu este cu nimic superioara artei de a trata oamenii cat mai bine cu putinta in cadrul localului sau.
59 „Adeverul“, nr. 1222/1892, p. 3.
60 „Adeverul“, nr. 1228/1892, p. 3.
61 „Adeverul“, nr. 1222/1892, p. 3.
62 „Adeverul“, nr. 1228/1892, p. 3.
63 „Adeverul“, nr. 1269/1892, p. 3.
64 „Adeverul“, nr. 1219/1892, p. 3.
65 Ibidem, p. 3.
66 „Adeverul“, nr. 1225/1892, p. 3.
67 „Adeverul“, nr. 1283/1892, p. 3.
68 „Adeverul“, nr. 1224/1892, p. 3.
69 „Adeverul“, nr. 1220/1892, p. 3.
70 Ibidem, p. 3.
71 „Adeverul“, nr. 1290/1892, p. 3.
72 În „Adeverul“ perioadei, un anume Dridri îi dedica un instantaneu doctorului Babes, prezentându-l ca „scurt si gros cu mers merunt. Per negru amestecat cu câte-va fire albe, ochi mari si speriosi; buzele si dintii esiti putin afara, o caracteristica a familiei. E de 32 de ani. Ca stu-dent la facultatea de medicina din Budapesta, a fost mult oropsit de colegii sei, pe cari nu-i însotea nici odata la chefuri. Retras si gânditor tot-d’a-una, a avut noroc ca ministrul instructiei Trefort, cel mai teribil românofag, l’a remarcat adese-ori si l’a trimes la Paris si Berlin ca sa’si complecteze studiile. A revenit savant de sub protectia savantilor Cornil, Pasteur si Koch; guvernul unguresc nu i-a dat însa ce i-a trebuit, nici leafa mare, nici laboratoriu bogat; deci a venit în Bucuresti. Si-a creat multi vrajmasi; mereu acelas cântec: lumina se izbeste de ignoranta. Prin munca sa titanica si prin o cheltuiala foarte restrensa de imaginatii a trântit însa, pe vrajmasii sei. Vorbeste româneste ca si Dr. Felix. Fricos ca si iepurii indiani din institutul seu. Când îsi vede numele prin jurnale, tre-mura. Numai înjuraturile lui Pester Lloyd si Egyetertes îi surîd, caci îl numesc ingrat si tradator. Se entusiasmeaza foarte usor. Amic intim al miliardelor de microbi, dar un amic foarte periculos, despre care microbii cu drept cuvenit pot sa zica: Feriti-ne Doamne de amici, caci de dusmani ne ferim noi“ („Adeverul“, nr.1285/1892, p. 1).
73 „Adeverul“, nr. 1290/1892, p. 3.
74 Ibidem, p. 3.
75 „Adeverul“, nr. 1217/1892, p. 3.
76 „Ungurii si Românii“ („Adeverul“, nr. 1265/1892, p. 1); „Presa maghiara si cestiunea Româna“ (Ibidem, p. 2); „Ungurii si Transilvania“ („Adeverul“, nr. 1266/1892, p. 1); „Fuziunea fortata a Transilvaniei“ („Adeverul“, nr. 1267/1892, p. 1); „Nimicirea culturei nationale“ („Adeve-rul“, nr. 1272/1892, p. 1) etc.
77 „Adeverul“, nr. 1218/1892, p. 3.
78 „Adeverul“, nr. 1263/1892, p. 3.
79 Ibidem, p. 3.
80 „De luni intregi, toate ziarele din tara si streinatate publica notitele cele mai fantastice asupra holerei precum si instructiunile cele mai gresite emanate de la consiliile medicale in privinta precautiunilor ce trebuesc luate spre a ne feri de acest flagel. Crez ca a venit ceasul sa spui si eu publicului cine este holera si ce viata trebue sa duci ca sa scapi de dinsa. Holera se aseamana cu cascavalul de Penteleu. Precum exista cascaval de Penteleu care nu este adeverat cascaval de Penteleu, tot asemenea exista si holera care nu este adevarata holera.
Adevarata holera, profitand de biletele circulare si preturile reduse, pleaca dintr’o localitate indata ce incep caldurile. Biletul ei de calatorie e valabil pentru 60 de zile cu dreptul de prelungire si fara indatorire de a viza biletul la fie-care statie. Holera e scutita de pasaport la granita.
Dinsa calatoreste incognito intocmai ca Principii, Regii, imperatii, sub numele de Asiatica sau Nostras sau Dysenteria, si alt porecle mai ciudate. Indata ce plecarea holerei dintr’o localitate este anuntata prin «Agentia Havas», toate guvernele se grabesc sa’i faca o primire in raport cu rangul ce ocupa in societate: asa spre exemplu la noi in tara, d-rul Felix a fost insarcinat s’o intimpine la granita si diferite detasamente militaresti au fost infiintate pretutindeni spre a’i presenta armele indata ce vor da ochii cu dinsa. Holera avand obiceiul sa calatoreasca incognito, neobositul doctor Felix este nevoit sa alerge mereu de la un punct al terei la cel-alt pentru ca nu cum-va holera sa treaca granita neintampinata de un representant al guvernului ceea-ce ar putea da nastere unui conflict diplomatic. Unele societati medicale au emis gresita parere ca frica produce in timpul holerei mai multe victime de cat epidemia. Eroare adanca. Proverbul romanesc zice: «Frica pazeste pepenele» prin urmare daca te pazesti de pepene – fie numai de frica – esti ferit si de holera – caci pepenele produce numeroase cazuri de holera. Regula generala, daca ai ocazia sa faci cunostinta cu holera, aparati burta – caci dinsa (holera nu burta) a luat de mult timp mitocanescul obiceiu de a’ti zice buna ziua, atinganduti burticica in semn, de prietenie. Bunacuviinta cea mai elementara cere ca atunci cand cineva iti vine in casa sa’l poftesti sa sada; fata cu holera, aceste principii nu trebuesc indepinite. Daca dinsa vine sa’ti faca vizita, poti foarte bine sa’i trimiti respuns prin servitor ca esti dus la tara, si nu te intorci de cat pe la sfarsitul lui Septembre. Aceasta procedare, fata cu o persoana streina a carei cunostinta nu tii catusi de putin sa o faci, nu are sa para nemenui gresita. Sa poate insa foarte bine intampla ca toate aceste povete sa fie zadarnice. In cazul acesta, daca holera trebue neaparat sa ve ia si sa ve duca spre termuri necunoscute, mandriti-ve cel putin ca ve asteapta un sfarsit demn numai de capetele incoronate: aveti sa muriti pe tron“ (D.R. Rosetti, Trotuarul Bucures-tiului, Bucuresti, Editura Librariei Carol Muller, 1896, p. 98-101.).
81 „Adeverul“, nr. 1276/1892, p. 3.
82 „Adeverul“, nr. 1277/1892, p. 3.
83 „Adeverul“, nr.1278/1892, p. 3.
84 „Adeverul“, nr. 1282/1892, p. 3.
85 „Adeverul“, nr. 1276/1892, p. 3.
86 „Adeverul“, nr. 1282/1892, p. 3.
87 In conditiile in care apa putea fi infestata, vinul si celelalte bauturi deveneau, iar betivul caricaturizat de D.R. Rosetti era constient de acest aspect: „in apa nu mai are incredere de cand cu microbii si cu doctorul Babes. Doamne fereste! Te pomenesti cu holera in pantece! Cel putin vinul are un lucru bun, ineaca microbii necazului! Apa trebue sa o fierbi, vinul e fiert gata!“ (D.R. Rosetti, op. cit., p. 75).
88 „Adeverul“, nr. 1277/1892, p. 3.
89 „Adeverul“, nr. 1278/1892, p. 3.
90 Ibidem, p. 3.
91 „Adeverul“, nr. 1215/1892, p. 3.
92 Pe 23 iunie 1892.
93 „Adeverul“, nr. 1215/1892, p. 3.
94 „Adeverul“, nr. 1270/1892, p. 3.
95 Ibidem, p. 3.
96 Ibidem, p. 3.
97 Ibidem, p. 3.
98 Ibidem, p. 3.
99 „Adeverul“, nr. 1288/1892, p. 1.
100 „Adeverul“, nr. 1289/1892, p. 1.
101 Dezbaterile din cadrul acestor congrese studentesti — Congresul de la Roman era al XII-lea — urmareau solutionarea revendicarilor din programul „Ligii pentru unitatea culturala a tuturor românilor“.
102 „Adeverul“, nr. 1285/1892, p. 3.
103 „Adeverul“, nr. 1286/1892, p. 3.
104 „Adeverul“, nr. 1217/1892, p. 3.
105 Eroi, mancare, bautura, muzica, diferentele de limbaj etc.
106 Titlul reclamei din 25 august 1892.
107 „Adeverul“, nr. 1274/1892, p. 3.
108 „Adeverul“, nr. 1271/1892, p. 3.
109 Ibidem, p. 3.
110 Ibidem, p. 3.
111 Titlul insertiei din 2 septembrie 1892.
112 „Adeverul“, nr. 1284/1892, p. 3.
113 „Adeverul“, nr. 1288/1892, p. 3.
114 Ibidem, p. 3.
115 „Adeverul“, nr. 1289/1892, p. 3.
116 „Adeverul“, nr. 1294/1892, p. 3.
117 „Adeverul“, nr. 1289/1892, p. 3.
118 Ibidem, p. 3.
119 „Adeverul“, nr. 1223/1892, p. 3.
120 Ibidem, p. 3.
121 Ibidem, p. 3.
122 „Adeverul“, nr. 1303/1892, p. 3.
123 Ibidem, p. 3.
124 „Adeverul“, nr. 1297/1892, p. 3.
125 Ibidem, p. 3.
126 „Adeverul“, nr. 1296/1892, p. 3.
127 „Adeverul“, nr. 1301/1892, p. 3.
128 „Adeverul“, nr. 1291/1892, p. 3.
129 „Adeverul“, nr. 1262/1892, p. 3.
130 „Adeverul“, nr. 1264/1892, p. 3.
131 Ibidem, p. 3.
132 „Adeverul“, nr. 1262/1892, p. 3.
133 „Adeverul“, nr. 1280/1892, p. 3.
134 Ibidem, p. 3.
135 Ibidem, p. 3.
136 „Adeverul“, nr. 1227/1892, p. 3.
137 Ibidem, p. 3.
138 „Adeverul“, nr. 1304/1892, p. 3.
139 Ibidem, p. 3.
140 „Adeverul“, nr. 1302/1892, p. 3.
141 Ibidem, p. 3.
142 Potrivit celor observate de noi, o serie de factori pot explica sistarea acestor aparitii: fie devenise intr-atat de cunoscut incat nu mai avea nevoie de publicitate, fie Rusescu s-a reprofilat pe alt gen de activitati, fie posibilul acord cu cei de la „Adeverul“ a incetat dintr-un motiv necunoscut, fie a renuntat la serviciile creatorului de reclama in ideea ca un asemenea creator a existat, fie lipsa unei inspiratii in elaborarea textului in conditiile in care rareori s-a intamplat ca aceeasi insertie sa fie publicata de doua ori etc.
143 „Asa canta niste tineri /Prin dreptul lui Rusescu: /Hai la birtul lui Rusescu! /Hai la birtul lui Ruses-cu!“ („Adeverul“, nr. 1313/1892, p. 3).
144 „Adeverul“, nr. 1286/1892, p. 3.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: