Relatiile regimului autoritar al lui Carol al II-lea cu opozitia. Studiu de caz: arestarea conducerii Miscarii Legionare

Revista ERASMUS, nr. 14/2003-2005, Bucureşti, Tipografia Media & Marketing, 2005.

Ilarion TIU

Represiunea statului contra oponentilor din Miscarea Legionara a fost un proces relativ scurt, insa autoritatile au dorit sa se respecte parcursul legal privind condamnarea acestora. Corneliu Codreanu si principalii colaboratori au fost obiectul unor procese in care erau acuzati de subminarea sigurantei statului. Ei nu au putut sa se apere democratic, asa cum avusesera anterior anului 1938. Majoritatea avocatilor si martorilor au fost arestati, iar oricine dorea sa le apere punctul de vedere putea deveni la randul sau arestat. Tot acest proces a culminat cu asasinarea lui Corneliu Codreanu in noiembrie 1938, dupa care conditiile detentiei s-a mai imbunatatit, iar regimul autoritar a incercat sa-si asocieze fostii adversari in vederea obtinerii legitimitatii politice.

Procesul intentat de Nicolae Iorga lui Corneliu Codreanu In aprilie 1938
Anterior decretului de desfiintare a partidelor politice (21 martie 1938), apropiatii regelui incepusera atacurile asupra Miscarii Legionare, atat in presa, cat si la nivel administrativ. Prin ordinul nr. 746 din 6 martie 1938, ministrul de Interne a dat dispozitie tuturor prefecturilor de politie si pichetelor de jandarmi sa-i urmareasca pe legionari, iar in cazul in care nu respectau noua legislatie sa-i aresteze. De asemenea, conform acestui document, functionarii statului care erau prinsi ca fac propaganda legionara urmau sa fie destituiti1. Perchezitiile ulterioare dispozitiei au fost sumare, iar orice fel de material legionar gasit era considerat atentat la siguranta nationala. Pentru a se creea o stare de incertitudine, angajatii Ministerului de Interne au tiparit si distribuit circulare false emise de liderii partidului, care de multe ori nu corespundeau cu limbajul folosit in mod curent, dar care aveau incluse lozinci compromitatoare: „Traiasca moartea!“. Presa a contribuit la accentuarea starii de debusolare a opiniei publice, prin amplificarea importantei descoperirilor facute la respectivele perchezitii. In cele din urma, persoana lui Corneliu Codreanu a intrat si ea in atentia propagandei oficiale, iar prin discursuri radiofo-nice se sustinea ca nu este roman. Pana in 1938, numele sau de Zelea nu ridicase nici un fel de indoiala privind apartenenta la natiunea romana, iar pentru prima data, in acel moment, s-au facut speculatii sustinute. De fapt, acest aspect a fost indelung dezbatut atat la procesele din prima jumatate a anului 1938, cat si la nivel public, deoarece se punea problema daca un strain poate fi un nationalist veritabil.
Cele mai importante atacuri la persoana lui Corneliu Codreanu au fost proliferate in publicatia „Neamul Romanesc“, editata de Nicolae Iorga. In martie 1938, deoarece era consilier regal in Consiliul de Coroana, Nicolae Iorga avea statut de inalt functionar public, iar orice fel de afirmatii impotriva lui intrau sub incidenta noii legislatii. Corneliu Codreanu nu a tinut cont de aceste realitati si printr-o circulara din 26 martie 1938 l-a acuzat pe consilierul regal ca este „incorect“ si „necinstitit sufleteste“ cand afirma faptul ca, prin comertul legionar, tinerii nationalisti extremisti sustineau financiar actiuni violente impotriva demnitarilor statului. Principala argumentatie pe care liderul legionar a adus-o a fost ca insusi Nicolae Iorga i-a incurajat pe tinerii nationalisti sa faca comert, pentru a face concurenta evreilor si a rezolva „problema evreiasca“2. In esenta, afirmatiile lui Corneliu Codreanu erau veritabile, dar nu si in imprejurarile in care au fost facute. Nicolae Iorga a depus plangere impotriva lui Corneliu Codreanu, iar in baza acesteia, Tribunalul Militar al Corpului II Armata a emis la 29 martie 1938 un ordin de urmarire. Acuzatia adusa a fost aceea de ultraj in baza unei scrisori de amenintare trimisa printr-un curier3.
Imediat dupa intentarea procesului, principalii lideri ai Miscarii Legionare: prof. Grigore Cristescu, col. Gheorghe Furdui, Traian Cotiga, Gheorghe Clime au fost convocati la „Casa Verde“ (resedinta lui Corneliu Codreanu) pentru a studia atitudinea politica ce trebuia adoptata. Liderul legionar le-a recomandat apropiatilor sa nu ia nici un fel de atitudine daca va fi condamnat la mai putin de sase luni inchisoare. In acel moment a mentionat ca doreste sa fie inchis in urma unui astfel de proces, evident politic, pentru a da un exemplu de demnitate. Mesajele din teritoriu erau excelente, deoarece cuiburile functionau perfect si aduceau fonduri la casieria centrala4. Corneliu Codreanu credea ca prin arestarea sa, legionarii nu-si vor pierde moralul si vor rezista mai puternic presiunii autoritatilor locale. Dupa respectiva intalnire si-a anuntat adeptii ca asteapta in orice moment perchezitia autoritatilor la „Casa Verde“, careia nu i se va opune. Totusi, pentru a evita atacuri neprevazute din afara autoritatilor statului, avea in vedere sa mobilizeze o garda de 20-30 de persoane, care sa fie in permanenta prezente la resedinta sa5.
Valul de arestari inceput in martie la nivelul judetelor a atins la jumatatea lunii aprilie si cele mai importante cadre ale Miscarii Legionare. In noapte de 16 spre 17 aprilie, Corneliu Codreanu alaturi de alti 44 de lideri legionari au fost ridicati de politie, fara nici o instiintare prealabila. Autoritatile au studiat atent momentul actiunii, deoarece doreau ca efectul sa fie maxim, in sensul ca trebuia ca toti sa fie la domiciliu. Sera de 16 spre 17 aprilie a precedat in anul 1938 duminica Floriilor, astfel ca nimeni dintre cei vizati nu se afla in alta parte decat in familie. Corneliu Codreanu a fost internat la sediul Prefecturii Politiei Capitalei pana in sera de 19 aprilie, cand a fost mutat la Jilava, unde urma sa stea pana judecarea procesului in cazul plangerii lui Nicolae Iorga. La inceput, conditiile de detentie nu au fost deloc usoare, fiind inchis singur intr-o celula in care peretii erau umezi. Cu toate ca primavara era mai degraba o iarna tarzie, nu a primit decat o rogojina si doua paturi uzate, astfel incat frigul i-a afectat sanatatea6. Pentru restul detinutilor, conditiile nu au fost cu nimic mai bune, deoarece in plin anotimp umed au fost dusi pana la Manastirea Tismana. Transportul s-a facut in camioane, iar in judetul Gorj in anul 1938 drumurile erau extrem de precare, iar multi dintre cei arestati aveau probleme de sanatate. Aici au fost internati principalii colaboratori ai lui Corneliu Codreanu: prof. Ion Zelea Codreanu, Gheorghe Clime, prof. Grigore Cristescu, Virgil Ionescu, Nicolae Totu, Gheorghe Istrate, Radu Budisteanu, dr. Paul Craja, Traian Cotiga, Mihail Polihroniade, Sima Simulescu etc. Cu toate ca erau detinuti la o manastire, regimul a fost extrem de aspru, si au trait izolati7. Dupa arestarea acestora, sefii de judete si regiuni au intrat in atentia autoritatilor, unii reusind sa scape si sa actioneze in ilegalitate8. Celor din urma li s-a stabilit domiciliul obligatoriu la Manastirea Dragomirna si la Miercurea Ciuc, intr-un lagar, insa in realitate aveau regim de detentie9. In septembrie 1938 a fost infiintat lagarul de la Vaslui10, in care au fost mutati in special liderii de esalon secundar ai Miscarii Legionare, in conditiile in care cei mai importanti fusesera transferati de la Miercurea Ciuc la Ramnicu Sarat.
Procesul s-a judecat la 19 aprilie, iar Corneliu Codreanu a fost privat de multe dintre drepturile cetatenesti constitutionale. El a acuzat tribunalul ca il judeca in stil „bolsevic“, deoarece nu i s-a oferit posibilitatea sa faca nici un fel de apreciere, si ca era nevoit sa se multumeasca cu apararea facuta de avocati. De asemenea, nu i s-a permis sa angajeze avocatii pe care ii dorea, deoarece multi dintre acestia fusesera inclusi in valul de arestari. Apararea a fost facuta de Sebastian Radovici si Lizeta Gheorghiu, alaturi de alti zece avocati legionari provinciali, fara experienta in astfel de procese. Corneliu Codreanu era de parere ca nu a adus ofensa autoritatii, intrucat a trimis scrisoare lui Nicolae Iorga in calitatea acestuia de ziarist si nu de consilier regal. De asemenea, apararea a facut aprecieri asupra onestitatii lui Nicolae Iorga, care a reusit sa treaca de cenzura respectivele articole, cu toate ca in mod normal ar fi fost respinse. Desi Corneliu Codreanu a apreciat corect ca Nicolae Iorga a folosit cenzura in favoarea sa11, in complicitate cu autoritatile statului, aceasta nu i-a ajutat la nimic, fiind condamnat la sase luni de inchisoare.
Cu toate ca la sfarsitul lunii martie Corneliu Codreanu isi dorea sa fie condamnat pentru a da un exemplu legionarilor, dupa aceasta sentinta ii venea din ce in ce mai greu sa iasa din mecanismul represiunii statului. La cateva ore dupa anuntarea sentintei, Consiliul de Ministri a decis sa intenteze un nou proces lui Corneliu Codreanu, pentru atentat contra sigurantei pu-blice12. In fata noilor acuzatii, liderul legionar nu avea foarte multe argumente de aparare, deoarece putea fi acuza practic de orice, iar principalii colaboratori se aflau in detentie ca si el. La nivel local, moralul legionarilor a scazut dupa sentinta si valurile de arestari, iar conducerea o asigurau unele cadre ramase in libertate insuficient pregatite. Membrii cuiburilor au primit dispozitii sa distruga orice fel de material venit de la centru dupa citire, pentru a nu intra sub incidenta legilor daca ar fi fost descoperite13. Moralul legionarilor era extrem de scazut in aprilie 1938, iar liderii ramasi in libertate trebuiau sa intreprinda unele actiuni organizatorice daca do-reau sa asigure continuitatea miscarii.

Condamnarea lui Corneliu Codreanu pentru „InaltA trAdare“
Dupa sentinta din procesul intentat de Nicolae Iorga, conditiile de detentie ale lui Corneliu Codreanu s-au imbunatatit. Autoritatile aveau garantia ca cel putin pentru o perioada detinutul se afla legal sub supraveghere permanenta, asa ca aveau timp pentru a formula noi acuzatii, pentru un proces care trebuia sa-l lichideze ca om politic. Incepand cu 1 mai lui Corneliu Codreanu i s-a adus la cunostinta ca unele acuzatii mai vechi vor fi reactivate, inclusiv din procesul asasinarii lui I.G. Duca. Acesta s-a aflat intr-o mare stare de confuzie, pentru ca nu putea lua contact cu avocatii sai, dar nici cu legionarii apropiati. Abia la 5 mai a luat cunostinta de noul proces, in care era acuzat de inalta tradare, moment in care si-a dat seama de natura actului juridic care urma sa se desfasoare14.
Ordonanta definitiva pentru trimiterea in judecata a lui Corneliu Codreanu in procesul de inalta tradare a fost data la 16 mai 1938 si a avut sapte capete de acuzare: 1. crearea de organizatii in randul elevilor; 2. emiterea unor circulare cu instructiuni si indemnuri la violenta; 3. organizarea unor exercitii de tir; 4. organizarea unui serviciu de informatii particular; 5. detinerea de acte secrete; 6. legaturi cu organizatii straine; 7. crima de razvratire15. Prima intalnire cu avocatii a avut loc la 19 mai, prilej cu care le-a transmis ca se simte obosit din cauza regimului detentiei, dar ca personalul inchisorii se poarta bine cu el. Corneliu Codreanu a spus ca se simte tradat, deoarece marii avocati au refuzat sa il apere si astfel a fost pus in postura de a fi aparat de avocati fara experienta: Lizeta Gheorghiu, Horia Cosmovici, Alexandru Borcea, Nicolae Seitan, Paul Iacobescu sau Nicolae Andreescu. La aflarea acuzatiilor s-a simtit ofensat de strategia autoritatilor. El a sustinut ca daca s-au gasit in judetul Ilfov arme personale ale legionarilor nu insemna ca Miscarea Legionara detinea mari arsenale. Acuzatia privind organizarea de servicii secrete a fost de asemenea respinsa, intrucat informatiile despre actiunile politice le lua de la ziaristii care stateau mai toata ziua la Café Corso sau la Café Royal, fara a-i inregimenta in structuri ostile statului. Ulterior a descoperit chiar ca unii dintre acesti ziaristi il spionau, la solicitarea autoritatilor. Corneliu Codreanu nu recunostea de asemenea nici ca s-a pus in slujba unor puteri straine, relatia sa cu Adolf Hitler constand doar intr-o singura telegrama de felicitare, pe care recunostea ca a trimis-o16. Respectiva felicitare a fost transmisa telegrafic la 12 martie 1938 cu ocazia anexarii Austriei17, iar Corneliu Codreanu a afirmat ca nu a fost redactata de el, ci de un avocat legionar in numele sau. De altfel, statul german nu luase nici o pozitie fata de procesul lui Corneliu Codreanu la nivelul Legatiei de la Bucuresti. Adolf Hitler ii recomandase lui Wilhem Fabricius sa nu se amestece in aceasta problema interna a Romaniei, dar sa urmareasca desfasurarea procesului si sa trimita rapoarte periodice18.
In preajma declansarii procesului, legionarii aveau in vedere informarea membrilor din teritoriu prin radio si astfel au pregatit instalarea unui post clandestin de radio-emisie19. Procesul s-a deschis la 23 mai 1938 la Tribunalul Militar al Corpului II Armata, Sectia I-a, iar dezbaterile au durat pana pe 27 mai. In cele din urma cele sapte capete de acuzare au fost reduse la numai trei: 1. tradare prin detinere si reproducere in public de acte interesand siguranta statului; 2. uneltire contra ordinii sociale; 3. razvratire20. Pentru apararea lui Corneliu Codreanu s-au inscris circa 200 de avocati, insa multi dintre ei au fost arestati sau constransi sa renunte21. Este si cazul unuia dintre fondatorii Miscarii Legionare, Corneliu Georgescu, care scapase de primul val de arestari. Deoarece fusese inclus de Corneliu Codreanu pe lista aparatorilor, fiind avocat, s-a prezentat la Tribunalul Militar, moment in care a fost arestat si dus la Miercurea Ciuc, unde se aflau liderii legionari arestati odata cu seful organizatiei, dupa mutarea de la Manastirea Tismana22. In final lista avocatilor a cuprins doar 78 de persoane23, dintre care nici un nume important. Corneliu Codreanu adresase solicitarea de a-l apara atat lui Istrate Micescu, cat si lui Grigore Iunian, dar ambii au refuzat. Avocatii au fost impiedicati sa se documenteze pentru proces, deoarece abia pe 21 mai au avut acces la dosarele acuzarii, iar cererea de expertiza grafologica a documentelor incriminate a fost refuzata24. Apararea nu a avut la dispozitie nici toti martorii pe care ii solicitase. Dintr-un total de 120 de persoane convocate, 30 se aflau cu domiciliu obligatoriu la Miercurea Ciuc, printre care cei mai importanti: prof. Ion Zelea-Codreanu, Mihail Polihroniade, col. Gheorghe Zavoianu, Traian Cotiga, prof. Dragos Protopopescu, Vasile Cristescu, Nicolae Totu, prof. Nae Ionescu, Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Vasile Iasinschi, prof. Radu Demetrescu-Gyr, prof. Sima Simulescu etc.
Cel mai semnificativ nume care a pledat pentru apararea lui Corneliu Codreanu la procesul din mai 1938 a fost generalul Ion Antonescu, un vechi sfatuitor al lui liderului legionar. Cu toate ca au fost refacute listele de martori, soarta procesului nu a putut fi schimbata: pentru acuzatia de detinere de acte secrete, interesand siguranta statului, acuzatul a fost condamnat la zece ani de munca silnica si trei ani de degradare civica; pentru acuzatia de reproducere in public de acte care interesau siguranta statului a fost condamnat la zece ani de munca silnica si la trei ani de degradare civica; pentru acuzatia de uneltire contra ordinii sociale, a fost condamnat la cinci ani de inchisoare corectionala, 10.000 lei amenda penala si cinci ani de interdictie corectionala; pentru acuzatia de razvratire a fost condamnat la opt ani de detentie riguroasa si la trei ani de degradare civica. Tribunalul Militar a decis ca acuzatul sa execute numai pedeapsa de zece ani munca silnica si sase ani degradare civica. Pentru cheltuielile privind organizarea procesului, Corneliu Codreanu urma sa plateasca suma de 2.000 lei25.
Era evident faptul ca pedeapsa primita de Corneliu Codreanu in acest proces era una politica, si nu penala. De asemenea, la fel de evident era faptul ca inculpatul nu va duce la indeplinire intreaga perioada de detentie. Soarta lui Corneliu Codreanu a depins din acel moment numai de evolutiile interne, dar mai ales de cele internationale si nu de sentinta Tribunalului Militar al Corpului II Armata.
In timpul procesului, Corneliu Codreanu a fost tinut sub o paza extrem de severa26, cu toate ca nimeni nu a incercat sa reactioneze in vreun fel. Singurii care s-au agitat in preajma Tribunalului Militar au fost comunistii, care doreau ca in timpul procesului sa strige lozinci favorabile motivatiilor acuzarii27. In tara, legionarii erau foarte dezorientati deoarece constientizau ca liderul lor nu mai poate scapa si de aceasta data de inchisoare28. Corneliu Codreanu reprezenta pentru acestia un mit, era singurul sef pe care-l avusesera vreodata — „Capitanul“. Insa autoritatile nu puteau lua in seama numai acesta, iar uneori au intreprins actiuni pripite. Circulau zvonuri ca in ajunul pronuntarii sentintei, comandantul inchisorii Jilava a fost arestat, deoarece se descoperise ca participa la un complot care pregatea evadarea acuzatului29. Intr-adevar, in februarie 1938 s-a pus la cale un plan de evadare al lui Corneliu Codreanu de la Jilava prin inlocuirea sa cu o persoana care-i semana fizic, dar in luna mai 1938 organizatia Bucuresti era foarte slabita de valul de arestari ca sa mai intreprinda o astfel de actiune. Nici populatia nu mai era impresionata de cauza legionara deoarece autoritatile organizasera o campanie propagandistica anti-legionara bine pusa la punct. In preajma procesului, au fost distribuite mai multe copii ale unei variante a genealogiei genealogiei lui Corneliu Codreanu, cu caracter ofensator. Conform acesteia, familia Zelea-Codreanu provenea dintr-o mixtura de nationalitati central si est europene: rusii, ucraineni, germani, romani, cehi, iar majoritatea ascendentilor fusesera delicventi, sau avusesera un caracter violent30. Atitudinea populatiei in contextul acestor dispute a fost de nepasare, iar societatea civila mai degraba s-a bucurat de rezultatul sentintei31, deoarece dorea sa vada rezolvata aceasta problema.

ConsecinTele condamnårii lui Corneliu Codreanu
Dupa anuntarea sentintei Tribunalului Militar, Miscarea Legionara a intrat intr-un mare con de umbra. In primul rand, populatia nu mai manifesta simpatie pentru cauza nationalistilor extremisti deoarece considera ca tensiunile din timpul procesului puteau crea instabilitate la nivel national. Aceasta situatie a fost favorizata in primul rand de pozitia fostelor partide politice democratice fata de proces32. Legionarii spuneau ca cei mai interesati de condamnarea lui Corneliu Codreanu erau liberalii, deoarece Gheorghe Tatarescu dorea ca potentialul sau adversar la functia de prim-ministru sa fie eliminat din calculele politice. National-taranistii, prin traditie, nu apreciau extremismul Miscarii Legionare. Primii care au luat in serios ameliorarea dezvoltarii organizatiei legionare au fost national-taranistii Virgil Madgearu si Armand Calinescu. Virgil Madgearu chiar a avut de suferit repercursiuni, fiind atacat la mosia sa de un grup de legionari, organizati dupa toate probabilitatile de la centru. Negocierile dintre Corneliu Codreanu si Iuliu Maniu din anul 1937, finalizate cu pactul electoral, nu au fost primite cu deplina satisfactie de membrii ambelor grupari, fiind mai degraba o intelegere politica intre sefii acestora. In teritoriu, liderii national-taranisti si liberali nu numai ca au primit cu satisfactie arestarea liderilor legionari, ba chiar au apreciat ca pedeapsa data lui Corneliu Codreanu era prea mica33.
Legionarii din provincie au fost profund dezorientati de cursul evenimentelor. Cei mai radicali dintre ei fusesera arestati, iar noua legislatie spunea ca orice material de propaganda legionar putea deveni obiect delict. Presiunea asupra lor a devenit mult mai mare dupa publicarea Jurnalului Consiliului de Ministri nr. 46.645 din 24 mai 1938, prin care a fost introdusa pedeapsa cu moartea34. Autoritatile locale aveau toate motivele sa se teama de extremismul legionarilor. In campania electorala din 1937 existasera numeroase abuzuri ale propagandistilor Partidului „Totul pentru Tara“, care de multe ori umblau inarmati. Existau numeroase plangeri ale batranilor satelor ca nu mai exista respect al tinerilor pentru batrani deoarece garzile legionare si cuziste deveneau violente daca nu li se raspunde la saluturile proprii. De asemenea, mai ales dupa anuntarea rezultatelor alegerilor din 20 decembrie 1937, violentele dintre garzile legionare si cuziste erau foarte dure, in conditiile in care adeptii LANC se credeau indreptatiti sa preia „controlul strazii“ deoarece guvernul era condus de partidul lor. La jumatatea lunii ianuarie, Senatul Legionar, prin vocea lui Corneliu Codreanu, a fost nevoit sa intervina si sa recomande liniste, pentru a nu se da argumente guvernului sa inaspreasca tratamentul fata de Miscarea Legionara.
Cu toate ca la nivel general legionarii erau resemnati, dupa condamnarea lui Corneliu Codreanu organizarea a fost preluata de elemente extremiste dispuse sa nu ia in seama riscul. Astfel ca, unele grupari neorganizate de la centru au decis individual sa pregateasca evadarea din inchisoare a liderului legionar35, dar fara a intreprinde actiuni concrete. Asa cum s-a precizat mai sus, exista un plan de evadare a lui Corneliu Codreanu inca din februarie 1938, dar care era cunoscut de autoritati. Deoarece paza detinutului era bine pusa la punct, iar conducerea de la Bucuresti a Miscarii Legionare dezorganizata, aceste planuri de la sfarsitul lunii mai au dus cel mai probabil la arestarea initiatorilor.
Dupa finalizarea procesului si emiterea sentintei, Corneliu Codreanu a fost mutat din inchisoarea Jilava la Doftana, in judetul Valcea. Cu toate ca era condamnat la zece ani munca silnica, nu a efectuat nici o ora de munca fizica, fiind doar in regim de detentie36. Din informatiile pe care le-a trimis Corneliu Codreanu in afara, reiese ca a fost tinut singur in celula, fara a putea avea acces la presa sau alte surse de informatii politice. Inca de la inceput le-a recomandat legionarilor sa nu intreprinda actiuni de protest si sa astepte ca evenimentele sa aduca rezolvarea starii lor de fapt. Corneliu Codreanu a fost dintotdeauna adeptul utilizarii justitiei, astfel ca imediat dupa comunicarea sentintei a anuntat ca va face recurs. Personal el nu credea in eficienta unui plan de evadare si le-a comunicat legionarilor sa se abtina de la astfel de activitati extreme. Pentru recurs, avocatii lui Corneliu Codreanu au formulat 15 motive de casare a sentintei, printre care: faptul ca apararea nu a avut acces la toate dosarele incriminatorii, faptul ca nu s-a acceptat in instanta citarea avocatului Radulescu-Thanir, cel despre care spuneau ca a redactat scrisoarea de felicitare catre Adolf Hitler etc37. Pana in toamna, avocatii liderului legionar au formulat mai multe astfel de contestatii ale sentintei, dar toate au fost respinse de Tribunalul Militar.
Conditiile de detentie din inchisoarea Doftana au fost bune, iar Corneliu Codreanu nu s-a plans de tratament, dimpotriva, a apreciat modul in care se poarta personalul inchisorii cu el. Rudele de gradul intai i-au putut face frecvent vizite si i-au adus si pachete. Acestora le-a transmis ca are aer, ca i se face tratament medicamentos etc.38 si ca legionarii trebuie sa se abtina de la orice tentativa care ar putea provoca reactia autoritatilor, deoarece ii incurcau socotelile. El mai spunea ca imprejurarile internationale nu permiteau reorganizarea si recomanda acelora care nu sunt dispusi sa astepte ca pot sa paraseasca miscarea39. Cu toate acestea, informatiile care ajungeau in teritoriu erau contradictorii, mai ales in luna august, cand se spunea ca este tratat foarte sever40. Campania de dezinformare s-a legat de strategia noii echipe de conducere de la nivel national, care in vara se consolidase si pregatea actiuni violente. In general, au fost recrutati legionari recunoscuti ca extremisti, sau membri noi, dispusi la sacrificiu. Conducerea inchisorii de la Doftana a fost nevoita in aceste conditii sa inaspreasca masurile de securitate. In primul rand, paza pe timp de noapte a fost serios consolidata si au fost solicitate reflectoare electrice mai puternice. Au fost reangajati mai multi jandarmi care terminasera stagiul militar, motivati de plati peste medie. Ratiile de hrana si soldele au fost dublate, verificarile in randurile personalului au fost inasprite, iar jandarmii nu aveau voie sa intre in contact cu detinutii. Pentru intimidare, conducerea inchisorii a primit ordin sa faca exercitiile de tragere in apropierea zidurilor, iar fiecare jandarm trebuia sa aiba in dotare in permanenta 100 de cartuse41. Desi nu au fost semnalate tentative de evadare, toate acestea masuri de precautie atesta faptul ca autoritatile cunosteau noile intentii ale legionarilor si nu erau dispuse sa riste.
Aceste eforturi de reorganizare s-au limitat doar la segmentul radical al Miscarii Legionare, deoarece membrii din teritoriu au fost din nou demoralizati de sentinta in procesul fostilor conducatori ai Partidului „Totul pentru Tara“. Dupa ce au fost dusi o perioada la Manastirea Tismana, in aprilie 1938 ei au fost mutati la Miercurea Ciuc. Deoarece nu li se judecase procesul, aveau statut de persoane cu domiciliul obligatoriu, sub paza jandarmilor. Dupa finalizarea procesului lui Corneliu Codreanu, in vara s-a organizat si pentru ei un proces, tot la Tribunalul Militar al Corpului II Armata. Initial autoritatile au incercat sa obtina de la fostii lideri ai Partidului „Totul pentru Tara“ declaratii de fidelitate fata de noul regim42. Tentativa nu a avut efect in acest moment, deoarece ei credeau, ca si Corneliu Codreanu, ca evolutiile internationale le va imbunatati situatia. Procesul a inceput la data de 25 iulie 1938, dupa ce au fost adusi de la Mircurea Ciuc la inchisoarea Jilava. Sentinta le-a fost comunicata acuzatilor la 1 august: Alexandru Cantacuzino si Vasile Cristescu au primit, in lipsa, deoarece evadasera in timpul transportului, cate 9 ani de inchisoare, Gheorghe Clime, Alexandru Christian Tell, Gheorghe Istrate, Mihail Polihroniade, dr. Paul Craja, Traian Cotiga, prof. Sima Simulescu, Virgil Ionescu, Banica Dobre, col. Gheorghe Furdui, dr. Serban Milcoveanu, Nicolae Totu si Radu Budisteanu, cate 7 ani de inchisoare, Gheorghe Apostol, Eugen Ionica si Aurel Serafim cate 5 ani inchisoare, iar preotul Nicolae Georgescu-Edinet, 1 an inchisoare43. Era evident ca nici ei nu vor ajunge sa execute pedeapsa pentru care au fost condamnati, iar evolutiile internationale urma sa le regleze statutul. Dupa proces, au fost mutati de la Miercurea Ciuc la inchisoarea de maxima siguranta Ramnicu Sarat. Acolo ei nu mai aveau statut de retinuti cu domiciliul obligatoriu, fiind detinuti pentru pedepsele pe care trebuiau sa le execute. La Miercurea Ciuc, conditiile de securitate nu au fost cele mai vigilente, iar unii legionari au reusit sa evadeze. Este si cazul unui important lider, Victor Silaghi, care in noapte de 30-31 iulie a reusit sa fuga, fiind dat in urmarire generala44.
In cele din urma, Corneliu Codreanu a fost adus si el la Ramnicu Sarat, fiind transferat de la Doftana in noaptea de 15 septembrie. Conducerea inchisorii de la Doftana s-a aratat profund multumita de decizia venita de la Bucuresti deoarece se temea de o evadare a detinutului45. Conform unor informatii, Corneliu Codreanu a apreciat pozitiv acest transfer si le-a transmis legionarilor ca in curand va iesi din inchisoare. Cu toate ca si la Ramnicu Sarat statea singur in celula si nu putea sa ia legatura cu ceilalti legionari aflati acolo, el afirma ca are conditii mai bune ca la Doftana, ceea ce-l facea sa creada ca situatia lui se va ameliora46. La scurt timp dupa transfer, Corneliu Codreanu se pare ca ar fi primit vizita generalului Ion Bengliu, seful Inspectoratului General al Jandarmeriei, ceea ce a condus la ridicarea moralului lui Corneliu Codreanu pentru ca oficiali ai statului l-au contactat. Informatiile acestea au ajuns prin sefii de judete la legionarii din teritoriu, cu scopul de a le ridica moralul47. Prin sotia sa, Corneliu Codreanu le-a transmis legionarilor sa se abtina de la excese si sa astepte un context favorabil.
Insa in septembrie 1938 noua structura de conducere legionara deja se consolidase si se pare ca dispunea si de armament48. Mesajele lui Corneliu Codreanu, care se afla in detentie, nu mai aveau aceiasi valoare ca si atunci cand era liber si putea coordona activitatile legionarilor. Pregatirile din vara anului 1938 privind evadarea lui Corneliu Codreanu erau deja avansate, si, ceea ce este cel mai important, erau coordonate la nivel central. Unul dintre planuri prevedea evadarea lui Corneliu Codreanu din inchisoarea de la Ramnicu Sarat, urmata de trecerea peste granita in Germania. Planul a fost pus cu bine pus la punct, incat autoritatile nu au aflat despre existenta sa. Organizatorii evadarii au procurat acte false si un pasaport pentru Corneliu Codreanu, care urma sa paraseasca tara in caz de reusita pe la granita cu Ungaria. Organizatiile locale de pe raza itinerarului Ramnicu Sarat-Arad au avut responsabilitatea de a constitui echipe de cate trei legionari, care urmau sa-l escorteze pe distante mici, pentru a nu fi descoperite. Au fost stabilite parole de recunoastere, distantele pe care trebuiau sa le parcurga echipele etc. Nu se poate sti cat de eficient ar fi fost planul, insa nu a fost pus in aplicare, datorita refuzului lui Corneliu Codreanu de a se supune riscului. Dupa cum s-a afirmat anterior, inca din aprilie seful legionarilor recomandase liniste membrilor din teritoriu. Conform spuselor unor contemporani, Corneliu Codreanu refuza sa mai creada ca poate scapa cu viata in urma detentiei si ca ar fi intrat intr-o faza mistica, deoarece credea ca este trimis de Dumnezeu ca sa se sacrifice pentru salvarea natiunii49. In scrierile sale memorialistice, Corneliu Codreanu a facut numeroase trimiteri la divinitate in ascensiunea legionarilor, insa este greu de crezut ca ar fi intrat intr-o astfel de stare de asceza. Informatia apare la mai multi memorialisti, incat inclinam sa credem ca ar fi existat o opozitie a lui privind planurile de evadare.
In toamna anului 1938 starea generala de spirit a legionarilor se imbunatatise fata de primavara. De asemenea, contextul international le era favorabil, intrucat puterea Germaniei crestea, fara ca marile state democratice sa actioneze. Dupa ce in martie statul nazist realizase Anschluss-ul, la 29 septembrie, o noua incalcare a dreptului international le-a creat germanilor satisfactii, prin deciziile Conferintei de la München. Sperantele legionarilor s-au intensificat dupa Dictatul de la Viena privind Cehoslovacia, de la 2 noiembrie. Multi dintre acestia au crezut ca este vorba despre contextul international la care facuse apel Corneliu Codreanu si s-a creat un sentiment general de speranta. Noua conducere organizatorica a incercat sa forteze mana regelui, distribuind unele manifeste de amenintare50.
Cu toate acestea, concluzia generala este ca prin condamnarea lui Corneliu Codreanu, Miscarea Legionara a primit o puternica lovitura de imagine si de forta. Nivelul electoral atins in decembrie 1937 a fost practic anulat de valul de arestari si condamnari din primavara si vara. Populatia in general era si ea nemultumita de sistemul partidelor politice, al luptelor si promisiunilor electorale etc. Regele a fost sustinut constient si sincer de corpul cetatenesc la inceputul perioadei de regim autoritar. Legionarii, care vorbeau de un deceniu despre ineficienta sistemului parlamentar, au fost in 1938 victimele propriei propagande. Membrii veniti in 1936-1937, care reprezentau majoritatea, s-au resemnat cu ideea desfiintarii Partidului „Totul pentru Tara“ si au aderat la indemnul regal de contributie la efortul comun de redresare economico-sociala a Romaniei. Latura extremista a organizatiei, care s-a mobilizat dupa primavara anului 1938, nu a fost o miscare de 15,56% din electorat, ci una de adepti ai violentei, pe fondul unei convingeri ideologice foarte stabile. Cu toate ca in 1927 Corneliu Codreanu a infiintat Miscarea Legionara drept o organizatie spirituala, in care aveau loc numai cei care credeau in valorile ei, dupa 1936 a fost nevoit sa accepte sistemul membership-ului, ocazie cu care s-a integrat perfect in sistemul politic de tip liberal. Cei care au aderat la Partidul „Totul pentru Tara“ datorita charismei liderului Miscarii Legionare, sau datorita discursului nationalist, au plecat primii dupa arestarea liderilor, iar multi dintre ei au devenit functionari fideli noii structuri statale. Nu numai fostii membri ai Partidului „Totul pentru Tara“ au facut aceasta, ci si membrii celorlalte partide foste parlamentare: PNL, PNT, PNC etc.

NOTE

1 Zamfirescu, Dragos, Legiunea Arhanghelul Mihail. De la mit la realitate, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1997, p. 250.
2 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, vol. II, ed. Radu-Dan Vlad, Bucuresti, Editura Majadahonda, 2000, p. 25-31.
3 Ibidem, p. 33-34.
4 Ibidem, p. 32-33.
5 Ibidem, p. 32.
6 Arhivele Nationale Istorice Centrale (in continuare ANIC), Fond Directia Generala a Politiei, dosar nr. 252/1938, f. 17-20.
7 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 45-47.
8 Chioreanu, Nistor, Morminte vii, Iasi, Institutul European, 1992, p. 33.
9 Palaghita, Stefan, Garda de Fier spre reinvierea Romaniei, Bucuresti, Editura Roza Vanturilor, 1993, p. 105.
10 Sima, Horia, „La un an de la moartea lui Ilie Garneata“, in Tara si Exilul, an VIII, nr. 7-8, mai-iunie 1972, p. 2.
11 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 42-43.
12 Heinen, Armin, Legiunea „Arhanghelul Mihail“. Miscare sociala si organizatie politica. O contributie la problema fascismului international, Bucuresti, Editura Humanitas, 1999, p. 355.
13 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 34-35.
14 ANIC, Fond Directia Generala a Politiei, dosar nr. 252/1938, f. 20-21.
15 Ibidem, dosar nr. 278/1938, f. 9.
16 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 53-54.
17 Zamfirescu, Dragos, op. cit., p. 250.
18 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 47-48.
19 Ibidem, p. 56-57.
20 Ibidem, p. 58.
21 ANIC, Fond Directia Generala a Politiei, dosar nr. 15/1938, f. 138.
22 Sima, Horia, „Mari existente legionare. Corneliu Georgescu“, in Tara si Exilul, an I, nr. 11, 1 septembrie 1965, p. 27.
23 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 58-59.
24 ANIC, Fond Directia Generala a Politiei, dosar nr. 15/1938, f. 139.
25 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 68-85.
26 ANIC, Fond Directia Generala a Politiei, dosar nr. 252/1938, f. 24.
27 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 117-118.
28 Ibidem, p. 94.
29 Ibidem, p. 96-97.
30 Ibidem, p. 106-113.
31 Ibidem, p. 96-97.
32 Ibidem, p. 97-98.
33 Ibidem.
34 Ibidem
35 Ibidem, p. 99.
36 Heinen, Armin, op. cit., p. 357.
37 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 120-121.
38 Ibidem, p. 132-133.
39 ANIC, Fond Directia Generala a Politiei, dosar nr. 15/1938, f. 69.
40 ANIC, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar nr. 54/1939, f. 67.
41 Ibidem, dosar nr. 49/1938, f. 10-20.
42 ANIC, Fond Directia Generala a Politiei, dosar nr. 15/1938, f. 133.
43 Ibidem, dosar nr. 262/1940, f. 86.
44 ANIC, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar nr. 54/1939, f. 124.
45 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 135.
46 Ibidem, p. 137.
47 Ibidem, p. 137-138.
48 ANIC, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar nr. 54/1939, f. 129.
49 Chioreanu, Nistor, op. cit., p. 36; Dumitrescu-Borsa, Ion, Cal troian intra muros. Memorii legionare, Bucu-resti, Editura Lucman, f.a., p. 266.
50 Heinen, Armin, op. cit., p. 358.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: