Oralitate si textualitate in literatura etica persana dintre secolele al III-lea – al VII-lea d. Hegira

Revista ERASMUS, nr. 14/2003-2005, Bucureşti, Tipografia Media & Marketing, 2005.

Oana BABOI

Lamurirea la nivel teoretic a conceptelor de oralitate si de textualitate comporta unele problematici. Cultura orala, traditia se perpetueaza din generatie in generatie. Vorbirea care nu a fost consacrata de institutia traditiei are un caracter privat si nu poate interesa societatea, neputand fi conceputa in cadrul unui schimb reciproc de cunostinte care i-ar unii pe membrii comunitatii.
Invatarea unui text presupune memorarea, lamurirea problemelor gramaticale si de vocabular, intelegerea sensului si selectarea de catre invatat a pasajelor care pot deveni sfaturi. Daca se intrerupe acest circuit, cultura este distrusa si, poporul pierzandu-si individualitatea, este absorbit de o etnie in expansiune1.
Traditiile au ca obiect trei clase fundamentale de texte literare: mituri, povestiri, si rugaciuni, formule propitiatorii, textele cantecelor.
Traditiile istorice, genealogiile, poemele cu valoare educativa sunt incredintate unor profesionisti care sunt pastratorii si interpretii lor2.
Considerand ca scriitorul nu este cel care scrie, ci cel care face scrierea necesara, nasterea unei textualitati in modul manuscrisului si al tiparului continua lupta de supravietuire si nevoia de supravietuire a traditiei.

Nivel lingvistic
Obisnuinta de a considera oralitatea ca traditionala, arhaica, primitiva in opozitie cu o cultura evoluata devine o premisa falsa sau cel putin paradoxala in practica lingvistica si literara.
Caracterul oral al unei literaturi trebuie inteles nu urmarind o schema de evolutie istorica prestabilita care prescrie ce trasaturi sunt arhaice sau originare, dar in raport cu o serie de constrangeri specifice unei culturi. Mijloacele de comunicare, teoria care le justifica in constiinta sociala, institutiile care asigura perpetuarea traditiei, felul cum este gandita separatia intre diferitele tipuri de discursuri ajuta la intelegerea societatii orale. Renuntand la perceperea societatii in legatura cu tehnologia ei „inapoiata“ sau cu nivelul cunostintelor ei stiintifice despre lume „primitiva“, devine important mijlocul de comunicare prin care se perpetueaza cultura acelui popor — vorbirea3.
Rousseau considera ca limbile se formeaza in mod natural pe baza nevoilor oamenilor; ele se schimba si se altereaza potrivit schimbarilor acelorasi nevoi4. Se poate adauga: alternanta si metamorfozarea limbilor intr-un anumit spatiu geografic sunt determinate de factori politici, religiosi, dar si de cultura traditionala.
In primele doua secole de islamizare, spatiul persan cunostea doua limbi literare, una in declin si cealalta in expansiune. Medio-persana sau pahlavi a fost mentinuta in practicile administrative datorita priceperii functionarilor iranieni, care intocmeau registrele financiare. Data oficiala a inlocuirii cu limba araba este anul 78 d.H/ 6 97- 698 d.Hr in regiunile vestice si 124 d.H / 741 – 742 d.Hr in Khorasan5.
Influenta islamica si cultura araba gasesc noi adepti in elita intelectuala persana, limba araba inlocuind treptat vechea limba literara. Abandonata de cei convertiti la Islam, medio-persana a supravietuit in comunitatile zoroastriene, in mediul ecleziastic, pastrator al culturii antice. O productie literara pecetluita de religia mazdeiana s-a pastrat din secolul al III-lea d.H , in Fars.
Ca limba de cultura, araba a devenit depozitara traditiei iraniene. Vechile carti de istorie, morala si stiinta, povestirile si fabulele au fost traduse in araba, fiind mai accesibile astfel invatatilor iranieni decat in versiunile originale. Civilizatia araba oferea cunostinte din surse, traditii grecesti, siriene si, evident, iraniene si arabe. Dar in aceste schimburi culturale, popoarele nu-si pierdeau identitatile lor proprii. Constiinta „nationalista“ nu se manifesta in sfera limbii; nationalismul lingvistic este o inventie a modernitatii.
Decalajul in timp si spatiu chiar in impunerea oficiala a limbii arabe argumenteaza lipsa unitatii lingvistice; regiunile mai indepartate de capitala nu au suferit o influenta directa. De pilda, in Tabarestan, printul Vindadh Hurmuz nu putea conversa cu Harun al-Rashid decat prin intermediul unui interpret6.
Nici oamenii de rand nu invatasera araba, continuand sa vorbeasca o limba persana, dari. Aceasta dualitate lingvistica s-a perpetuat chiar si dupa formarea persanei literare in secolul al IV-lea d.H. Asa cum in Europa medievala, latina a ramas o vreme indelungata limba de cultura suprapunandu-se procesului de formare a limbilor nationale, araba a „mascat“ ridicarea dari la rangul de limba literara. Aceasta evolutie a durat cel putin doua secole (III – V d.H), oglindindu-se in trecerea de la poezia populara la poezia cu un stil elaborat, si apoi in stiinta si administratie. Limba literara are la baza forma vulgara a dari din Transoxiana, unde poezia a fost incurajata in dezvoltarea ei7.
Nu se stie cand a inceput sa fie folosita in scris aceasta limba, insa nu trebuie sa surprinda aparitia ei in texte scrise cu caractere evreiesti.
Traditia persana a supravietuit, prin oralitate si textualitate, in umbra si, respectiv, prin intermediul culturii arabe. Literatura orala, pastratoare a preceptelor Sasanide, pre-islamice era compusa de menestreli, poeti-muzicanti, care cantau la intruniri. Temele surprindeau aspecte ale vietii religioase, fragmente din imnurile pentru altarul focului din Karkuy pastrandu-se, de pilda, transcrise in manuscrisele arabe8.
Aprecierea de care se bucurau aceste imnuri inainte de cucerirea araba le-a asigurat continuitatea in comunitatile pentru care limba araba a ramas straina.
Singura povestire amanuntita despre originile poeziei literare se gaseste in „Tarikh-i Sistan“, o cronica locala ce poate fi suspectata de exaltarea importantei unor evenimente petrecute in aceasta provincie. Intr-una dintre scene, un rege iranian respinge panegiricul compus in araba, limba pe care nu o intelegea. Muhammad ibn Vasif a fost astfel obligat sa caute alt mod de a lauda faptele stapanului sau. Scrie atunci o qasida in persana. Nu a adoptat stilul poeziei populare, nepotrivit pentru o curte regala, dar forma liricii arabe.
Departarea de capitala, de controlul arab, si existenta unor dinastii locale iraniene independente practic de califat explica aparitia literaturii persane in provinciile rasaritene9.

Nivel cultural-literar
Discutand afirmatia lui Marshall McLuhan potrivit careia „mediul este mesajul“, Peter Burke considera mai plauzibil sa sustina ca mesajul — oral, scris, pictural — reprezinta o parte a mediului10. tinand cont de importanta mediului de transmitere a mesajului, am analizat mai sus aspectele lingvistice din spatiul iranian, dintre secolele III – VII d.H. Am putea continua prin descoperirea continutului mesajului si a relatiei expeditor-destinatar.
Prin intermediul imaginarului despre filosofii greci si despre Alexandru Macedon, ne propunem sa urmarim alternanta oralitatii si a textualitatii in tratatele de morala. Traditia populara presarata cu maxime, proverbe, anecdote, fabule era apreciata in spatiul iranian inca din cele mai vechi timpuri. Consacrarea ei s-a facut, insa, prin culegerile de texte pilduitoare, care au inceput sa apara din secolul al V-lea d.H.
Asa cum era de asteptat pentru lumea orientala, valorile morale au izvoare religioase, in „Avesta“ si in invataturile maniheice. In timp, mostenirea gandirii grecesti a razbatut pana in Asia Centrala odata cu campaniile lui Alexandru Macedon, cu influenta culturii bizantine, cu cucerirea araba. Tinand cont de cronologie, ar putea parea paradoxal ca „lumea musulmana a jucat un rol in formarea mostenirii grecesti“11.
Menirea sfaturilor si exemplelor oferite in cartile de invatatura si in tratatele didactico-filosofice persane contribuie la formarea unor comportamente sociale, integratoare; incalcarea sfaturilor presupune o judecata sociala a intregii comunitati. Modelele oferite reprezinta constiinta colectiva care se defineste prin vorbele atribuite. Imaginea unor suverani ideali, drepti si intelepti, ca Khosrou I Anushirvan sau Alexandru Macedon, sfetnici buni, ca Bozorgmehr, ganditori greci, ca Aristotel sau Platon, capata contururi legendare.
Mitologizarea figurilor istorice a evoluat in cultura orala iraniana, transmitandu-se in literatura orala si apoi in literatura scrisa, dupa recuperarea realizata de civilizatia araba. Evenimente la care au participat sau sfaturi date de aceste personaje se regasesc in cartile de invataturi, in tratatele didactico-filosofice, cartile despre guvernare, in lucrarile pur literare.
„A priori nimic nu ne permite sa distingem intre un sfat atribuit lui Platon si altul atribuit lui Anushirvan sau Ali. Aceste compilatii (intocmite de invatatii din lumea persana) erau, inainte de orice, instrumente de lucru pe care se sprijineau in exersarea profesiei predicatorii, autorii de lucrari de morala, sfetnicii suveranilor si conducatorii de scoli“12.
Primele culegeri persane de povete sunt considerate primitive fiind fondate pe o reflectie morala in fata faptelor care afecteaza viata omului in societate. Sfatul — pand, nasihat, enunta o intamplare devenita experienta a unui individ sau a unei comunitati de pe urma careia a fost trasa o invatatura. Enuntat intr-o forma simpla, sfatul circula astfel in cultura orala.
Autorii persani au recurs la procedee literare pentru a alcatui o forma elaborata invataturilor: locutiuni sapientiale, jocuri de cuvinte, ghicitori, definitii, povestiri anecdotice — hekayat. Originea hekayat-ului se descopera in aforisme, proverbe, invataturi sustinute prin relatarea povestirii, a anecdotei.
Atribuirea unor vorbe pilduitoare diferitelor personaje istorice le conferea autoritate si credibilitate.
„Se zice ca pe inelul lui Pitagora era gravata deviza: Esecul vremelnic e mai bun decat sansa vremelnica“.
„Hipocrat a zis: Neghiob este acela care isi provoaca lui singur suparare ca sa faca bine prietenului sau“13.
Se poate gasi aceeasi intamplare atribuita mai multor ganditori.
„Odata inteleptul Aristotel intalni un tanar minunat in frumusetea lui si-l intreba ceva. Tanarul ii raspunse zicand cuvinte fara inteles.
– Mda; incaperea este fastuoasa, insa nu-i stapan in ea, grai Aristotel“.
„Odata inteleptul Galenus intalni un tanar minunat in frumusetea lui si-l intreba ceva. Tanarul ii raspunse cu vorbe grosolane.
– Mda; vasul e de aur, insa plin cu otet, grai Galenus“.
In traditia medievala orientala, personalitatii lui Socrate i-au fost transferate unele trasaturi ale lui Diogenes. De exemplu, el a fost cel care a locuit intr-un butoi.
Prezentate intr-o forma artistica placuta, pildele erau mai usor de retinut.
Vom incheia exemplele cu un sfat atribuit lui Aristotel si citat in „Qabus-name“:
„Acum, daca doresti sa fii intelept, invata cugetari intelepte, caci cu sacestet cugetari intelepte se poate invata ratiunea“. Astfel, l-au intrebat pe inteleptul Aristotel: „In ce consta puterea ratiunii?“. A raspuns: „La toti puterea e de la hrana, iar ratiunea sisit ia putereat de la cugetari intelepte“14.
Traditia legata de imaginea lui Alexandru Macedon s-a modificat in timp de la un cuceritor sangeros la un erou care apara dreptatea si legea. In lucrarea „Iskandar-name“, Nezami, dupa ce a consultat surse antice, crestine si traditia musulmana il infatiseaza in trei ipostaze: rege-cuceritor, rege-filosof si intelept, si rege-prooroc.
Datorita masurilor impotriva clericilor zoroastrieni, Alexandru fusese descris in cartile lor ca o faptura diabolica ce arsese cartea sfanta „Avesta“ scrisa cu aur pe pergament15.
„Aceasta creatiune a infernului, eretic nefericit, miselul nelegiuit Iskandar Rumi16 a venit si a ars toate cartile sfinte. Si a omorat multi dasturi si datovari si erpati si mobezi si pastratori ai credintei si nobili si intelepti ai Iranului“17(„Artak-viraz-name“).
Traducerea Alexandriei din greaca in pahlavi a schimbat soarta lui Alexandru I, transformandu-l in erou national, cu o origine iraniana. Astfel adoptat, va fi prezent in literatura persana inca din secolul al IV-lea d.H, prin legende, in cronica lui Bal’ami si in epopeea „Shah-name“ a lui Ferdousi.
Intr-una din cartile persane salvata prin traducerea in araba, „Siraj al-muluk“ („Faclia regilor“) apare pentru prima data un raspuns dat unei intrebari puse lui Alexandru:
„- Cum ai dobandit ceea ce ai dobandit?“
La care Iskandar raspunse :
„- Apropiind spre mine dusmanii si ocrotind prietenii“18.
In mai multe anecdote autorii iranieni l-au pus pe Alexandru I mai presus chiar decat figurile importante din istoria lor. in „Povestirile atractive“, Ali Safi scrie:
„Cand Iskandar a pornit razboiul cu Darius, acesta i-a scris: Sa stii ca Darius nu e singur, noi suntem saptezeci de mii. Cu asta vroia sa-l sperie pe Iskandar. Iar Iskandar i-a trimis un astfel de raspuns: Sa stii, de multimea oilor nu se sperie macelarul“19.
Intocmai ca Oglinzile Principilor din Europa medievala, existau in literatura persana carti de invataturi destinate tinerilor printi. Conceptia despre guvernare il considera pe suveran responsabil de tot ce se intampla in stapanirea sa, fiind indeosebi invinuit pentru ce nu mergea bine. In „Comoara tainelor“ a lui Nezami, o batrana zice ca shahul care nu tine ordine, nu este shah, ci rob care pretinde puterea shahului20.
Rolul sfatuitorului printului este in acest context esential. Modele pentru relatia print-sfetnic sunt oferite de traditia persana: Alexandru Macedon — Aristotel, Khosrou Anushirvan — Bozorgmehr.
Abu-l-Faraj povesteste un sfat dat de Aristotel lui Alexandru:
„Fii prevazator in purtarea ta cu ostenii, ca ei sa nu gandeasca niciodata rau despre tine. Fiindca atunci cand gandesti rau despre cineva e usor si sa spui rau, iar dupa aceea e greu sa te porti cu el“. Comenteaza apoi: „Cu aceasta el a vrut sa spuna ca trebuie sa te porti frumos cu fiecare“21.
In afara de printi, se poate pune intrebarea cui i se mai adresau cartile cu invataturi. Pentru a raspunde trebuie sa descoperim cine erau cititorii. Cartile circulau sub forma de manuscrise, frumos caligrafiate de catre scribi, eventual impodobite cu miniaturi ceea ce le facea foarte scumpe. Cititorul care isi dorea o astfel de lucrare trebuia in primul rand sa si-o permita din punct de vedere financiar, si in al doilea rand sa stie sa citeasca sau cel putin sa aiba slujitori care sa-i citeasca, si in al treilea rand sa fie interesat de sfaturile oferite. Se constata astfel ca tratatele moralizatoare erau adresate functionarilor din administratie, elitei intelectuale, aristocratilor, elitei politice in fruntea careia se afla shahul. Pentru oamenii de rand, traditia orala continua sa primeze in formarea unui comportament moral.

NOTE
1 Panzaru, Ioan, Cercetare de estetica a oralitatii, Editura Univers, 1989, p. 157.
2 Ibidem, p. 179.
3 Ibidem, p. 12.
4 Rousseau, J-J., Eseu despre originea limbilor, Editura Polirom, 1999, p. 88.
5 Frye, R.N., cord., The Cambridge History of Iran, vol. 4, Cambridge University Press, 1975, p. 602.
6 Ibidem, p. 603.
7 Ibidem, p. 604.
8 Ibidem, p. 605.
9 Ibidem, p. 610.
10 Burke, Peter, Istorie si teorie sociala, Editura Humanitas, 1999, p. 119.
11 Badawi, Abdurrahman, La trasmission de la philosophie greque au monde arabe, Paris, Vrin 1987, p. 7.
12 Fouchecour, Ch.H. de, Les notions dans la litterature persane du 3-eme/9-eme siecle-7-eme/13-eme siecle, Paris 1986, p. 21.
13 Bageacu Viorel, Prelegeri de istoria literaturii persane – Curs sustinut la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, Bucuresti, 2001.
14 Ibidem.
15 Bageacu, Viorel, Curs de literatura persana 2001.
16 Este numele sub care Alexandru Macedon era cunoscut în culturile Iranului si Asiei Centrale.
17 Bageacu, Viorel, Prelegeri radiofonice despre literatura persana din 1991.
18 Ibidem.
19 Ibidem.
20 Bageacu, Viorel, Curs de literatura persana 2001.
21 ***Kniga zanimatel’nych istorij, Moscova, 1966, p .24.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: