Elogiu nebuniei

Revista ERASMUS, nr. 14/2003-2005, Bucureşti, Tipografia Media & Marketing, 2005.

Filip-Lucian IORGA

Cand Valentin Sandulescu scria, in cuvantul introductiv al numarului 13/2002 al revistei noastre, ca „Erasmus merge mai departe“, nu avea de unde sa stie ce complicat va fi drumul. Acum, in mai 2005, cand apare numarul 14 al Revistei Erasmus, stim ca nu a fost usor sa asiguram supravietuirea unei societati al carei nume a ajuns, datorita membrilor sai si a proiectelor pe care le-a organizat, sa insemne ceva in lumea academica. Problemele financiare au impiedicat depunerea bilanturilor contabile si au sporit, cu timpul, impiedicand atragerea de finantari si punand sub semnul intrebarii insasi existenta societatii. Moartea S.S.I. Erasmus parea inevitabila, iar un semn al ei era si nepublicarea revistei, timp de 3 ani consecutiv. Cei mai multi membri ai societatii nemaiputand lua parte activa la activitatile curente, au existat si sedinte la care au participat 3 persoane (de altfel, la ora actuala, nu exista mai mult de 4 membri activi). Si totusi, eu unul nu am incetat niciodata sa sper ca vom gasi puterea si nebunia de a nu lasa S.S.I. Erasmus sa se opreasca definitiv. De aceea, parafrazandu-l pe patronul nostru spiritual, Erasmus de Rotterdam, vreau sa elogiez „nebunia“ celor cativa care nu au abandonat, la greu, societatea noastra. Si nu pot aici sa nu am o mentiune speciala pentru redactorul-sef al revistei, Ilarion Tiu, caruia ii datorez, in buna masura, faptul ca nu mi-am pierdut increderea in posibilitatea relansarii S.S.I. Erasmus.
Problemele nu sunt nici pe departe rezolvate, dar nu ne putem plange la nesfarsit, fara sa actionam. Important e sa incercam sa schimbam cate ceva in bine, catusi de putin. Sprijinul financiar oferit cu generozitate de domnul Mircea Andrei si ajutorul prietenilor Valentin-Ionut Dragoiescu, Dragos Bourceanu, Constantin Cioates si Mihai Paraschivescu, membri ai Tineretului National Liberal – Sector 3 ne permit, iata, dupa o nedorita pauza, sa publicam un nou numar al revistei noastre. Finantatorul nu ataseaza nicidecum o „eticheta“ politica soci-etatii, creand insa perspectiva – pe care sper sa fim capabili a o fructifica – unei colaborari pe termen lung, pe taramul politicilor culturale, straine de orice partizanat ideologic.
Nadajduiesc ca aparitia acestui numar 14 al revistei sa fie o gura de aer pentru S.S.I. Erasmus si sa reprezinte doar inceputul unei necesare revigorari si dezvoltari. Iata, asadar, ca nebunia Erasmus continua. Si e molipsitoare.