Participarea instituţiilor de învăţământ la Expoziţia Generală Română (1906)

Revista ERASMUS, nr. 13/2002, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2002.

Andrei Florin SORA
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie

Expoziţia Generală Română, a reprezentat pentru statul român un mijloc de consolidare a prestigiului intern şi internaţional. Aniversarea unor momente semnificative pentru poporul român (40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului, 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian) au constituit prilejul pentru a organiza o mare expoziţie naţională, între 6 iunie şi 23 noiembrie 1906. Locul ales a fost dealul şi câmpia Filaret, Câmpia Libertăţii de la 1848. Se urmărea relevarea apartenenţei la civilizaţia occidentală – prin latinitate -, cât şi evidenţierea progresului realizat de societatea românească în perioada 1866-1906.
Ideea organizării unei astfel de manifestări exista încă din anul 19031 , dar proiectul de lege a fost promulgat în mai 1905, iar lucrările propriu-zise au fost iniţiate în iunie 1905. Expoziţia Naţională a fost atât un parc de distracţii, cât şi un spaţiu al cunoaşterii trecutului şi a prezentului poporului român. Prin obiective, dar mai ales prin desfăşurarea sa propriu-zisă, a constituit o modalitate de a întări conştiinţa unei identităţi româneşti. S-a optat pentru gruparea obiectelor expuse în douăsprezece secţiuni, pe care le putem clasifica în două tipuri: cu caracter economic şi cu caracter educativ-cultural. Au fost construite numeroase pavilioane, ce urmau a reprezenta instituţii particulare sau ale Statului, societăţi culturale, economice etc.
Expoziţia se adresa tuturor românilor, „de la vlădică până la opincă, de la cel de pe urmă plugar şi până la cel mai falnic ostaş, toate straturile sociale în frunte cu Măria sa Vodă Carol I“2 , indiferent dacă locuiau sau nu în Regatul român3 .
Unul dintre obiectivele urmărite era educaţia prin Expoziţie, în spiritul credinţei faţă de Rege şi a mândriei de a fi român. Era un muzeu şi o şcoală practică pentru toţi românii, în care erau prezentate istoria, tradiţia, progresul economic, cultural şi social.
Organizatorii au iniţiat un vast program pentru ca un număr cât mai mare de elevi şi cadre didactice să participe activ sau să viziteze Bucureştiul şi parcul de la Filaret. De altfel, una dintre „menirile“ Expoziţiei era cea de a fi o „şcoală practică“ şi un muzeu, având „rolul unei redeşteptări naţionale şi a unei îndrumări economice şi culturale“4 . Cei care pătrundeau în interiorul parcului trebuiau să descopere ce înseamnă a fi român, care este trecutul şi prezentul acestui spaţiu geografic şi cum trebuie construit viitorul. Nu totul a reuşit pe deplin. Nicolae Iorga considera că „nu s-a ţinut seama îndeajuns că o Expoziţie Naţională Jubiliară e o şcoală şi că o şcoală trebuie să fie şi sistematică şi metodică“5 .
Arhiva Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice relevă un schimb activ de scrisori între Bucureşti şi diferite instituţii de învăţământ. Acest minister se implică direct în organizarea Expoziţiei. În primele zile ale lunii iulie 1905, Comisariatul General al Expoziţiei cerea sprijinul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice în organizarea evenimentului. Se avea în vedere prezentarea unor informaţii despre învăţământul românesc în ansamblul său, date despre istoria fiecărei instituţii, dar şi o participare propriu-zisă. „De la cea mai mică şcoală rurală, până la fiecare Facultate sau Universitate“6 exista obligaţia de a prezenta o monografie a instituţiei. Pentru şcoli, lucrarea trebuia să conţină un scurt istoric al instituţiei şi o expunere a situaţiei din acel moment: informaţii despre local, personal, material didactic, date despre elevi sau profesori7 . De remarcat faptul că, dacă organizarea Expoziţiei nu a devenit certă decât în mai 1905, au fost înaintate cereri către unităţile de învăţământ – încă din decembrie 1904 –pentru a întocmi monografii.
În cadrul Expoziţiei a participat învăţământul primar, secundar (inclusiv şcoli particulare, seminarul musulman din Medgidia sau şcoli româneşti din afara ţării), profesional, superior (prin Universitatea din Iaşi şi cea din Bucureşti), „Casa Şcoalelor“, instituţii şi aşezăminte culturale (muzee, Arhiva Statului, Fundaţia Universitară „Carol I“)8.
Participarea instituţiilor de învăţământ presupunea existenţa în Expoziţie a unor obiecte create de elevi şi specifice specializării sau al orientării profesionale. Catalogul lucrărilor expuse la Expoziţia Jubiliară din anul 1906 dezvăluie participarea unor şcoli din toate judeţele ţării. Au fost prezentate obiecte produse în atelierele proprii, lucrate de elevi. Costurile au fost suportate în cea mai mare parte din fondurile şcolilor. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a venit cu propunerea ca o parte din cheltuieli să fie suportate şi de către primării9 . Unele obiecte erau de vânzare. Astfel, într-un tabel întocmit la sfârşitul Expoziţiei, şcoala inferioară de meserii din Curtea de Argeş arăta că din 969 de obiecte expuse, 701 au fost vândute, 191 înapoiate, iar 77 au dispărut10 .
Prin vânzarea obiectelor, se urmărea obţinerea acoperirii cheltuielilor. Beneficiile de pe urma vânzării unor obiecte au preocupat şi Comisariatul General. Printr-o adresă către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, a cerut ca redevenţă, 5% din vânzarea brută11 , practică întâlnită la unele expoziţii universale din secolul al XIX-lea12 .
Şcolile de meserii au trimis în Bucureşti obiecte de artizanat şi de industrie casnică. Erau însoţite de tabele ce indicau pentru fiecare piesă: costul materialului, al lucrului, dar şi costul total. În funcţie de specializarea şcolii, au fost prezentate obiecte de cizmărie, tinichigerie, mobilier, artizanat, textile. Spre exemplu, şcoala elementară din Târgul Ocna a trimis o „căruţă pentru slătari“, o cabrioletă, un război de ţesut13 . Şcolile de agricultură au adus mostre cu diferite plante, legume şi fructe. Ordinele de la Bucureşti au fost în cea mai mare parte respectate în totalitate.
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a colaborat cu Ministerul Lucrărilor Publice şi alte instituţii ale Statului. A expus independent în clădirea rezervată Geniului Civil din cadrul Pavilionului Regal. Pavilionul Instrucţiunii a fost inaugurat în prezenţa a numeroase oficialităţi, la sfârşitul lunii iulie14. Erau expuse lucrări manuale ale instituţiilor de învăţământ, monografii, lucrări ale profesorilor, tabele cu evoluţia numărului de şcoli şi a numărului de elevi în perioada 1866-1906. De asemenea, obiecte aparţinând diverselor şcolii au fost prezente în Expoziţie, în pavilioanele Industriei, Agriculturii, Palatului Artelor sau în alte clădiri.
La conturarea funcţiei educative şi culturale a Expoziţiei a contribuit organizarea în Bucureşti şi în parcul de la Filaret a unor congrese naţionale sau internaţionale. Acestea, potrivit presei, au avut „meritul de a fi înlesnit Românilor de prin toate ţinuturile unde trăesc, prilejul de a se întruni laolaltă“15 . S-au desfăşurat Congresul internaţional al proprietăţii literare, Congresul pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor, Congresul corpului didactic. La ultima manifestare s-au discutat mai ales probleme legate de instruirea elevilor în şcolile primare. Cei mai numeroşi erau învăţătorii şi institutorii, acei „muncitori modeşti şi deseori şi adesea oropsiţi, cei care dau lumină imensei majorităţi a tineretului acestui neam“16 . Ei au primit facilităţi pentru a vizita Expoziţia, inclusiv plata în avans a salariului.
Elevii, sub îndrumarea profesorilor, au participat la realizarea Expoziţiei, dar au fost şi vizitatorii ei. Ansambluri corale sau orchestrele unor licee au oferit spectacole în parcul de la Filaret. Sportul nu a lipsit. Au fost prezente formaţii de gimnastică de la diferite licee din ţară. Oferim ca exemplu liceul Carol I din Craiova, a cărui conducere a cerut permisiunea Ministerului de a fi admisă participarea echipei de gimnastică a liceului la serbările din cadrul Expoziţiei17 .
Un mijloc eficace, pentru ca Expoziţia să se bucure de numeroşi oaspeţi, l-a constituit încurajarea de către Stat a unor vizite organizate. Pentru grupuri numeroase existau anumite facilităţi: reduceri pe calea ferată de 30%, ulterior 50% şi chiar 75% pentru ţărani sau taxa de intrare la un preţ redus (până la10 bani de persoană, în loc de un leu).
Elevii din întreaga Românie, împreună cu învăţătorii şi cu profesorii lor, au fost încurajaţi să vină la Bucureşti, să vadă „minunea de la Filaret“. Cadrele didactice au jucat un important rol în mobilizarea unor întregi clase. Diriginţii sau directorii de şcoli au trimis numeroase scrisori Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, prin care cereau confirmarea reducerilor de transport şi la intrarea în parc sau reglarea problemelor legate de cazare. Se avea în vedere scutirea de 75% pe calea ferată. Ministerul a tratat problema reducerilor pe calea ferată cu Ministerul Lucrărilor Publice. Într-o scrisoare de răspuns a Ministerului Lucrărilor Publice către şcoala profesională din Roman se menţiona că „nu se poate acorda reducerea de 75% personalului didactic şi elevilor, deoarece această reducere s-a acordat numai ţăranilor şi căpetenilor din sate şi sub nici un cuvânt altor clase de locuitori din ţară“18 . Posibilitatea obţinerii reducerii de 75% pe calea ferată, era dată de acelaşi minister: asocierea elevilor de la sate cu săteni care doreau să viziteze Expoziţia şi care beneficiau de această reducere19 .
Au expus şi au participat activ la serbările Expoziţiei şcoli româneşti din-afara ţării: cele din Sofia şi din Constantinopol. Au trimis scrisori de intenţie şi şcoala comercială din Salonic pentru 34 de elev, dar şi români macedoneni20 sau „Comitetul Reuniunii şcolare din Bucovina“21 .
Elevi ai minorităţilor naţionale doreau să vină în Bucureşti. Astfel, conducerea Seminarului Musulman din Medgidia a cerut cazarea a 56 de elevi, la unul din internatele Statului22 .
Expoziţia a avut un caracter educativ, nu numai pentru români, cât şi pentru cadre didacticeşi elevi din afara Regatului. Directorul şcolii evanghelice lutherane de fete din Braşov, solicita Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice acordarea unei reduceri de 75% pe calea ferată, clasa a III-a, tur-retur, pe drumul Predeal-Bucureşti-Constanţa. Urmau să facă această excursie un grup de 30-40 eleve. Reducerile erau motivate prin „valoarea pedagogică“23 , prin sărăcia elevelor, dar mai ales deoarece o parte erau „fete de român“24 . Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a supus Ministerului Lucrărilor Publice spre aprobare cererea de reducere pe calea ferată. Spre deosebire de cazul unor grupuri de şcolari din Regat, cererea de reducere de 75% pe calea ferată a fost aprobată25 .
Cereri pentru reduceri pe C.F.R. şi la intrarea în Expoziţie au fost iniţiate şi de învăţători şi profesori. Motivaţiile aveau ca bază funcţia educativă şi dificultăţile materiale: „nouă personalul … ne este absolut greu de a ne lipsi de trebuinţele spre a face acest sacrificiu“26. Se considera necesar ca „în interesul ramurii de învăţământ … să ne dăm seama şi să ne încălzim la focul sacru al progreselor realizate“27 .
Materialele expuse de instituţiile de învăţământ, în funcţie de natura lor, erau însoţite de câte un elev. Tendinţa conducerilor şcolilor a fost de a trimite prin rotaţie mai mulţi elevi, în locul unuia singur, pe o durată de două-trei luni. Şcoala elementară din Calafat a venit cu propunerea să nu se trimită în Bucureşti un elev, care ar fi lipsit „două luni din sânul familiei, întrerupându-l atât de la lucrul în atelier, cât şi de la ajutorul ce îl dă părinţilor la lucrarea agricolă“28 , ci şase, fiecare înlocuit la zece zile.
O dificultate principală a fost cea a costurilor. Cu toate că au fost făcute unele reduceri, problema cheltuielilor a redus numărul potenţialilor vizitatori din rândul elevilor din provincie. Mulţi elevi ai şcolilor inferioare de meserii sau de agricultură, erau copii de ţărani: „elevii, aceşti fii ai satelor … ducându-se în familiile lor, vor povesti … minunile civilizaţiei“29 . Şcolile de agricultură, spre deosebire de licee sau şcoli comerciale, au anunţat trimiterea unui număr mic de elevi la Expoziţie. Dintr-un număr de şase elevi ai şcolii de agricultură din comuna Sopotu-Dolj, care erau dispuşi să meargă la Expoziţie, au rămas doar doi. Ceilalţi, „când s-au dus acasă să ceară parale de cheltuială, nu au avut ce le da“30 .
Expoziţia Generală Română a fost o metodă eficace prin care românii puteau să-şi cunoască ţara, să ia contact cu compatrioţii lor, să participe la serbări şi manifestări culturale. Trebuia consolidat sentimentul apartenenţei la un popor român puternic, cu un „trecut glorios“ şi cu un prezent încărcat de progrese. Aceste trăsături sunt doar o parte a imaginii pe care doreau organizatorii să o transmită. Tineretul trebuia educat în spiritul credinţei faţă de neam şi de Rege şi al tradiţiilor româneşti, iar Expoziţia a constituit un bun prilej. De asemenea, cadrele didactice erau purtătoare, în toate satele şi oraşele ţării, ale mesajului oficial. Învăţătorii, profesorii şi elevii au fost incluşi într-un program prin care se dorea construirea identităţii româneşti pentru românii de pretutindeni. Cu ocazia Expoziţiei Generale Române au venit în Regat mii de români. Aceştia trebuiau să vadă „vlăstarele ţării“, viitorul, într-un spaţiu care se voia a fi o Românie modernă şi prosperă. Realitatea era însă parţial diferită.

NOTE:

1 Ioan Alexandru Roceric, Expoziţii şi târguri. Studiu economic-social-tehnic-politic, Bucureşti, 1935, p. 161.
2 Buletinul oficial, Expoziţiunea Generală Română, an I, nr. 1, septembrie 1905, p. 10.
3 Ibidem.
4 Idem, anul I, nr. 4, decembrie 1905, p. 81
5 Neamul Românesc, an I, nr. 10, 11 iunie 1906, p.150.
6 D.G.A.S., Fondul M.C.I.P., dosar nr.1338/1905, fila 12.
7 Idem, dosar nr. 2248/1906, fila 30, fila 35.
8 lista completă a acestor instituţii în Catalogul lucrărilor expuse la Expoziţia Jubiliară din anul 1906, Bucureşti, 1906, p. 3-441.
9 vezi cazul unei şcoli din Brăila: D.G.A.S. Fondul M.C.I.P., dosar nr 2248/1906, fila 1.
10 D.G.A.S., Fondul M.C.I.P., dosar nr 2040/1906, filele 19-32.
11 Ibidem, fila 171.
12 Linda Aimone, Carlo Olmo, Les Expositions universellles, 1851-1900, Paris, 1993, p.65.
13 D.G.A.S., Fondul M.C.I.P., dosar nr. 2040/1906, fila 36-37.
14 Adevărul, an XVIII, nr. 683, 27 iulie 1906, p. 2.
15 România Ilustrată, an IV, nr. 9, septembrie 1906, p. 236.
16 Adevărul la Expoziţie, an I, nr. 88, 11 septembrie 1906, p. 3.
17 D.G.A.S., Fondul M.C.I.P., dosar nr. 1394/1905, fila 107.
18 Idem, dosar nr 2248/1906, fila 87.
19 Ibidem, fila 89.
20 Idem, dosar nr. 1394/1905, fila 123.
21 Ibidem, fila 129.
22 Idem, dosar nr. 2248/1906, fila 27.
23 Idem, dosar nr. 1394/1905, fila 147.
24 Ibidem.
25 Ibidem, fila 149.
26 Idem, dosar nr. 2040/1906, fila 199.
27 Ibidem.
28 Ibidem, fila 117.
29 Ibidem.
30 Idem, dosar nr. 2247/1906, fila 41.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: