Imaginea lui Horia Sima în 1938

Revista ERASMUS, nr. 13/2002, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2002.

Ilarion ŢIU
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie

Cu toate că sfârşitului anului 1937 adusese Mişcării Legionare cel mai important succes electoral de când participa la alegeri, auspiciile noului an nu erau deloc favorabile atâta timp cât Carol al II-lea numeşte la 28 decembrie în fruntea guvernului pe preşedintele unui partid care obţinuse 9,15% din sufragii (locul patru). Corneliu Zelea Codreanu îşi dă seama că este inutil să se opună regelui riscând o represiune dură. Violenţele începuseră încă din timpul campaniei electorale din ianuarie-februarie 1938 astfel încât Codreanu, din precauţie sau datorită faptului că avea informaţii asupra planurilor regelui, anunţă la 11 februarie retragerea Partidul “Totul pentru Ţară” din propaganda electorală1 . Următoarea mutare a regelui în cadrul planului său de eliminare a opoziţiilor democratice a fost decretul de suspendare a Constituţiei şi desfiinţare a partidelor politice din 12 februarie. Se anunţă de asemenea amânarea alegerilor. Codreanu nu se opune deciziei regelui, prin circulara din 21 februarie dizolvând Partidul “Totul pentru Ţară” şi solicitând predarea sediilor proprietarilor2 .
Observăm că Zelea Codreanu este precaut în a-l înfrunta pe rege, poziţia monarhului fiind acum foarte consolidată. Însă îşi va manifesta nemulţumirea faţă de rege prin revărsarea furiei asupra apropiaţilor săi, a celor care-i susţineau campania de suprimare a libertăţilor politice. Astfel se poate explica tonul agresiv al scrisorii trimise la 26 martie lui Nicolae Iorga3 , negândindu-se că monarhul va apela şi la mijloace indirecte pentru a-l aduce în instanţă. Pedeapsa în cazul procesului intentat ca urmare a acestei scrisori este maximă – 6 luni închisoare-, iar aducerea pe banca acuzaţilor îi va prilejui deschierea de noi dosare, sentinţa din 27 mai 1938 privându-l pe Codreanu de libertate timp de zece ani.
Oare avea Carol al II-lea motive să se teamă de Codreanu? Mişcarea Legionară din 1937 nu mai era acea din 1932, care sub denumirea de “Gruparea Corneliu Zelea Codreanu” obţinuse 2,37% din voturi. Dacă atunci Mişcarea Legionară însemna puterea personalităţii câtorva oameni în frunte cu charismaticul lor lider, la sfârşitul deceniului trei, datorită conjuncturii interne, dar mai ales internaţionale, precum şi creşterii efectivelor, Mişcarea Legionară devenise a treia forţă politică. Liderii tradiţionali, în frunte cu membrii fondatori, nu mai sunt singurii care susţin campaniile electorale, merg în diferite locuri prin ţară. În 1937 Mişcarea Legionară depune liste în 72 de judeţe, efortul electoral este susţinut de şefii de regiune sau de judeţ care nu sunt din rândul liderilor tradiţionali. Apar personaje necunoscute până acum, care obţin rezultate remarcabile în judeţe: Vasile Noveanu la Arad, de exemplu4 .
Unul dintre aceşti zeci de noi lideri, care se afirmă cum am spus la nivel local, uneori cu rezultate remarcabile, este şi Horia Sima. Ca lider al Mişcării Legionare în teritoriu avea un rol destul de însemnat, fiind şef al regiunii Banat. Mişcarea Legionară obţine aici un procent important în 1937, peste medie, 20,38%. Fiind profesor la liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj avea legături importante cu intelectualii bănăţeni, din rândul cărora a recrutat susţinători ai poziţiei sale anticarliste. Dacă Zelea Codreanu evita să-l provoace pe rege, Horia Sima prin intermediul colaboratorilor săi dădea bătaie de cap Ministerului de Interne, existând mai multe cercetări pentru “răspândirea unor scrisori politice”5 . Cu siguranţă că Sima, ca şef al regiunii Banat se afla în vizorul autorităţilor, iar acestea urmăreau activităţile sale. La un moment dat au început a trece la măsuri de intimidare asupra lui, prilejul constituindu-l plebiscitul Constituţiei date de Carol. Deşi rezultatul ei preconizează unanimităţile aproximative de peste 10 ani: 99,87% pentru, 0,13% contra6 , în Banat avem un important număr de opozanţi ai acesteia (într-adevăr, de ordinul a două mii). Horia Sima, alături de alţi colegi, profesori în judeţele Caraş şi Severin, va avea parte de sancţiuni datorită acestui gest şi probabil a propagandei anti-Constituţie. În Monitorul Oficial din 12 aprilie se consemnează sancţionarea sa cu pierderea salariului pe o lună datorită atitudinii avute faţă de trimisul ministerului, căruia a refuzat să-i de o declaraţie scrisă, şi pentru că a refuzat să voteze pentru Constituţie. Ceilalţi profesori s-au ales doar cu “avertismentul public”, pe motiv de nevotare a Constituţiei7 .
Pentru Sima mesajul a fost clar, mai ales că luna aprilie a însemnat un val de arestări printre liderii de vârf ai Legiunii, şi nu numai. Urmărit de Poliţie, Sima reuşeşte să scape şi participă la sfârşitul lui aprilie la o primă întrunire a liderilor nearestaţi. Dintre toţi foştii lideri de regiuni, Horia Sima era singurul aflat în libertate. Luna mai înseamnă procesul lui Codreanu, privarea de libertate a unor susţinători importanţi ai Legiunii cum ar fi Nae Ionescu (arestat în noapte de 7 spre 8 mai şi încarcerat la Mircurea Ciuc). O reacţie mai curajoasă a legionarilor aflaţi în libertate a fost întrunirea a ceea ce ei au numit Comandamentul de Prigoană, la 16 iunie. Din acest moment Horia Sima devine un personaj de prim rang în conducerea Mişcării, făcând parte dintr-un cerc restrâns de şase peroane care au în atribuţii asigurarea interimatului.
Astfel, polemica legitimităţii începe chiar din 1938, mai ales datorită ascensiunii pe care a avut-o fostul şef al Regiunii Banat. Intensificată după perioada statului naţional-legionar, adepţii legionarismului s-au divizat în două tabere: codreniştii (cei care se opun măsurilor luate de Mişcarea Legionară în perioada 1940 – 1941) şi simiştii (cei care îl consideră pe Horia Sima conducător legitim). Polemica este începută de preotul Ştefan Palaghiţă, care în 1953 publica la Buenos Aires lucrarea Garda de Fier spre reînvierea României. Pentru el Horia Sima este un uzurpator, de la început a urmărit, ca prin acţiunile sale, să provoace lichidarea lui Codreanu, a lucrat tot timpul în pripă şi cu oameni insuficient controlaţi, posibili agenţi ai Poliţiei8 . După 1989 , dr. Şerban Milcoveanu vede cheia ascensiunii lui Sima în 1938 prin colaborarea cu Mihail Moruzov9 şi lichidarea oponenţilor prin dezvăluirea adreselor lor secrete către poliţie10 .
Aşa cum am văzut mai înainte, Horia Sima nu era tocmai un necunoscut, dar el se afirmase la nivel local. În timpul campaniilor electorale se remarcase prin curajul cu care intra în conflictele cu jandarmii, precum şi prin capacitatea de organizare. Tocmai de aceea i se atribuie reorganizarea Mişcării în ţară, mai ales că fiind fost şef de regiune avea unele legături. Poziţia sa este destul de firavă în acest Comandament, având în vedere că la 18 iunie Alexandru Cantacuzino şi Vasile Christescu evadaseră. Pentru moment a fost omul înprejurărilor deoarece Siguranţa nu cunoştea foarte multe despre el, perioada iulie – august aducându-i pentru prima dată în fruntea Comandamentului: 11 iulie Ion Belgea este arestat, succesorul său, Ion Antoniu, de asemenea după câteva zile, iar Constantin Papanace este nevoit să se retragă după ce a fost arestat la 23 iulie şi eliberat apoi. Aceste momente de criză de efective i-au facilitat se pare lui Horia Sima accesul la organizaţiile judeţene şi a început să pregătească planul său ofensiv de atitudine faţă de guvern.
Perioadei de incertitudine îi va pune capăt Corneliu Zelea Codreanu, care în vara anului 1938 îl numeşte pe Vasile Christescu în fruntea Comandamentului. De asemenea el interzice orice act de violenţă care ar putea da regelui motiv de represiune11 . Se pare că recomandările lui Codreanu nu mai aveau autoritate deplină în Legiune, întrucât Comandamentul reorganizat va adopta o poziţie activistă. Sub conducerea lui Vaile Christescu, în octombrie Comandamentul va decide ofensiva împotriva regelui pe două căi: de propagandă12 şi de sabotaj13 .
La prima vedere s-ar crede că acţiunile Comandamentului sunt nefireşti, punând în primul rând în pericol viaţa lui Codreanu care tocmai recomandase linişte. Nu trebuie pierdut din vedere că lideri ai Comandamentului, personaje cu carieră în Mişcare, trăiseră din plin represiunea: Vasile Christescu, Alexandru Cantacuzino, Constantin Papanace. În acelaşi timp fiind vechi colaboratori ai lui Codreanu, nu-i puteau pune viaţa în pericol. Tocmai de acea i-au pregătit o evadare, cunoscând tarele regimului de pază, atâta timp cât ei reuşiseră fuga de sub escortă. Ce s-a întâmplat? Corneliu Zelea Codreanu se pare că în timpul detenţiei intrase într-o fază de misticism religios şi refuza să mai ia orice atitudine în faţa acţiunilor autorităţilor14 . În această perioadă el îşi va scrie şi testamentul, cu toate că era destul de tânăr pentru a emite un astfel de document şi mai trecuse prin încarcerări. În acelaşi timp, la fel de bine, se poate să fi intuit posibilitatea eliminării sale fizice.
Propaganda împotriva autorităţilor era destul de uşor de realizat, mai ales că Mişcarea avea la Sibiu o tipografie despre care nu se ştia nimic (cea de la Bucureşti este descoperită în urma unei percheziţii în august). La începutul lunii octombrie Vasile Christescu şi Alexandru Cantacuzino trimit în nume personal mesaje regelui prin care justifică atitudinea Mişcării Legionare numai prin prisma opoziţiei faţă de Armand Călinescu, pe care îl acuză că este vântut “iudeo-masoneriei”, ambii afirmând că numai din ordinul lui Codreanu nu a fost lichidat15 . În faţa lipsei răspunsului regelui se apelează la manifeste cu caracter mult mai dur care îl acuză pe rege că este vândut evreilor16 sau că împreună cu evreii Elena Lupescu şi tatăl acesteia secătuieşte veniturile ţării17 .
Mult mai problematic pentru Comandament era de realizat cel de-al doilea obiectiv, al măsurilor de intimidare şi sabotaj. Lideri tradiţionali, majoritatea membrilor acestui organism nu aveau legături în afara Bucureştiului şi cu certitudine Siguranţa controla filiera Capitalei. Rolul organizării revine fostului lider al Comandamentului până la reorganizarea din octombrie, Horia Sima. Acesta avusese timp să contacteze câteva filiale ale fostului partid “Totul pentru Ţară”, mai ales în zona Banatului, Transilvaniei şi Bucovinei. Fiind şi un lider puţin cunoscut la Bucureşti avea şi mai multă libertate de mişcare prin ţară. De altfel el nici nu acţionează la început în Capitală. Acţiunile sale încep după eşecul tacticii broşurilor la 1 noiembrie, însemnând atentate la mai multe fabrici de cherestea din Bucovina, la cantine studenţeşti evreieşti sau sinagogi. Se remarcă caracterul antievreiesc al acţiunii organizate de Sima deoarece nu era cunoscând ca având un caracter antisemit notoriu, problema sa fiind autorităţile carliste. De aceea este foarte probabil ca ţintele ce urmau a fi atacate să fi fost negociate în sânul Comandamentului unde era reprezentă mişcare antisemită iniţială.
Fracţiunea codrenistă a Mişcării Legionare despre care am amintit mai înainte consideră acest moment capital pentru ascensiunea lui Horia Sima deoarece a iniţiat singur sabotajele, folosindu-se de oameni care nu erau cunoscuţi la Bucureşti şi prin acestea a vrut să urgenteze uciderea lui Codreanu. Totuşi nu se aminteşte nimic că acţiunile teroriste au continuat şi după decembrie 1938, mutându-se în Capitală. De această dată ţinta este chiar suveranul sau miniştrii săi. Scenariul este asemănător cu cel al revoluţiei bolşevice de la Petersburg din octombrie 1917: ocuparea ministerelor, Radio-Difuziunii şi al Băncii Naţionale. Mai degrabă pare a fi o punere în practică a tehnicii loviturii de stat expusă de italianul Curtio Malaparte într-o lucrare foarte populară în epocă. Cert este că planul era mult mai amplu culminând cu capturarea sau asasinarea regelui18 , însă acţiunile în Bucureşti nu aveau acelaşi rezultat ca în ţară, din cauze expuse mai sus. Represiunea faţă de această tentativă a fost dură. Poliţia în urma unei descinderi la o locuinţă secretă îl ucide pe Vasile Christescu. În aceste condiţii, rămaşi fără liderul spiritual, asasinat la 30 noiembrie 1938 şi fără cel în exerciţiu, asasinat la 26 ianuarie 1939 membrii Comandamentului încetează a mai activa în ţară. Horia Sima, cu ajutorul organizaţiei Timişoara, fuge la 8 februarie 1939 prin Iugoslavia în Germania19 . Comandamentul Legionar reorganizat la Berlin îi va propulsa drept conducători pe Constantin Papanace şi Horia Sima.
Problema liderului Mişcării Legionare devenea destul de ingrată deoarece dispăruse atât Codreanu, cât şi ultimul succesor numit de el. Situaţia din ţară nu mai oferea nici un prilej de reorganizare începând cu decembrie 1938 şi până în 1940. Regimul autoritar al lui Carol al II-lea atinge punctul maxim odată cu înfiinţarea prin decret-lege a “Frontului Renaşterii Naţionale” la 15 decembrie, care stipula la articolul VII că “Orice altă activitate politică decât aceea a «Frontului Renaşterii Naţionale» va fi socotită clandestină, iar autorii ei pedepsiţi cu degradarea civică pe termen de 2 până la 5 ani”20 . Extremismului Mişcării Legionare nu i se va opune însă o altă forţă democratică faţă de poziţia adoptată de rege, atâta timp cât pe lista personalităţilor ce solicită “autorizarea” funcţionării “Frontului Renaşterii Naţionale” se numără personalităţi de marcă ale societăţii civile cum ar fi Lucian Blaga, Constantin C. Giurescu, Dimitrie Gusti, Mihai Ralea sau Constantin Rădulescu-Motru21 .
În ţară Mişcarea Legionară fusese anihilată de rege, deoarece personalităţi de tradiţie precum Radu Budişteanu, inginer Virgil Ionescu sau Mihail Polihroniade dau, în detenţie fiind, declaraţii de supunere faţă de rege şi afirmă că moartea lui Corneliu Zelea Codreanu înseamnă pentru ei sfârşitul Mişcării Legionare22 . De acum reorganizarea mişcării cade în sarcina liderilor aflaţi în Germania, iar Horia Sima se va dovedi cel mai abil dintre aceştia.
Anul 1938 este poate cel mai zbuciumat din istoria Mişcării Legionare interbelice. Autoritarismul regal a atins pe parcursul său punctul maxim, iar o mişcare cu caracter extremist nu putea să coexiste unei asemenea guvernări. Măsuri: neutralizarea oponenţilor. S-a crezut că asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu va însemna decapitarea Mişcării. Dar aceste evenimente vor naşte un nou lider – pe Horia Sima, care se va arăta mult mai activ decât cel spiritual aflat în închisoare. Horia Sima este o creaţie a acestor evenimente, răspunde la forţă cu forţă, dovedeşte capabilităţi de organizator, având ca experienţă anii de ciocniri cu jandarmii şi derutare a autorităţilor cu care era confruntat un şef de judeţ sau regiune. Sigur că dorea puterea în Mişcarea Legionară, dar nu ne putem mărgini la a susţine că s-a ocupat exclusiv de lichidarea oponenţilor. Având în vedere poziţia sa de inferioritate în anul 1938 în Comandamentul Legionar, putea fi oricând dat la o parte. Analizând componenţa acestuia la momentele de organizare şi reorganizare – iunie şi octombrie – observăm că doar două persoane au rămas constant: Constantin Papanace şi Horia Sima – trebuie să avem în vedere că unii lideri importanţi se aflau închişi – Vasile Christescu şi Alexandru Cantacuzino. A ştiut să se facă util şi a fructificat din plin capacităţile sale organizatorice – unele atentate de la sfârşitul anului 1938 vor fi identificate mai târziu ca fiind organizate de Horia Sima23 . Cum am arătat, la sfârşitul acestui an în Mişcarea Legionară se putea întâmpla orice, inclusiv să dispară de pe scena istoriei. Horia Sima, menţinând legăturile cu legionarii din ţară şi ducând o politică de persuasiune, a ştiut să se facă util până la urmă şi regelui. Chiar dacă regele îi va acorda în 1940 un loc în guvern, lupta de legitimate va continua. Până la urmă va reuşi să se impună drept conducător al Mişcării Legionare.

NOTE:
1 Hotărârile Senatului Legionar. Partidul “Totul pentru Ţară” suspendă propaganda sa electorală, în “Cuvântul”, anul XV, nr. 3141, 11 februarie 1938, p. 14.
2 Dizolvarea partidului “Totul pentru Ţară”. O circulară a d-lui Corneliu Z. Codreanu, în “Cuvântul”, anul XV, nr. 3154, 24 februarie 1938, p. 14.
3 Popescu, Traian, Mărturii pentru legionarii de mâine, în Biblioteca de Documentare Dacia, editura Carpaţi, Madrid, 1978, p. 44-45.
4 Întruniri ale partidului “Totul pentru Ţară” în judeţul Arad, în “Cuvântul”, anul XV, nr. 3133, 3 februarie 1938, p. 14.
5 Adunarea generală a Baroului din judeţul Severin, în “Cuvântul”, anul XV, nr. 3190, 1 aprilie 1938, p. 11.
6 Rezultatele plebicistului, în “Cuvântul”, anul XV, nr. 3157, 27 februarie 1938, p. 14.
7 Profesori pedepsiţi pentru că nu au votat noua Constituţie, în “Cuvântul”, anul XV, nr. 3202, 13 aprilie 1938, p. 14.
8 Palaghiţă, Ştefan, Garda de Fier spre reînvierea României, Bucureşti, 1993, p. 110-120.
9 Milcoveanu, Şerban, dr., Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol. I, editura Crater, Bucureşti, 1996, p. 39.
10 Ibidem, p. 45-46.
11 Cazul Horia Sima şi Mişcarea Legionară(ultima discuţie încordată avută cu fostul Comandant), editura Elisavaros, 1998, p. 19-20.
12 Dosar Horia Sima (1940 – 1946), ed. Dana Beldiman, Bucureşti, editura Evenimentul Românesc, 2000, p. 73 – 86.
13 Ibidem, p. 62 – 67.
14 Chioreanu, Nistor, Morminte vii, Iaşi, Institutul European, 1992, p. 36 – 37.
15 Dosar Horia Sima (1940 – 1946), p. 75 – 77; Dosar Horia Sima (1940 – 1946), p. 79 – 82.

16 Ibidem, p. 83 – 84.
17 Ibidem, p. 85 – 86.
18 Ibidem, p. 67 – 68.
19 Ibidem.
20 Înfiinţarea organizaţiei politice “Frontul Renaşterii Naţionale”. Textul decretului-lege şi expunerea de motive, în “Universul”, nr. 344, 17 decembrie 1938, p. 1.
21 Frontul Renaşterii Naţionale a cerut autorizaţie de funcţionare, în “Universul”, nr. 345, 18 decembrie 1938, p. 11.
22 Declaraţiile de supunere a unor foşti comandanţi legionari, în “Universul”, nr. 352, 25 decembrie 1938, p. 26.
23 Dosar Horia Sima (1940-1946), p. 68-70.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: