Evoluţia stemei judeţului Alba în perioada 1918 – 1992

Revista ERASMUS, nr. 13/2002, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2002.

Vlad Lucian POPESCU

Marea Unire din 1918 a însemnat, pe lângă împlinirea demersurilor politicii externe din ultima jumătate de secol, şi confruntarea statului român cu o serie de probleme de integrare a noilor provincii. Deoarece unificarea administrativă devenise o problemă ce nu se putea rezolva într-un termen scurt, s-a preferat, într-o primă fază, adoptarea unor soluţii de provizorat. În cazul Ardealului, Decretul de organizare a provinciei Transilvania din 11/24 decembrie 1918, ce punea serviciile publice sub conducerea Consiliului Dirigent1 , completat cu Ordonanţa Consiliului Dirigent din 2/15 ianuarie 1919 referitoare la împărţirea teritoriului în 23 de judeţe conduse de prefecţi2 , a funcţionat până la intrarea în vigoare a noii Constituţii din data de 29 martie 1923. Însă adevărata unificare şi reorganizare administrativă a avut loc după intrarea în vigoare a Decretului din 7 octombrie 1925.3 Unele judeţe, cum este şi cazul judeţului Alba, au beneficiat şi de prevederile Decretului Regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925 prin care au fost declarate municipii 17 comune urbane şi schimbate capitalele unor judeţe.4 Pentru judeţul Alba, aceasta a însemnat mutarea capitalei de la Aiud la Alba-Iulia. 5
Unele dintre problemele apărute au fost cele legate de blazoanele judeţelor nou create şi de unificarea sistemului teritorial heraldic românesc, care se compunea la acea dată din stemele Vechiului Regat şi din vechile steme austro-ungare şi ruseşti. Prin urmare, s-a decis crearea unui organism cu puteri depline în ceea ce priveşte stabilirea herburilor judeţelor şi localităţilor. Astfel, prin articolul 3 al decretului din iunie 1921 în care se stabileau armele României, este înfiinţată Comisia Consultativă Heraldică de pe lângă Ministerul de Interne, regulamentul de desfăşurare a acesteia urmând a fi stabilit mai târziu.6 Comisia era alcătuită din 7 membri numiţi pe 5 ani prin decret regal cu posibilitatea reînnoirii mandatului acestora.7 Totodată s-a stabilit că hotărârile comisiei erau valabile dacă participau cel puţin 5 membri. Acest lucru era necesar, având în vedere faptul că în anul 1922 componenţa comisiei era următoarea: Dimitrie Onciul-preşedinte, Paul Gore, Alexandru Crăsnaru, Mihai Seulescu -, membri8 , având ca secretar pe Virgil Drăghicescu. Desigur, la activitatea comisiei au contribuit şi alţi heraldişti precum Al. Lapedatu, Emanoil Hagi-Moscu, Emil Vârtosu etc.9
În ceea ce priveşte judeţul Alba, stema sa a intrat în categoria acelora care au fost cu totul refăcute în concordanţă cu noile realităţi politice. Astfel, vechile arme ale comitatului, conţinând un vultur pe un glob10 au fost scoase, în locul lor apărând noua stemă a judeţului Alba: De azur încărcat cu un soldat roman de argint ţinând o suliţă în mâna dextră şi o pavăză cu iniţialele V.R.R. (VIRTUS ROMANA REDIVIVA) în cea senestră.11
De ce s-a ajuns totuşi la această înfăţişare a stemei? În primul rând Comisia Consultativă Heraldică a luat în considerare posibilele simboluri legate de judeţul Alba şi anume: prezenţa romană puternică în zonă în antichitate, faptul că Alba-Iulia a fost din 1541 capitala principatului, unirea din 1600 a lui Mihai Viteazul, răscoala din 1784 a lui Horea, Cloşca şi Crişan precum şi faptul că la 1 decembrie 1918 aici a fost proclamată Marea Unire.12 Trebuie să remarcăm faptul că în general stemele alcătuite de Comisia Consultativă Heraldică, din punct de vederea al împărţirii câmpului scutului, au fost fără partiţiuni13. Prin urmare, comisia a preferat să se rezume la un singur simbol considerat a fi cel mai reprezentativ. În cazul judeţului Alba s-a optat pentru simbolul Romei. Conform explicaţiei oficiale, “ostaşul face aluzie la intensul proces de romanizare desfăşurat în antichitate în zonă, simbolizează renaşterea străvechilor virtuţi ostăşeşti în descendenţii coloniştilor romani”14 . Această nouă stemă a judeţului avea o mare valoare simbolică, judeţul Alba având o poziţie specială în istoria românilor. Ştergerea vechilor însemne şi înlocuirea lor cu unele relativ surprinzătoare (nu fac referire nici la prima unire sub Mihai Viteazul, nici la Marea Unire şi nici măcar la luptele duse de români pentru emancipare naţională), arată voinţa noului stat de a-şi revendica şi de a apăra o tradiţie bimilenară. La o analiză mai atentă, însă, alegerea acestor arme nu mai surprinde, ele apărând ca o alegere firească în contextul politic de atunci. Principalul argument adus de România în susţinerea pretenţiilor sale referitoare la Transilvania a fost cel istoric. Românii sunt aici dintotdeauna, în timp ce ungurii, saşii şi secuii au venit mult după aceea. Statul român a făcut tot posibilul să promoveze imaginea continuităţii printr-o serie întreagă de simboluri. Exemplul cel mai evident este însăşi stema Regatului României, unde se întâlneşte un puternic simbol asociat cu Roma: acvila. Atunci când statul român şi-a extins administraţia şi în Transilvania, el nu a făcut altceva decât să continue o politică deja tradiţională. Prin urmare, introducerea legionarului roman în stema judeţului Alba, judeţ cu o puternică valoare simbolică din pricina istoriei sale, reprezintă cât se poate de clar politica dusă de statul român de promovare a latinităţii şi a continuităţii populaţiei autohtone în a doua jumătate a secolului XIX şi începutului secolului XX.
O inovaţie a apărut în anul 1938, când prin Constituţia din 28 februarie a fost introdus o nouă unitate administrativă: ţinutul. Acesta regrupa aproximativ 10 judeţe. În aceste condiţii, judeţul Alba a fost înglobat în Ţinutul Mureş (Alba-Iulia), cu capitala la Alba-Iulia, împreună cu judeţele Ciuc, Făgăraş, Mureş, Odorhei, Sibiu, Târnava-Mare, Târnava-Mică şi Turda15 . Acest ţinut beneficia de o stemă proprie, şi anume: scut partajat în nouă cartiere, aşezate câte trei, respectiv pe primul rând: azur-aur-azur; pe rândul doi, aur-roşu-aur, pe ultimul rând azur-aur-azur; scut în inimă încărcat cu coroana de oţel a României.16 Explicaţia oficială a acestei steme este aceea că partiţiunile desemnează, prin număr şi culorile dominante, judeţele componente ale ţinutului, în timp ce coroana de oţel evocă faptul că pe teritoriul ţinutului se află oraşul Alba-Iulia, unde a avut loc încoronarea M.S. Regelui Ferdinand I şi a M.S. Reginei Maria, ca suverani ai României Mari.17 După cum se observă, în prim-planul atenţiei nu mai stă ideea de stat, ci cea de monarhie. Acest lucru era normal în contextul politic de atunci, când M.S. Regele Carol II căuta să-şi promoveze viziunea politică prin orice mijloc mediatic posibil. De aceea, se poate concluziona că stema ţinutului Mureş era una elaborată pentru a sluji propagandei regale.
Întregul sistem heraldic interbelic a fost efectiv anulat odată cu instalarea comunismului în România.
După proclamarea Republicii Populare Române judeţele au fost desfiinţate prin Legea nr. 5/ 6 septembrie 1950 a Marii Adunări Naţionale, locul lor fiind luat de raioane.18 Astfel a fost curmată o veche tradiţie heraldică, deoarece raioanele foloseau numai stema R.P.R. pe actele lor, neavând dreptul la stemă, care era considerată o rămăşiţă feudală. Prin acest proces s-a reuşit şi o mai mare centralizare a ţării şi a sporirii puterii statului. Practic, orice simbol regional a fost desfiinţat, astfel că singura stemă rămasă în vigoare fost cea a statului. Această stare de lucruri a rămas valabilă până în anul 1968, când prin Legea nr. 1 din 16 februarie s-au modificat unele articole din Constituţia R.S.R. , fiind reînfiinţate judeţele.19 Simbolurile nou-reînfiinţatelor judeţe au fost instituite prin Decretul Consiliului de Stat nr. 503 /16 decembrie 1970.20 De data aceasta stemele au fost elaborate de Comitetele executive ale Consiliilor populare judeţene şi municipale21, nu de o comisie centrală. Totuşi, pentru a asigura o concepţie unitară a funcţionat pe toată durata elaborării stemelor un colectiv de lucru alcătuit din mai mulţi specialişti.22 Stemele astfel elaborate au fost aprobate prin Decretul 302 din 25 iulie 1972 de către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România23 , oficializând astfel noua direcţie heraldică oficială. Însăşi reînfiinţarea stemelor arăta noua turnură luată de politica internă. Comunismul clasic internaţionalist, cu o aversiune puternică faţă de orice simbol provincial şi naţional, a fost treptat înlocuit de naţional-comunism, regim care permitea într-o anumită măsură exprimarea ataşamentelor locale. Însă, chiar şi introducerea acestor steme ale judeţelor a fost făcută într-o manieră care îmbina vechile simboluri cu unele total artificiale şi nereprezentative pentru istoria locurilor respective. În fapt, avem de-a face cu o rescriere a istoriei după modelul naţional-comunist.
Astfel, toate aceste noi steme au anumite caracteristici ce le diferenţiază de vechile blazoane interbelice. În primul rând dispariţia coroanelor murale ce făceau diferenţierea între judeţe şi municipii şi înlocuirea lor prin forme diferite ale scuturilor (rectangulare cu vârful în ogivă pentru judeţe şi cu scobituri laterale simetrice după modelul Renaşterii central-europene pentru municipii)24. Introducerea acestor modele de scuturi, bazată pe justificarea îndoielnică că ele ar fi fost folosite des în Evul Mediu, reprezintă încă o formă de ştergere a vechilor tradiţii. Apariţia unei devize roşii cu litere de aur pe care este scris numele judeţului sau al municipiului sub vârful scutului este o altă inovaţie adusă de comunişti25 , împreună cu introducerea unui scut în abis cu armele României şi cu cele ale Partidului Comunist Român.
Stema judeţului Alba se înscria noii direcţii oficiale. Astfel, noua stemă este: scut despicat: în dextra pe câmp de azur un soldat roman de argint privind spre senestra, ţinând în mâna dextră suliţa şi în senestra scutul; în senestra tăiat: sus, în câmp de argint un brad verde tăiat între un spic de grâu de aur şi un strugure de asemenea de aur cu frunza verde; jos, în câmp roşu, o uzină compusă din trei coşuri fumegând, cel din mijloc mai înalt, alternând cu patru corpuri de clădiri văzute frontal, deasupra unui zid cu copertină, totul de argint, coşurile zidite negru; peste tot scut despicat: în dextra câmp roşu încărcat în partea de sus cu armele Partidului Comunist Român, în senestra câmp tripartit vertical: albastru, galben (nu aur) şi roşu încărcat în partea de sus a fasciei galbene cu stema de stat; peste toate armele Republicii Socialiste România.26 Deviză roşie cu litere de aur: Judeţul Alba.
Conform explicaţiei oficiale, noile arme sunt o aluzie la istoria veche a judeţului, cândva cel mai important centru al provinciei romane Dacia şi totodată o aluzie la complexitatea bogăţiilor naturale (bradul, spicul şi ciorchinele) şi la noile orientări economice ale judeţului (profilul de uzină).27
O analiză a acestei steme relevă în primul rând abundenţa elementelor heraldice: de la o stemă foarte simplă s-a ajuns în extrema cealaltă, o stemă încărcată excesiv ce îmbină atât elemente heraldice consacrate, cu inovaţii de un bun gust îndoielnic (uzina). În al doilea rând introducerea armelor statului într-o stemă regională în poziţia dominantă nu corespunde canoanelor heraldice clasice.28 Ca elemente pozitive se pot aminti proporţia corectă a tuturor mobilelor şi partiţionarea. O încălcare relativ gravă a regulilor heraldice o constituie poziţionarea unei mobile de aur (spicul) pe un câmp de argint. Astfel s-a încălcat una din regulile de bază a heraldicii: niciodată culoare pe culoare sau metal pe metal.29 Desigur, s-ar putea motiva această excepţie prin faptul că spicul are o culoare naturală, însă ar fi fost preferabil să se evite acest fel de alăturări. De asemenea se remarcă scoaterea scutului oval pe care erau scrise iniţialele V.R.R.
Din punct de vedere simbolic această stemă este foarte interesantă: conform explicaţiei oficiale stema reprezintă o îmbinare între trecut, prezent şi viitor. Însă, la o analiză mai amănunţită, există unele detalii care nu se potrivesc cu intenţia oficială. În primul rând, legionarul: cu toate că a fost păstrat în aparenţă intact, există totuşi o diferenţă, şi anume poziţia capului: dacă în stema interbelică capul îi era îndreptat spre dextra, acum este îndreptat spre senestra, prin urmare legionarul priveşte spre stânga, mesaj politic suficient de clar pentru cine ştia să descifreze o stemă. Mai precis, acum, legionarul priveşte în stânga, aluzie foarte clară la orientarea comunistă a României. Cu alte cuvinte, din punct de vedere heraldic, istoria a fost rescrisă. Spicul de grâu,30 bradul şi ciorchinele sunt într-adevăr simboluri ale fertilităţii şi bunăstării, însă corelate cu celălalt simbol, uzina, ne conduc la ilustrarea în simboluri a unei celebre teze comuniste şi anume alianţa ţărănime-proletariat. Uzina este un simbol al dezvoltării economice şi al direcţiei pe care doreşte să o urmeze judeţul, însă ea este aşezată pe un câmp roşu, simbol al puterii care a promovat o astfel de dezvoltare. În sfârşit, poziţionarea armelor Republicii Socialiste România deasupra celor regionale arată preeminenţa celei dintâi faţă de cea de-a doua şi subordonarea clară a periferiei către centru.
Ca o concluzie, aceasta este o stemă cu un puternic mesaj politic, într-o măsură mult mai mare decât cea interbelică. Spre deosebire de stema ţinutului Mureş, care recunoştea în chiar descrierea oficială că are un mesaj politic, acest blazon ascunde unele interpretări ale simbolurilor sale sub o descriere oficială neutră.
Această stemă a judeţului Alba a fost în vigoare până în anul 1990 când, sub presiunea noilor schimbări politice, s-a trecut la alt sistem heraldic, bazat pe principiul descentralizării. Astfel, stemele sunt alcătuite de consiliul judeţean şi de consiliile locale care trimit proiectele spre aprobare comisiei de heraldică şi apoi Guvernului.31 Toate proiectele trebuie să urmeze unele principii, după cum urmează: stemele nu trebuie să fie copii ale vechilor steme şi nici nu pot cuprinde stema de stat actuală sau din trecut.32 De asemenea, sunt de evitat simbolurile prea cunoscute: crucea, biserica, lupoaica capitolina şi herburile Principatelor Române.33 Se interzice trecerea denumirii oraşului34 . Stemele orăşeneşti vor fi timbrate cu coroană murală.35
După cum se observă, aceste noi prevederi introduc un sistem modern, european, bazat în special pe regulile clasice ale heraldicii. De asemenea, sistemul în forma actuală se aproprie mult de cel interbelic, mai ales în privinţa formei stemelor.
Judeţul Alba a fost unul dintre primele care şi-a schimbat vechea stemă comunistă, venind cu următoarele arme: scut despicat, primul cartier de azur încărcat cu un legionar de argint privind spre senestra, ţinând cu mâna dextră o suliţă de argint şi cu cea senestră un scut negru pe care scrie cu argint: V.R.R. (Virtus Romana Rediviva). Cel de-al doilea cartier tăiat; în partea superioară pe un câmp roşu un zid de cetate având în poartă capul de bour, flancat de roză şi de semilună, totul de argint; în partea inferioară, pe aur, sigiliul oval al “Prefecturii Auraria Gemina”.36
Conform explicaţiei oficiale, stema evocă istoria milenară: procesul de romanizare, legăturile ţinutului cu voievozii Moldovei şi Revoluţia de la 1848, în cadrul căreia s-a distins legiunea condusă de Avram Iancu.37
Această stemă este într-adevăr mult mai simplificată decât cea comunistă. S-a ajuns într-o mare măsură la varianta interbelică a stemei judeţului. Elemente pozitive sunt scoaterea însemnelor comuniste şi a devizei. Ar fi fost de dorit să se schimbe şi poziţia capului legionarului, ca în perioada interbelică. După cum se observă, actuala stemă s-a bazat numai pe elementul istoric în elaborare. Atât sigiliul prefecturii cât şi zidul de cetate cu stema Moldovei sunt elemente noi care nu au mai apărut niciodată în armele judeţului Alba. În special introducerea simbolului moldovenesc surprinde, întrucât legăturile politice invocate între acest ţinut şi Moldova nu erau atât de puternice încât să reclame o armă proprie. De asemenea se remarcă şi introducerea tricolorului în cromatica scutului.
Dacă vechea stemă păcătuia prin prea puternicul mesaj politic transmis, stema actuală, în viziunea noastră, păcătuieşte printr-un mesaj naţionalist. Trecerea unui simbol precum Avram Iancu, în condiţiile politicii actuale de integrare în Uniunea Europeană, de toleranţă şi de înţelegere, este de natură de a nu trimite un mesaj pozitiv. Concluzionând, putem spune că şi această stemă se înscrie situaţiei politice din timpul alcătuirii în care erau puse la mare preţ simbolurile naţionale precum tricolorul şi Avram Iancu, în cazul de faţă. De altfel, nu numai în stema judeţului Alba se întâlneşte tricolorul, ba chiar am putea spune că este o constantă în multe steme actuale de judeţe.
Altfel, din punct de vedere heraldic, stema este corectă.
Scurta analiză a evoluţiei stemelor pe care le-a avut judeţul Alba în diferite perioade istorice, duce la concluzia că heraldica teritorială românească, departe de a fi un domeniu ermetic, s-a dovedit a fi un barometru extrem de sensibil al situaţiei politice existente: dorinţa interbelică de a crea un stat bazat pe o tradiţie istorică bimilenară, tendinţele autoritare ale M.S. Regele Carol II, sistemul comunist şi viziunea sa asupra istoriei şi economiei, terminând cu actuala Republică care se revendică din statul interbelic, fiind totodată în căutarea unor noi soluţii politice, toate au fost surprinse cu precizie şi în stema judeţului Alba.

NOTE:
1 * * * Enciclopedia de istorie a României, Ed. Meronia, Bucureşti, 2000, p. 466
2 ibidem, p. 467
3 ibidem
4 ibidem, p. 468
5 ibidem
6 Maria Dogaru: Din Heraldica României”, Ed. Jif, Bucureşti, 1994, p. 88
7 ibidem, p. 89
8 Silviu Tabac-Andrieş: Heraldica teritorială a Basarabiei şi Transnistriei, Ed.Museum, Chişinău, 1998, p. 97
9 Maria Dogaru: op.cit, p. 90
10 Dan Cernovodeanu; Jean N. Mănescu, Noile steme ale judeţelor şi municipiilor din Republica Socialistă România în “Revista Arhivelor” nr.1-2, Bucureşti, 1974, p. 87
11 Maria Dogaru, op.cit, p. 97
12 ibidem
13 Dan Cernovodeanu: Ştiinţa şi arta heraldică în România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 174
14 Maria Dogaru, op.cit, p. 97
15 * * * Enciclopedia de istorie a României, Ed. Meronia, Bucureşti, 2000, p. 472
16 Maria Dogaru, op.cit, p.160
17 ibidem
18 * * * Enciclopedia de istorie a României, Ed. Meronia Bucureşti, 2000, p. 473
19 ibidem, p. 477
20 Dan Cernovodeanu; Jean N. Mănescu, op.cit., p. 96
21 ibidem
22 ibidem
23 ibidem
24 ibidem, p. 97
25 ibidem
26 ibidem
27 ibidem
28 Marcel Sturza-Săuceşti, Heraldica, Buicureşti, Ed. Ştiinţifică, 1974, p.144
29 ibidem,p. 23
30 Jean Chevalier; Alain Gheerbrant, Dicţionar de Simboluri, Ed. Artemis, Bucureşti, 1994, vol. II, p. 114.
31 Maria Dogaru, op.cit, p.166
32 ibidem
33 ibidem, p. 167
34 ibidem
35 ibidem
36 ibidem
37 ibidem

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: