Reprezentări de arme şi armuri în pictura altarului de la Hălchiu

Revista Erasmus, nr. 12/2001, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2001.

Anca NIŢOI
Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Facultatea de Litere, Istorie şi Jurnalistică

Piesele de armament şi echipament militar reprezintă fără îndoială obiecte ce au stârnit întotdeauna interesul cercetătorilor în special şi al publicului larg în general. De la piesele aflate în muzee, panoplii sau colecţii particulare şi până la reprezentările din arta figurativă, armele şi echipamentul militar au reflectat poate cel mai clar evoluţia societăţii umane deoarece au reprezentat în toate epocile istorice creaţii de vârf ale dezvoltării tehnologice, rezultate ale unor investiţii uriaşe, determinate de capacitatea lor de a influenţa cursul politicii, relaţiile interumane, într-un cuvânt mersul istoriei.
Altarul reprezintă punctul central al sanctuarului creştin medieval, mândria comunităţii creştine şi în concepţia omului medieval mijlocul de comunicare cu Divinitatea. Avem convingerea că forma luată de acest obiect de cult în evul mediu, respectiv cea a altarelor poliptice, reflectă într-o societate profund religioasă tocmai acest rol, al unei ferestre spre Dumnezeu, ce se poate deschide în zilele de sărbătoare sau rămâne închisă dar transparentă prin redările picturale în zilele obişnuite.
Pentru perioada de maximă dezvoltare a evului mediu şi implicit a pieselor de armament şi echipament militar specifice acestei epoci există unele probleme în privinţa datării şi tipologizării unor categorii de piese. Din acest motiv reprezentările din arta figurativă ajută mult la datarea unor piese acolo unde izvoarele sunt sărace iar arheologia are probleme de datare. Acesta este şi cazul armamentului şi echipamentului militar al secolelor XV-XVI, când astfel de piese lipsesc din descoperirile arheologice, în principal pentru că în Europa acelei vremi nu se mai practica înmormântarea cu arme1 , iar pierderea unor astfel de valori este exclusă fiind recuperate în epocă chiar de pe câmpurile de luptă2 . În acest fel, majoritatea acestui material provine din colecţii vechi, arsenale de epocă, săli de arme sau panoplii ale unor castele sau case nobiliare. În multe cazuri datorită faptului că nu a existat o catalogare riguroasă, datarea exactă a numeroase categorii de arme s-a pierdut fiind necesară datarea lor pe criterii comparative cu piese riguros databile sau cu reprezentări din arta figurativă a epocii.
În acest sens, reprezentările de armament şi echipament militar din pictura altarelor poliptice transilvănene, constituie un izvor foarte important. Aflate în bisericile de rit occidental în care slujba religioasă se ţinea în limba latină, vorbită de foarte puţini credincioşi, altarele poliptice şi pictura murală reprezintă în fapt un alt mod de a prezenta credinciosului evenimentele Bibliei, fiind numite “Biblia analfabetului” sau “Biblia săracului”. Datorită acestui rol extrem de important jucat în biserica romano-catolică de altarele poliptice , imaginile prezentate pe ele trebuiau să fie cât mai actuale, cât mai apropiate de realitatea cotidiană, pentru a putea fi uşor înţelese de către credincioşi.
Altarul din Hălchiu reprezintă o operă importantă a perioadei de trecere de la goticul târziu la Renaştere3 iar prin sculpturile sale de factură renascentistă şi prin influenţa Şcolii Dunărene ce se resimte în pictură poate fi pus în relaţie cu o tendinţă novatoare în epocă, tendinţă ce s-a concretizat în altarul de la Sebeş4 .
Cu dimensiuni de 8,1 m înălţime şi 7,7 m lăţime altarul este impresionant pentru o comunitate rurală , denotând bogăţia şi bunăstarea unor comunităţi săseşti din sudul Transivaniei5 . Se presupune că a fost realizat în al treilea deceniu al secolului al XVI-lea, posedând încă resturi de sensibilitate gotică6 . Este un altar de tip “Vierer” cu scrin central şi o nişă care adăposteşte patru sculpturi de secol XVI. Scrinul central prezintă o reprezentare plastică a lui Isus datând din secolul XVII. Tot de secol XVII sunt şi sculpturile prezentate în predelă, deoarece figurile iniţiale atât din scrin cât şi din predelă au dispărut7 .
Dedicat Sf. Andrei, altarul prezintă deschis în trei din cele patru panouri Martiriile sfinţiilor Andrei, Petru şi Iacob. Ultimul tablou îl înfăţişează pe Sf. Andrei, protectorul bisericii şi al satului, salvând de la pierzanie un episcop8 . Închis altarul prezintă scene din ciclul “Patimilor”, în care stilul dunărean este marcat de originalitate şi de o naivitate dusă până la romantism.
Deschis altarul prezintă interes prin scenele “Martiriul Sf. Petru” şi “Martiriul Sf. Iacob”. În primul tablou Sf. Petru, este prezentat răstignit pe cruce cu capul în jos, cu o privire plină de pioşenie şi iertare în contrast cu agresorii săi cu feţe încordate şi priviri pline de ură. În privinţa reprezentărilor de armament şi echipament militar, se distinge personajul aflat în stânga lui Petru care poartă la cingătoare un pumnal. La acesta se poate observa garda scurtă cu braţele arcuite spre lamă, cu mânerul înfăşurat în piele cu aplici ornamentale. Teaca este acoperită de o teacă cu buterolă. Butonul are o formă discoidală aplatizată din care evoluează un trunchi de con. Astfel de arme sunt caracteristice trupelor de infanterie încă din secolul XV iar o piesă asemănătoare se găseşte la Muzeul Artileriei din Paris9 . În aceeaşi scenă se poate observa în planul îndepărtat un soldat, participant pasiv la acţiune care posedă o armură de cavaler. Din partea superioară a acesteia foarte frumos este reliefată o parte a cuirasei şi umerarul drept. Foarte frumos sunt prezentate tasetele alcătuite din lamele prinse una de alta, importante pentru protejarea şoldurilor şi a pulpelor. Sunt subliniate genuncherele cu discuri protectoare, jambierele şi încălţămintea de fier. Pe cap soldatul poartă o cască tip calotă simplă cu discuri protectoare pentru urechi, având vizieră mobilă. O astfel de armură întreagă se găseşte în Arsenalul Imperial din Viena, încadrată la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea10 . Soldatul reprezentat in aceasta armura ţine în mână o halebardă formată dintr-o secure performată cu tăiş drept, două cârlige şi un vârf lung şi ascuţit. Astfel de armă cu secure perforată şi încrustaţii pe ea au fost specifice armatelor de paradă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Ea este frecvent utilizată de infanteria secolului al XV-lea. În plan îndepărtat se observă o lance de formă triunghiulară cu vârful ascuţit pentru a putea străpunge armura11 .
“Martirul Sf. Iacob” prezintă aproximativ aceleaşi personaje ca şi tabloul anterior. În prim-plan se află Sf. Iacob îngenuncheat cu mâinile legate la spate şi picioarele goale alături de soldatul care îl va executa. Acesta ţine în mână spadă pentru o mână(m1-Pinter)12 , cu garda uşor curbată spre lamă (varianta g- Pinter)13 , cu butonul discoidal (tip H-Oakeshott)14 . Prin arma care o ţine în mână soldatul ţine să-i amintească că el este cel care deţine puterea. În plan secund se pot observa doi soldaţi purtând armuri la unul din ei fiind vizibilă o parte a cuirasei şi a tasetelor. Ambii poartă căşti simple cu discuri protectoare pentru urechi. Unul din ei are în mână o halebardă cu secure având tăişul curbat şi cârlig în partea opusă, terminată într-un vârf ascuţit. Celălalt are o suliţă în formă triunghiulară. Datorită utilizării ei de către trupele de infanterie ea este prevăzută cu un disc protector pentru mână astfel încât atunci când avea loc ciocnirea cu adversarul , mână era protejată iar arma putea fi mânuită cu uşurinţă în străpungerea armurii adversarului.
Panourile care prezintă ciclul Patimilor conţin o varietate de piese de armament şi echipament militar.
În “Prinderea lui Isus” se disting două grupuri de personaje: unul care încearcă să împiedice capturarea Mântuitorului şi altul care încearcă din răsputeri să îndeplinească ordinele primite. În prim-plan, doborât la pământ se poate observa un soldat ce are umerii protejaţi cu discuri în formă de floare. În plan îndepărtat se poate observa figura lui Petru care încearcă să-l protejeze pe Isus şi care ţine în mână o sabie curbată cu o gardă mică dreaptă iar mânerul pentru o mână este uşor încovoiat fără să aibă un buton în terminarea sa. O astfel de sabie specifică infanteriei otomane şi fabricată la Constantinopol se găseşte în Muzeul Artileriei din Paris15 . Soldatul aflat în plan îndepărtat poartă aceeaşi cască tip calotă cu discuri protectoare pentru urechi şi are în mână acelaşi tip de halebardă cu securea având două prelungiri, tăiş curbat cu cârlig şi vârf ascuţit.
În “Rugăciunea în Ghetsemani” în prim plan se poate observa o spadă estoc cu garda dreaptă şi evazată spre capete terminată în două sfere (varianta f-Pinter)16 şi un mâner pentru o mână şi jumătate (m1-Pinter)17 terminat într-un buton piriform (tipL-Oakeshott)18 fără striaţii verticale. Un astfel de buton se poate întâlni şi la spada de călău a oraşului Sibiu, iar o astfel de spadă este încadrată de D.G. Alexander în grupa a XIX-a a clasificării sale, databilă după a doua jumătate a secolului al XV-lea19 . În plan îndepărtat se poate observa o armată de infanterie cu arme specifice: suliţe şi furci de luptă.
Tabloul “Ecce-homo” îl înfăţişează pe Isus cu trupul aproape dezgolit având pe cap coroana cu spini, cu privirea plină de compasiune faţă de agresorii săi. Interesantă este colecţia de arme prezentată în acest tablou cu toate piesele aflate în prim plan. Se poate observa o halebardă cu două prelungiri şi cu tăiş curbat, cârligul curbat spre lamă şi suliţa alungită. Acest tip de halebardă se găseşte în colecţia Muzeului Militar Central din Bucureşti20 . Mult mai interesantă este varianta de ghizarmă prezentată în plan secundar. Arma are un vârf ascuţit şi două cârlige de agăţare, unul în dreapta şi unul în stânga. Pe lângă aceste elemente de bază ale unei ghizarme se observă un disc protector pentru mână. Soldatul din prim plan ţine în mână o suliţă cu vârful de formă triunghiulară. Soldaţii aflaţi în planul secund poartă fiecare o cască calotă cu plăcuţe în formă de solzi de peşte şi discuri protectoare pentru urechi.
Prin materialul prezentat mai sus am încercat să demonstrăm că reprezentările de artă figurativă pot elucida multe din aspectele mai puţin cercetate ale evului mediu. Prin reprezentările de piese de armament şi echipament militar altarul de la Hălchiu prezintă o importantă piesă de material comparativ în studierea acestui subiect.

NOTE:
1 Fehring,G.P., Eifuhrung in die Archaeologie des Mittelalters, Darmstadt,1992,p.64.
2 Pinter,Z.K,. Spada si sabia medievala în Transilvania si Banat (secolele IX-XIV) ,Resita,1999, p.159.
3 ***Das Burzenland,Munchen,1999, p.39.
4 ***, 800 de ani biserica a germanilor din Transilvania, Innsbruck,1992, p.72.
5 Richter, G.und O., Siebenburgische Flugelaltare,, Innsbruck,1992, p.24.
6 Oprescu,G., Bisericile cetati ale sasilor din Ardeal, Bucuresti,1956, p.68.
7 Richter, G und O., Op.cit. p.214.
8 Ibidem.
9 Ibidem
10 Demmin,A.,Die Kriegenwaffen in ihrer geschichtlichen Entwicklugen von den altesten Zeiten bis auf die Gegenwart, Leipzig,1891,p.764
11 Ibidem, p.429
12 Pinter,Z.K.,Op.cit.p.96.
13 Ibidem. P.97.
14 Oakeshott,R.E., The Sword in the age of Chavalery, London, 1964.p.95.
15 Demmin,A.,Op.cit.p.745.
16 Pinter,Z.K., Op.cit.p.97
17 Ibidem.p.96.
18 Oakeshott,R.E., Op.cit.p.68.
19 Alexander,D.G., European Sword in the Collection of Istanbul,part II,in “Waffen und Kostumkunde, 29-1/1987.p.24.
20 Vladescu,C., Încercari asupra periodizarii si tipologiei armelor albe medievale occidentale(secolele XV_XVIII), in SMMIM nr 2-3/1969-1970. p.107.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: