Plastica gumelniţeană din lut din judeţul Argeş. Cu privire specială la figurinele antropomorfe de la Popeşti

Revista Erasmus, nr. 12/2001, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2001.

Constantin Augustus BĂRBULESCU
Universitatea Piteşti, Facultatea de Litere şi Istorie

Studiul prezentat mai jos este o încercare de reliefare a plasticii din lut ars, aparţinând Culturii Gumelniţa, descoperită pe teritoriul judeţului Argeş, dar cu privire specială asupra figurinelor antropomorfe descoperite în staţiunea arheologică de la Popeşti.
În campania arheologică din toamna anului 1986 s-au efectuat săpături de cercetare la 58 km de Piteşti, pe şoseaua spre Alexandria, unde la 860 m de albia râului Teleorman se află un tell neolitic cu o înălţime de 3,20 m şi un diametru de 40 m. Asemenea săpăturilor de la Vidra, Tangâru , Căscioarele, Glina şi Teiu (judeţul Argeş) şi la Popeşti au fost scoase la iveală o serie de figurine şi fragmente ale acestora încadrate fazei eneolitice şi aparţinând caracteristic şi spaţial Culturii Gumelniţa.
Desfăşurată în cadrul unui spaţiu geografic imens, unde au locuit comunităţi gumelniţene, dezvoltarea lor nu s-a desfăşurat în acelaşi ritm şi manifestările culturii se înfăţişează cu particularităţi locale care crează aspecte regionale şi variante zonale mai mult sau mai puţin intense1 , aşa cum o să vedem şi în acest caz.
Statuetele gumelniţene de lut ars pot fi mai greu încadrate într-un tip general, repetat aproape la nesfârşit, deoarece suntem în faţa unei opere mai puţin tipizate şi mai puţin legate de un anumit canon2 . Vom remarca însă elemente care ţin nu neapărat de tehnica de modelare a lor, cât de credinţele şi practicile magico-religioase la care se pare că foloseau.
Săpăturile de la Popeşti, au confirmat cel puţin din punctul de vedere al cercetărilor plasticii gumelniţene de pe teritoriul României anumite canoane, elemente comune, care permit o privire clară asupra particularităţilor şi asemănărilor cu celelalte descoperiri din şantierele gumelniţene. Statuetele puse în discuţie în acest studiu au fost descoperite în zona vetrei din locuinţa nr. 1 (menţionăm că în cele două secţiuni 44 x 2,50 m şi 30 x 2,50 m au fost descoperite două locuinţe de formă dreptunghiulară de dimensiunile 3,70 m lungime x 1,70 m lăţime), dar şi lângă groapa de depozitat alimente alături de vase ceramice, un vas cultic, câteva unelte de silex, oase de animale (figurine din os), cenuşă3 .
Toate figurinele gumelniţene din lut de la Popeşti sunt reprezentări feminine antropomorfe şi luând în considerare cercetările anterioare în acest domeniu şi beneficiind de un bogat material, am încercat pe baza tehnicii de modelare, a unor caracteristici comune – descoperirilor de la Glina, Tangâru, Vidra – ca tatuajele, inciziile sau elemente de decor să asociez ca utilitate aceste figurine unor practici magico-religioase sau cultice. Singurul şantier de pe raza judeţului Argeş în care au mai fost descoperite figurine gumelniţene din lut antropomorfe, dar şi zoomorfe este cel de la Teiu. În studiul de mai jos se vor diferenţia patru tipuri de figurine, diferenţiere făcută ţinându-se cont de elementele decorative, de forma acestora sau de schematismul figurinei.
Asemănătoare din punct de vedere al pastei cu cele de la Teiu, Tangâru, Căscioarele, modelate dintr-un lut cu un amestec mare de fragmente ceramice pisate, nisip, cu un slip de culoare neagră-cenuşie datorită insuficientei frământări şi arderi, statuetele de la Popeşti se apropie şi de descoperirile lui Dinu V. Rosetti de la Vidra.
Variind ca dimensiuni între 3 – 4 cm până la 15,5 cm înălţime, excelând prin schematism şi prin interesul deosebit al creatorului pentru reprezentarea elementelor sexualităţii feminine – a sânilor, abdomenului puţin bombat, a triunghiului sexual, a şoldurilor arcuite – figurinele de la Popeşti nu pot fi analizate decât separat, ele adunând doar parţial elemente comune altor zone de răspândire a plasticii gumelniţene. Din punct de vedere tipologic este clar că varietatea figurinelor de lut ars este mai mare decât în fazele precedente ale neoliticului4 .
Prima figurină (vezi fig. 1) se remarcă prin sânii sub forma a două proeminenţe încadraţi în două benzi de puncte incizate, pântecul bombat caracteristic zeiţei gravide traversat la rându-i de două benzi de incizii şi sexul marcat printr-un triunghi înscris într-un cerc. Din păcate atât mâinile cât şi partea inferioară a picioarelor lipsesc. Acest tors feminin decorat cu incizii continuă tradiţia unora dintre statuetele fazei finale a culturii Boian, mai ales prin acele motive spiralice ce încadrează părţile bombate ale corpului. Cercul în care este înscris triunghiul sexual, particularităţi de decor ce nu pot fi puse în legătură decât cu anumite tatuaje5 .
Unii specialişti înclină să admită că ornamentele de pe corpul figurinelor reprezintă tatuaje şi nu îmbrăcămintea – ţinând seama de analogiile etnografice, alţii cred că este vorba de îmbrăcăminte6 . Se pare că nu era necesar ca întreaga statuetă să fie gravată, era suficientă să se confecţioneze o statuetă care să aibă reprezentate doar simbolurile pubiene, fesele, sânii, triunghiul sexual7 .
Simbolul vulvei nu dispare el fiind moştenit din Paleolotic, acesta este redat ca un triunghi, romb, oval adesea însoţit de semne acvatice – meandre, zigzaguri, linii ondulate paralele – sau de seminţe cu un punct central8 .
Asociind inciziile şi liniile duble meandrice de pe primul fragment feminin cu descoperirile de la Gumelniţa se poate spune, prin analogie, că tatuajul avea un rol important şi că nu era făcut decât pe figurinele feminine şi este posibil ca acest obicei să privească doar fetele şi femeile. Şi aici apare o problemă, pe anumite statuete nu este prezent tatuajul, ceea ce înseamnă că acesta ar fi fost practicat de femei doar până la o anumită vârstă 9 . Şi adăugăm la cele precizate mai sus de Eugen Comşa în lucrarea că la aproape toate statuetele feminine care au incizat tatuajul apare şi pântecul bombat care sugerează graviditatea.
Cea de a doua figurină de la Popeşti (vezi fig. 2) are ca principală caracteristică braţele întinse lateral sub forma a două cioturi rupte, partea inferioară a corpului plată cu picioarele clar delimitate, capul puternic aplatizat cu urechile sub formă de lobi laterali străpunşi de către două orificii, cu nasul coroiat, sprâncenele bine reliefate, gura redată printr-o crestătură caracteristică şi altor statuete gumelniţene – de la Tangâru , Căscioarele, Vidra – şi subliniată de o succesiune de opt incizii (gropiţe). În ceea ce priveşte elementele sexuale acestea sunt mult mai plastic redate, meşterul arătând o deosebită grijă pentru partea mediană a corpului. Sânii reprezentaţi ca şi mai înainte sub forma a două proeminenţe, pântecele bombat indicând maternitate şi sexul redat sub forma unui triunghi incizat.
Prin caracteristicile enunţate mai sus – delimitarea clară a picioarelor, gâtul înalt, nasul arcuit braţele sub forma a două cioturi întinse lateral şi rupte (poate chiar în urma unor practici magice), capul lăţit de lobii urechilor – acest tip de statuetă se apropie de elementele plasticii Boian, transferate în chip direct la baza unora dintre manifestările sculpturale ale Culturii Gumelniţa.
Să nu uităm că practica Culturii Gumelniţa se dezvoltă pe o puternică tradiţie a plasticii Vincea care s-a transferat prin Cultura Boian10 . În unele situaţii putem vorbi chiar de ruperea intenţionată a mâinilor sau a capului (vezi fig. 1) şi se pune problema dacă nu cumva acestea au fost rupte intenţionat ca o manifestare magico-religioasă11 .
Figurinele 3 şi 4 beneficiază de o stilizare şi un schematism aparte în aria plasticii gumelniţene din lut, asemănările cu descoperirile din zona egeeană şi anatoliană remarcându-se , dar nu abundând (vezi fig. 3 şi 4) . Capul de formă hexagonală o reliefare clară a urechilor străpunse de câte două incizii, ochii uşor mijiţi, nasul asemenea unei creste. Pe gâtul scurt se evidenţiază două linii şi un oval. Partea mediană a corpului este scoasă în evidenţă de sânii reprezentaţi ca două gurguie. Din păcate partea inferioară a corpului lipseşte, dar ca ultimă remarcă mâinile sunt redate sub formă de cioturi îndreptate în sus (mâna stângă lipseşte) poate într-o formă de adoraţie divină. Nasul sub forma unei creste verticale, coroiat şi puternic ne îndreaptă cu gândul spre un tip uman oriental12 .
Cel puţin în acest caz al figurii 3 putem vorbi, poate de o etapă superioară sau de o influenţă extracomunitară şi zonală în cadrul plasticii de la Popeşti. În sprijinul afirmaţiei de mai sus venind şi cercetările lui Vladimir Dumitrescu, atât din domeniul ceramicii cât şi al plasticii gumelniţene. Cultura Gumelniţa răspândită în aproape întreaga Muntenie şi în Dobrogea, pătrunsă în nord – estul şi sudul Moldovei şi chiar dincolo de Prut, iar la sudul Dunării atât în zona de la nord de Balcani, cât şi în sudul Bulgariei ajungând chiar până în Grecia în imediata apropiere a Mării Egee13 . Influenţele orientale şi caucaziene nu se remarcă doar în planul aşezării de tip tell, ci şi în ceramică, plastică, ritualuri şi credinţe magico-religioase. Ultimele cercetări arată că între 4500 î.Hr. – 2500 î.Hr. în zona europeană au avut loc trei valuri migratoare din zonele caucaziene, al doilea către 3500 î.Hr. În aceste condiţii şi ţinând cont de ultimele cercetări de cronologie şi teste cu C14 privind Cultura Gumelniţa se poate afirma că influenţele migratoare şi-au făcut simţită prezenţa şi în tehnica de modelare a plasticii gumelniţene.
Ultima figurină de lut care face obiectul discuţiei noastre este o noutate în spaţiul argeşean ea integrându-se aşa numitului tip „ en violon”. Înaltă de 7,5 cm şi lată de 4,8 cm, plată pe ambele feţe, cu capul puţin mai îngust decât restul corpului, cu nasul uşor reliefat, statueta în discuţie beneficiază de un element cu totul diferit de cele de până acum. În zona centrală pe partea posterioară este marcat rodul fertilităţii schematizat sub forma unui ou. Nu mai este vorba de pântecul bombat ci de un ou reprezentând naşterea, fecunditatea.
Motivele vulvei şi oului sunt adesea asociate (…) . În toată arta preistorică vulva nu trebuie interpretată ca un element pasiv, ci ca un simbol al izvorului vieţii (…) . Figurinele simbolizând forţele generatoare al zeiţei sunt totdeauna reprezentate cu vulve sau triunghiuri pubiene mari14 . Analogii cu descoperirea de la Popeşti regăsim în şantierul de la Lepenski Vir, unde s-a găsit o sculptură oviformă.
Acest tip de figurină „en violon” este frecvent întâlnit în mediul cucutenian al fazei A3 şi întâlnită în cazul figurinelor antropomorfe din os descoperite în centrul Moldovei, la Bârleşti şi Măluşteni15 .
În toate cazurile prezentate până acum am observat un interes deosebit al comunităţilor gumelniţene pentru plastica feminină şi în special pentru evidenţierea elementelor sexualităţii feminine. Între caracterul magic şi religios al figurinelor feminine specialiştii încearcă pe baza descoperirilor de ultim moment noi ipoteze.
O interpretare a funcţiilor zeiţei se bazează pe studierea atentă a unor atribute particulare al acestor sculpturi : poziţii, gesturi, (…), simboluri religioase asociate lor (…) . Avem deja atestată o iconografie a divinităţilor feminine exprimată prin câteva simboluri abstracte sau „hieroglifice” : X- uri, V- uri, triunghiuri, meandre ; atribute reprezentative cum sunt vulvele, sânii16 . În general se consideră că figurinele feminine din lut ars constituie reflectarea numai a unui cult al fertilităţii17 . Ele sunt parte a unor componente mai largi magico-religioase pe lângă cultul fertilităţii.
Am văzut că figurinele care reprezintă regenerarea apar în forme sugerând organele de reproducere feminine. Fragmentele şi figurinele descoperite la Popeşti se aflau în preajma vetrei lângă un vas cultic şi în apropierea gropii de alimente, ţinând cont şi de aceste lucruri se face necesară legătura dintre figurinele de lut, rolul lor şi cultul căruia serveau considerată în unele cazuri zeiţă fecundă a culturilor agricole, protectoarea tuturor roadelor câmpului şi nu în ultimul rând zeiţă gravidă sau Mama – glie venerată în jurul vetrei de pâine18 .
Exagerarea dimensiunilor este o altă modalitate de a sublinia puterea anumitor însuşiri. Fesele şi sânii au forţa magică a dublului, fiind şi simboluri ale proliferării vieţii19 .
Şi în privinţa tipului de pastă folosită la modelarea lor regăsim analogii de periodizare, dar şi zonale este vorba de acel tip de pastă specific zonelor orientale cu ceramică pisată şi păioasă20 . În Neolitic a avut loc o amplă înnoire a expresiei artistice. Inventarea ceramicii pe la 6500 î.Hr. a marcat apariţia a mii de figurine şi vase (…) a nenumărate obiecte de ritual21 .
Plastica de la Popeşti se integrează zonal şi caracteristic plasticii gumelniţene, săpăturile efectuate acolo prelevând gradul de răspândire şi de interferenţă a culturilor eneolitice de pe teritoriul judeţului Argeş.

NOTE:
1 Dumitru Berciu – Contribuţii la problemele Neoliticului în România în lumina noilor cercetări. Edid. Academiei Republicii Populare România , Bucureşti 1961, pag. 82
2 Vladimir Dumitrescu – Arta preistorică în România , Edid. Meridiane Bucureşti, 1974, pag. 223
3 Revista Argessis – Studii şi comunicări. Seria istorie Nr. 7 Piteşti 1995, pag. 6,7,8
4 Eugen Comşa – Figurinele antropomorfe din epoca neolitică pe teritoriul României. Edid. Academiei Române, Bucureşti 1995, pag. 42
5 Vladimir Dumitrescu – op. cit., pag. 230
6 Eugen Comşa – op. cit. , pag. 107
7 Marija Ghimbutas – Civilizaţia Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici, Edit. Lucreţius, Buc. 1997, pag. 42
8 Ibidem, pag. 43
9 Eugen Comşa – op. cit., pag. 108
10 Dumitru Berciu – op. cit., pag. 471
11 Eugen Comşa – op. cit. , pag. 42
12 Vladimir Dumitrescu – op. cit., pag. 227
13 Ibidem, op. cit. pag. 80
14 Marija Ghimbutas – op. cit., pag. 43
15 Revista Muzeelor şi Monumentelor. Muzee Nr. 7, Piteşti 1986, pag. 51/ Vladimir Dumitrescu – Arta preistorică în România, vol. 1 Meridiane, Buc. 1974, pag 223
16 Marija Ghimbutas – op. cit., pag. 42
17 Vladimir Dumitrescu – op. cit. Meridiane, Buc. 1974, pag 68/ Eugen Comşa – Figurinele antropomorfe din epoca neolitică pe teritoriul României, Edit. Academia Română, Buc. 1995, pag. 121
18 Marija Ghimbutas – op. cit., pag. 52/ Dumitru Berciu – op. cit., pag. 337/ Eugen Comşa – op. cit., pag. 122
19 Marija Ghimbutas – op. cit., pag. 46
20 Vladimir Dumitrescu – op. cit., pag. 473
21 Marija Ghimbutas – op. cit., pag. 42

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: