Învăţământul minoritar în perioada comunistă. Studiu de caz: Desfiinţarea Universităţii Bolyai din Cluj(1959) în arhivele Biroului Politic

Revista Erasmus, nr. 12/2001, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2001.

Andreea ANDREESCU

Termenul de “minoritate” începe să fie folosit în România abia după 1989. Înainte de aceasta, minorităţile etnice erau desemnate printr-o sintagmă care, deşi la prima vedere părea mai democratică, a fost puternic contestată de către cei cărora li se adresa: ”naţionalităţi conlocuitoare”(în mod real, se propunea o egalitate prin diferenţă a minorităţilor faţă de majoritate).
Diferenţă sau egalitate, cert este că după instaurarea comunismului, se poate vorbi despre o relaxare a sentimentelor naţionaliste. România venea după o jumătate de secol, care, deşi început sub fericite auspicii, marchează o escaladare violentă a sentimentelor naţionaliste.
Dacă declaraţia de la Alba Iulia din 1918 a adoptat poziţii care se înscriau în avangarda gândirii europene în chestiunea minorităţilor1 , legislaţia următoare nu numai că le-a anulat2 , ci, mai mult, sentimentele xenofobe au căpătat proporţii impresionante. Perioada legionară, dictatura lui Carol II sau Antonescu nu mai au nevoie de detaliere.
Odată cu venirea la putere a comuniştilor, situaţia se schimbă radical. Sub influenţa “misticii internaţionalismului”3 perioada anilor ’50 înseamnă pentru minorităţi4 în general, şi pentru maghiari în acest caz particular dobândirea unor drepturi şi exercitarea lor.
Această perioadă care se încheie în mod definitiv la 1964, prin moartea lui Gheorghiu Dej a însemnat în primul rând, crearea unui întreg Minister pentru Naţionalităţi, renunţându-se la departamentele şi secţiile subordonate de până atunci.
Pentru comunitatea maghiară a însemnat adoptarea Decretului lege 86 din 1945 care permitea folosirea în mod liber în administraţie, învăţământ, justiţie a limbii materne5 , înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare(RAM), care cuprindea teritoriul actual al judeţelor Mureş, Harghita, Covasna, o parte din judeţul Braşov şi din judeţul Bistriţa, unde se utiliza pe scară largă bilingvismul, continuarea existenţei Universităţii în limba maghiară “Bolyai” din Cluj, care supravieţuia în diferite forme de mai mult de 400 de ani(şcoală superioară teologică, seminar reformat, alături de care s-au înfiinţat mai multe facultăţi umaniste, ca în sfârşit să ia naştere Universitatea Bolyai) readusă de la Debrecen din Ungaria6 , unde fusese mutată în timpul războiului.
Toate aceste aspecte pozitive din punct de vedere minoritar au avut loc în perioada de timp când la conducere s-au aflat Petru Groza7 şi perioada de început a lui Gheorghiu Dej. Spre sfârşitul perioadei lui Dej, în contextul internaţional al morţii lui Stalin(1953), al destalinizării şi desatelizării, precum şi al revoluţiei maghiare din 1956, drepturile acordate încep să se restrângă şi să dispară.
Revolta ungară din 1956 permite conducerii româneşti să-şi demonstreze fidelitatea faţă de URSS8 . Repercusiunile care s-au făcut curând simţite în România (adunări în marile oraşe ale Transilvaniei: Cluj, Timişoara, în Regiunea Autonomă Maghiară, dar şi în Bucureşti şi Iaşi), în mare parte organizate de studenţi, au fost reprimate, ducând la mii de arestări.
Fidelitatea conducerii româneşti este justificată nu numai prin obedienţa obişnuită a ţărilor satelite, ci şi prin similitudinea scopurilor urmărite de URSS, dar şi de România.
Dej avea perspectiva, în urma victoriei revoluţiei anticomuniste, a unei premise revoluţionare care s-ar fi putut întinde până la comunitatea celor 2 milioane de maghiari din Transilvania şi de acolo mai departe, în întreaga ţară. Mai mult, o Ungarie nesupusă Moscovei şi ordinii impuse de ea, ar fi putut, teoretic vorbind, avea pretenţii asupra Transilvaniei. Participarea masivă a studenţilor şi muncitorilor maghiari9 la demonstraţiile din Transilvania nu erau în măsură de a linişti temerile.
Cu toate acestea, armata română n-a participat la represiunea armată în Ungaria , alături de trupele sovietice. Deşi Hrusciov pretinde în memoriile sale că ar fi primit o ofertă de ajutor din partea conducerii române, istoricii par să se fi pus de acord că o astfel de ofertă nu ar fi fost făcută, parte din cauza numărului mare de maghiari din armată, a simpatiei generale faţă de Ungaria, precum şi datorită temerii unui conflict cu întreaga minoritate maghiară din România.10
Această preocupare a lui Dej faţă de atitudinea comunităţii maghiare în faţa unei virtuale revolte contra conducerii comuniste l-a făcut să înceapă o politică de integrare, continuată apoi cu înverşunare de către Ceauşescu, la moartea sa.
In plus, în ceea ce priveşte strict Universitatea Bolyai de care ne vom ocupa în continuare, ca studiu de caz al învăţământului minoritar în perioada comunistă, ea era deja considerată “o zonă bolnavă” din punct de vedere ideologic, mai ales în urma atitudinii studenţilor(declaraţii de simpatie, adunări de stradă etc) la vestea revoluţiei maghiare. La o adunare a membrilor de partid, Miron Constantinescu declară: “E dureros că în zilele tragice pentru poporul maghiar studenţimea de la “Bolyai” nu ia poziţie. De ce izolarea studenţilor maghiari? Trebuie să luaţi poziţie faţă de cei ce aruncă cu noroi în C.C. şi guvernul nostru. Tinerii nesăbuiţi trebuie aduşi la raţiune. Nu se poate admite să se discute linia partidului”. Nu numai studenţii, dar şi profesorii sunt acuzaţi de “falsă loialitate”, referindu-se la “moţiunea neclară de la “Bolyai” a corpului didactic”, pe care o restituie fiind echivocă pentru că “nu se ia poziţie clară faţă de evenimentele din Ungaria.”, mai mult “Au fost cuvântări împotriva partidului, chiar cu un spirit de antipartinitate”.11
Norii asupra Universităţii s-au adunat şi mai mult odată cu scandalul “Culegerii de texte pentru literatura maghiară pentru clasa a X-a” şi a “Manualului de gramatică pentru clasa a VI-a pentru clasele maghiare”. Fostul rector al Universităţii, profesorul Bányai Ladislau, director general în cadrul Direcţiei Generale a Învăţământului şi Culturii Naţionale din Ministerul Învăţământului şi Culturii a aprobat manuale care “exprimă concepţia burgheză de valorificare şi preluare a moştenirii literare, fără a ţine seama de condiţiile concrete social-istorice din zilele noastre”, fiind “opera unor duşmani înrăiţi ai poporului muncitor”12 .
Aşa că, dacă s-ar putea spune că anii ’50 au însemnat pentru maghiarii din Transilvania o perioadă de discriminare pozitivă, măsurile luate de către statul român imediat după aceea sunt cu siguranţă parte a unei politici coerente şi declarate de egalizare la nivelul întregii ţări, în fond formularea mascată pentru asimilare.
Această asimilare 13 era promovată prin 3 căi: micşorarea concentraţiei de populaţie maghiară din zonele secuieşti14 , încurajarea folosirii limbii române şi micşorarea numărului şcolilor cu predare în limba maghiară.
Începutul a fost făcut în 1956 când învăţământul în limba maghiară a fost mutat din şcoli cu predare într-o singură limbă în şcoli cu predare în 2 limbi.
Astfel, în anul şcolar 1955/1956 existau 1.022 de şcoli primare în care limba de predare era exclusiv maghiara, dar numărul lor scade vertiginos, aşa încât pe parcursul a 3 ani dispar peste 100 de astfel de şcoli. Numărul lor pe anul 1958/959 este de 915. Învăţământul secundar marchează aceeaşi reducere a numărului de şcoli de la 493 la 469, paralel cu creşterea numărului celor româneşti de la 10 la 77 în acelaşi interval de timp15 .
Prima şi cea mai brutală măsură(dar nu şi singura) în ceea ce priveşte învăţământul superior a fost fără îndoială desfiinţarea Universităţii Maghiare Bolyai din Cluj. Sigur, mulţi ar putea spune că n-a fost o desfiinţare, ci o unificare cu Universitatea Românească Babeş, deja existentă.
Dacă în documentele oficiale era folosit cuvântul “unificare”: “Se aprobă propunerile privind unificarea universităţilor “V. Babeş” şi “I. Bolyai” din Cluj într-o singură instituţie de învăţământ, cu denumirea Universitatea de stat Babeş-Bolyai Cluj”16 , conducătorii comunişti nu se fereau, în discuţiile private, a sublinia adevăratul caracter al hotărârii: “Ne-am gândit şi noi cum o să fie, dacă naţionaliştii se vor lega că am desfiinţat universitatea maghiară, atunci am desfiinţat şi pe a lui Babeş şi pe a lui Bolyai şi i-am zis Babeş-Bolyai”17 .
Prin aceeaşi hotărâre, “Se aprobă propunerile Comitetului regional de partid Cluj privind unificarea celor două facultăţi cu limbă de predare română şi cu limbă de predare maghiară de la Institutul Agronomic Dr. Petru Groza din Cluj într-o singură facultate cu limba de predare română.”18
In acelaşi timp, ambele instituţii de învăţământ superior de limbă maghiară din Cluj sunt desfiinţate. Universitatea Bolyai se uneşte cu cea de limbă română, rezultând un număr de secţii de limbă maghiară (unele foste facultăţi maghiare sunt definitiv desfiinţate), iar în Institutul Agronomic limba maghiară este scoasă irevocabil.
Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, “pe baza indicaţiilor conducerii partidului” avea ca structură 6 facultăţi, şi anume:
“1. Facultatea de istorie-filozofie cu secţiile:
a. secţia de istoria României;
b. secţia de istorie universală;
c. secţia de filosofie-pedagogie – secundar istorie
La secţia de istoria României toate cursurile se vor preda în limba română.
La secţiile de istorie universală cursurile se vor preda în limba română, iar disciplina “istoria universală” se va preda şi în limba maghiară.
La secţia de filozofie-pedagogie – secundar istorie cursurile se vor preda în limba română şi în limba maghiară.
2. Facultatea de matematică-fizică cu secţiile:
a. secţia de matematică
b. secţia de fizică
c. secţia de matematică – secundar fizică
d. secţia de fizică – secundar chimie
În secţiile de matematică şi de fizică cursurile se vor preda în limba română.
La secţiile de matematică-fizică şi fizică-chimie, care pregătesc profesori pentru învăţământul de cultură generală, unele discipline de bază (algebra, geometria, fizica generală, chimia) şi metodica predării lor se vor preda şi în limba maghiară. (La secţia matematică-fizică 9 din 30, la secţia fizică-chimie 9 din 26).
3. Facultatea de chimie
La această facultate unele discipline de bază (chimie organică, chimie anorganică) şi metodica predării lor se vor preda şi în limba maghiară (6 discipline din 20).
4. Facultatea de ştiinţe naturale-geografie cu secţiile:
a. secţia de biologie – secundar geografie
b. secţia de geografie – secundar biologie
c. secţia de geografie fizică
d. secţia de geologie
La secţiile biologie-geografie şi geografie-biologie, care pregătesc cadre didactice pentru învăţământul de cultură generală, unele discipline de bază (zoologie, botanică, geografie, fiziologie vegetală şi animală) şi metodica predării lor se vor preda şi în limba maghiară. (La secţia biologie-geografie 9 cursuri din 28, iar la secţia geografie-biologie 10 cursuri din 33).
La secţia de geografie fizică şi secţia de geologie cursurile se vor preda în limba română.
5. Facultatea de filologie cu secţiile:
a. secţia de limba şi literatura română
b. secţia de limba şi literatura maghiară
c. secţia de limbi străine (limba franceză, engleză, germană şi rusă) – secundar limba română sau limba maghiară.
La secţia de limba şi literatura română toate cursurile se vor preda în limba română.
La secţia de limba şi literatura maghiară cursurile se vor preda în limba maghiară.
La secţia de limbi străine se vor pregăti şi cadre didactice pentru predarea limbilor străine în învăţământul de cultură generală.
În ceea ce priveşte profilul propus, menţionăm că s-a păstrat profilul de perspectivă a Universităţilor “Victor Babeş” şi “Bolyai”, cu excepţia secţiilor de limba şi literatura engleză – secundar limba maghiară şi limba şi literatura germană – secundar limba maghiară de la Universitatea “Bolyai”, secţii care urmează să fie desfiinţate, iar studenţii de la aceste secţii (anul II. şi III.) să fie trecuţi pe baza unui plan de tranziţie la secţiile de limbă şi literatură engleză – secundar limba română, respectiv limba şi literatura germană – secundar limba română.
6. Facultatea de ştiinţe juridice.
Toate cursurile se vor preda în limba română.
Disciplinele de ştiinţe sociale (socialismul ştiinţific, economia politică, materialismul dialectic şi istoric) vor fi predate la toate facultăţile şi secţiile şi în limba maghiară.
La toate secţiile de limba de predare maghiară se vor studia limba română şi noţiuni de literatură română.”19
Un rapid calcul ar da următoarele rezultate: din 6 facultăţi cu 16 secţii, ar rezulta că toate facultăţile au ca limbă de predare româna, unele dintre ele exclusiv româna(dreptul). La celelalte mai există secţii în maghiară – istoria universală, paralel cu secţia românească şi cea de limbă şi literatură maghiară. La (aproape) fiecare facultate există unele discipline (materii) care se predau în paralel, în română şi maghiară. Cele în maghiară sunt de peste 3 ori mai puţine decât cele în româneşte. In plus, la secţiile în maghiară se studiază şi limba română. Conducerea partidului este generoasă doar cu disciplinele care o interesează în mod direct: socialismul ştiinţific, economia politică, materialismul dialectic şi istoric), care se predau, democratic, şi în maghiară şi în română.
Ar mai fi de spus despre studenţi şi profesori. Studenţii care nu cunosc suficient limba română şi sunt în an terminal pe parcursul anului şcolar 1959/1960 o pot termina în limba maghiară. Cei mai mici au un număr sporit de discipline în limba maternă iar ceilalţi continuă anii de studiu pe baza organizării prezentate. Profesorii maghiari, “Cadrele didactice de înaltă calificare ştiinţifică care nu cunosc bine limba română vor putea ţine în limba maghiară şi unele cursuri speciale care nu fac parte din disciplinele prevăzute a fi predate în această limbă.”20
Conducerea “Universităţii Babeş-Bolyai” din Cluj va fi alcătuită dintr-un rector ajutat de trei prorectori (2 români şi 2 maghiari), în funcţia de rector este numit21 acad. Daicoviciu Constantin, iar ca prorectori tovarăşii: prof. Demeter János, prof. Roşca Alex şi prof. Péterffi Ştefan.
Această unificare va avea drept rezultat o micşorare(firească de altfel)a numărului de studenţi(şi profesori maghiari) pe parcursul timpului. Două astfel de tabele exprimă exact procentajul studenţilor/profesorilor maghiari după 1959.22
O altă problemă ar consta în repartizarea studenţilor maghiari după terminarea facultăţii, dar despre Univeristatea Babeş-Bolyai nu sunt date exacte. Dar merită citat un paragraf al unui document oficial în problema învăţământului minoritar: “dintre absolvenţii I.M.F. – Tg. Mureş din anul 1958 numai 42 au fost repartizaţi în Regiunea Aut. Maghiară, 47 în alte regiuni din Ardeal, iar 40 în regiuni ca: Suceava, Hunedoara, Craiova, Ploieşti. Aceeaşi situaţie o au absolvenţii Institutului Agronomic Cluj, secţia maghiară, absolvenţii diferitelor facultăţi ale Universităţii “Bolyai”23 .
Măsura aleasă de către conducerea comunistă în ceea ce priveşte învăţământul minoritar maghiar a stârnit numeroase reacţii, atât din propriile rânduri, din partea comuniştilor de origine etnică maghiară, dar şi din partea opiniei internaţionale. Intr-o discuţie a Biroului Politic Ianoş Fazekaş se opune planului de revizuire a învăţământului minoritar. Replica conducerii, în frunte cu Dej nu întârzie. Pentru că nu este destul de “călit”, pentru că “n-a învăţat destul” materialismul dialectic, are “ o atitudine potrivnică, inexplicabilă”, căreia nu i se “ pot găsi calificative”24 iar Fazekaş suportă consecinţele.
Opinia internaţională se referă atât la Ungaria, care ceruse o anunţare a intenţiilor româneşti în ceea ce priveşte atitudinea faţă de minoritatea maghiară, dar căreia I se răspunde sfidător25 , dar şi Franţei, Angliei etc. care sunt îngrijorate de situaţia creată la Cluj.
Perioada începută acum se va continua imediat, prin dizolvarea în 1960 a Regiunii Autonome Maghiare şi, după moartea lui Dej, cu întreg cortegiul de măsuri luate de către Ceauşescu 26 şi destinate asimilării comunităţii maghiare. Cel mai important text în acest sens din întreaga perioadă comunistă, şi aceasta pentru că vine chiar din partea unui demnitar, este cel al lui Lajos Takács. Rector al Universităţii Bolyai în 1959, a forţat unificarea cu Universitatea Babeş. Datorită zelului său, a devenit vicepreşedinte al Consiliului Oamenilor Muncii de Naţionalitate Maghiară. Din înalta sa postură, a scris un memoriu furnizând date sigure asupra politicii statului român de asimilare a maghiarimii din România. Politică pentru care desfiinţarea Universităţii Bolyai nu a reprezentat decât un episod.

NOTE:
1 “Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat” în România şi minorităţile-culegere de documente, Editura ProEuropa, 1997, Tg.Mureş, p.9

2 Exemple: “România este un stat naţional, unitar şi indivizibil”, nefăcându-se referiri la comunităţi etnice care să trăiască alături de populaţia majoritară (art 1 al constituţiilor din 1923 şi 1938), proclamarea bisericilor ortodoxe şi greco-catolice drept “biserici româneşti”(art.19 din constituţia din 1938) etc. în idem, p.8-9, ajungându-se chiar la interzicerea folosirii limbii maghiare în administraţiile locale la sfârşitul anilor ’30.
3 sintagmă a lui Vladimir Tismăneanu care a făcut carieră, dar care rezumă perfect politica inaugurată în 1919 de către Comintern, şi la care România s-a raliat pe deplin în prima parte a perioadei comuniste
4 s-au făcut diverse speculaţii care pun acordarea de drepturi grupurilor minoritare pe seama procentului mare de străini din conducerea partidului comunist în prima sa perioadă.
5 Limba maternă era folosită în toate domeniile menţionate acolo unde minorităţile naţionale reprezentau cel puţin 30% din populaţia locală.
6 In limba română nu prea există surse despre istoricul acestei universităţi; informaţiile sunt preluate din Drept minoritar, spaime naţionale-György Frunda în dialog cu Elena Ştefoi, Editura Kriterion, Bucureşti, 1997, p.183; în limba maghiară există mai multe surse, dintre care cea mai accesbilă, deoarece circulă şi în România, este Gabor Vincze, Illúziók és csalódások-fejezetek a romániai magyarság második világháború utáni történetéből, Státus Könyvkiadó, Csikszereda, 1999, p.225-263
7 “In timp ce mă aflam în România, am primit o scrisoare de la un tânăr prieten maghiar ce locuia într-un sat din apropierea Clujului. Acesta îmi scria: ” în Reuben H. Markham, România sub jugul sovietic, Fundaţia Academia Civică, 1996, p.410
8 Conducerea României s-a implicat în mod activ în reprimarea revoluţiei maghiare, o delegaţie condusă de chiar Gheorghiu Dej vizitând Budapesta împreună cu armata sovietică. In plus, Imre Nagy împreună cu oamenii săi de încredere şi cu familiile lor, după eşecul revoltei au fost aduşi în România unde au fost interogaţi de către KGB- în detaliu, vezi Tibor Meráy, Budapesta 1956- Atunci şi după 44 de ani, Editura Compania, Bucureşti, 2000.
9 Arestaţi masiv de către autorităţile româneşti după reprimarea revoltei în Ungaria.
10 Vezi Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1997, p.109-110
11 citate din şedinţa organizaţiei de bază “Bolyai” Cluj din 3.XI.1956 în Arh.St.Cluj, Comitetul Regional PCR Cluj, fond 13, dosar nr. 29/1956, f.97-106
12 Arh. St. Bucureşti, fond CC al PCR-Cancelarie, dosar nr. 15/1959, f.108-121
13 vezi Dennis Deletant, op.cit, p.155-156
14 In perioada lui Ceauşescu slăbirea concentraţiei era realizată atât prin încurajarea românilor, cei mai mulţi din Moldova, de a se stabili în Transilvania, prin introducerea unei administraţii şi poliţii total româneşti, cât şi prin emigrarea voluntară a maghiarilor în Ungaria.
15 R.King, Minorities under Communism. Nationalities as a Source of Tension among Balkan Communist States, Cambridge, Massachusetts, 1973, p.153
16 Protocolul nr. 8 al şedinţei Biroului Politic al CC al PMR din 20-21-22 aprilie 1959, în Arh.St.Bucureşti, fond CC al PCR-Cancelarie, dosar nr.15/1959, f.1
17 Dej în şedinţa din 15 iulie 1959 cu ambasadorul RPR în Ungaria în Arh.St.Bucureşti, fond CC al PCR-Cancelarie, dosar nr. 28/1959, f.17
18 Protocolul nr. 8 al şedinţei Biroului Politic al CC al PMR din 20-21-22 aprilie 1959, în Arh.St.Bucureşti, fond CC al PCR-Cancelarie, dosar nr.15/1959, f.1
19 Referat privind unificarea universităţilor V.Babeş şi I.Bolyai din Cluj, Arh. St. Bucureşti, fond CC al PCR-Cancelarie, dosar nr. 15/1959, f.12-34
20 ibidem
21 in urma reformei învăţământului din 1948, Legea 658 proclamă anularea autonomiei universitare existentă de la începutul învăţământului universitar românesc. Profesorii universitari nu mai sunt aleşi pe baza unui concurs, ci sunt numiţi direct de minister.
22 Informaţii preluate din Vincze Gabor, Illúziók és…, p.221-222
23 Referat cu privire la învăţământul minoritar, Arh. St. Bucureşti, fond Ccal PCR-Cancelarie, dosar nr. 15/1959, p.153
24 Note de la şedinţa Biroului Politic din 20 aprilie 1959, în Arh. St. Bucureşti, fond CC al PCR-Cancelarie, dosar nr. 15/1959, p.133-169
25 vezi stenograma convorbirii avute în 16-17 iulie 1959 între tovarăşii N. Ceauşescu, L. Răutu, Ghizela Vass, Iosif Aredeleanu şi tovarăşul Gyula Kállay în ibidem
26 Ceauşescu însuşi merge la Cluj în 1959, în calitate de responsabil cu problemele de propagandă ale CC, pentru a veghea la organizarea unei atmosfere de acceptare a fuzionării celor 2 universităţi, găsind profesori şi studenţi maghiari şi români care au aderat imediat, ocupându-se de eliberarea din funcţie a celor care se opuneau.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: