Filippo M. Zerilli, Il lato oscuro dell’ etnologia. Il contributo dell’ antropologia Naturalista al proceso di instituzionalizzazione degli studi etnologici in Francia, Roma, Centro d’Informazione e Stampa Universitaria, 1998

Revista Erasmus, nr. 12/2001, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2001.

Marin CONSTANTIN
Asistent cercetare, Centrul de Cercetări Antropologice “Francisc Rainer”, Bucureşti

Cadrul de analiză al acestei lucrări îl reprezintă moştenirea antropologiei naturaliste în lumea academica franceză din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima parte a secolului XX. Prin “antropologia naturalista”, autorul are în vedere “acea tradiţie de studiu care înţelege să asocieze în acelaţi proiect ştiintific caracteristicile fizico-biologice si pe cele socio-culturale”.
Grosso modo, bornele cronologice ale acestei reconstituiri istorice sunt anul 1859 (când au fost înfiinţate Societăţile de Etnografie si de Antropologie din Paris) şi anul 1953 (când Claude Lévi-Strauss va anticipa etnologiei un destin propriu, autonom de antropologia fizică, pe care o vedea, în perspectivă, “absorbită în genetică”).
Către 1870, acceptiunea dată etnologiei era (potrivit lui William Edwards si Paul Broca) aceea de “studiu al raselor”, sau, respectiv, “al grupurilor naturale ale genului uman”, un studiu bazat metodologic în principal pe antropometrie. În epocă, noţiunea de “rasă” era încă asociată celei de “popor”, iar contextul antropologic era încă unul anatomic, în special craniometric. În 1882, Armand de Quatrefages (profesor la Muséum d’Histoire Naturelle din Paris) aprecia, împreună cu Ernst Hamy, că tipologia craniană stă la baza celei etnice.
În aceste condiţii, etnografia era considerată o disciplină descriptivă, integrată etnologiei, respectiv antropologiei generale (cf. P. Broca), deşi la 1878 E. Hamy reuşeşte să înfiinţeze Muzeul de Etnografie din Palatul de la Trocadero, care va edita (din 1882) publicaţia Revue d’Ethnographie. În epocă, principalele curente de cercetare din cadrul antropologiei naturaliste erau reprezentate de Muséum d’Histoire Naturelle si de Ecole d’Anthropologie (fondată de Broca în 1876), ambele în Paris. Tot lui Broca i se datorează inovarea tehnicii craniometrice prin aşa-numitul “plan al lui Broca” (aşezarea craniului pe o proprie bază orizontală, pentru măsurători). Deşi Paul Topinard releva (la 1890) criza antropometriei (marcată îndeosebi de lipsa unor standarde internaţionale de măsurători), la începutul secolului XX situaţia evoluează: după ce Congresul de Antropologie şi Arheologie de la Monaco va stabili (1905) un număr de măsurători comun pentru centrele internaţionale de antropologie, Paul Rivet va argumenta (în 1909) importanţa prognatismului pentru identificarea gradului de metisaj al diverselor populaţii. Astfel interesul antropologic se mută de pe studiul raselor pe cel al metisajului, deşi savanţi precum P. Topinard sau Léonce Manouvrier încă susţineau concepţia unei “ierarhii” între popoare fie după criteriul prognatismului, fie pe baza raportului dintre volumul cerebral şi inteligenţă. Meritul lui P. Rivet, în aceste dezbateri, este cel de a fi elaborat metoda “curbelor de frecvenţă” în masurătorile legate de prognatism, în locul “mediei antropologice” (socotite arbitrare): în acest fel, se puteau sesiza variaţiunile din interiorul grupului, si reieşea necesitatea studierii difuzării şi distribuţiei geografice a caracterelor anatomice şi somatologice.
În aceeaşi perioadă, dezvoltarea etnografiei se petrece într-un plan autonom: în 1903, Léon de Rosny afirmă necesitatea separarii etnografiei de antropologie, datorită dificultaţilor de corelare a datelor somatologice cu cele de ordin moral şi intelectual. O poziţie încă şi mai clar “anti-antropologică” a are Arnold van Gennep, fondator (în 1908) al Revue d’Ethnographie et de Sociologie, şi care va delimita (într-un congres ţinut la Neuchâtel, Elveţia, în 1914) “l’ethnologie” (“studiul raselor”) si “l’ethnographie” (“studiul comparat al civilizaţiilor”) de antropologia fizică şi preistorică. În anii care au premers şi care au urmat primului război mondial, P. Rivet va căuta dimpotrivă să probeze convergenţa acestor discipline; cu preocupări de anatomie, paleo-antropologie, etnologie şi lingvistică vizând în special varietatea etnică din America de Sud, Rivet va initia crearea Institutului francez de Antropologie (1911), cu menirea de a reuni specialişti din diverse ştiinţe, preocupaţi într-o autentică Ştiinţă a Omului. Tot graţie eforturilor lui Rivet, la care se adaugă cele ale lui Marcel Mauss si Lucien Lévi-Bruhl, în 1925 va lua naştere Institutul de Etnologie al Universităţii din Paris, fapt ce inaugurează statutul universitar al antropologiei în Franţa. Dupa ce va ocupa (în 1927) Catedra de Antropologie de la Muséum d’Histoire Naturelle, ca şi postul de conservator al Muzeului de Etnografie de la Trocadero, Paul Rivet reuşeşte o coordonare şi o centralizare a colecţiilor şi resurselor celor trei instituţii amintite. În 1913, Emile Durkheim şi Marcel Mauss atribuiseră istoriei şi etnografiei rolul de a stabili originea şi ariile diverselor civilizaţii, iar sociologiei pe cel de a descoperi “legile” sociale. Prin centralizarea instituţională amintită, P. Rivet va putea defini (tot în 1927) etnologia drept “ştiinţă a Omului, ca întreg”. Antropologia apare astfel mai curând un complex de discipline (în perspectiva istorico-geografică, după Rivet) decât o ştiintă particulara cu un profil de studiu distinct. Sinteza rivetiană (antropologie fizică – etnografie – lingvistică) este similară celei din antropologia nord-americană (arheologie – bioantropologie – antropologie culturală – lingvistică).
În anii ’30 ai secolului XX, sub impulsul lui M. Mauss şi sub coordonarea lui Marcel Griaule, se vor organiza mai multe misiuni etnologice în coloniile franceze, cu scopul de a sensibiliza autorităţile coloniale în privinţa administrării populaţiilor primitive şi a cooperării cu etnologii. În acest context, reorganizarea Muzeului Etnografic de la Trocadero ca “Muzeu al Omului” (1938) are ca semnificaţie “reinserarea fenomenului uman în istoria naturală”, şi astfel reactualizarea vechiului proiect al antropologiei naturaliste, a legăturilor dintre “biologic” şi “social”.
În pofida profeţiei lévi-straussiene din 1953, “moştenirea antropologiei naturaliste” va dăinui (de pildă, prin opera impunătoare a lui André Lerhoi-Gourhan, dar şi prin recuperarea accepţiunii largi a antropologiei de catre Asociaţia Franceza de Antropologie, creată în 1979). Retrospectiva realizată de F. Zerilli (exemplară prin bogaţia documentaţiei şi acurateţea expunerii) este foarte utila cititorului român interesat de antropologie. Deşi de o dată mai recentă, eforturile lui Francisc Rainer de a întemeia Institutul de Antropologie din Bucureşti (1940) pot fi comparate cu centralizarea instituţională întreprinsa de Paul Rivet în 1927, cu atât mai mult cu cât părintele antropologiei româneşti nutrea convingerea ca “orice concepţie a vieţii izvorâtă numai din biologie este sub-umană, însă nici o concepţie a vieţii nu trebuie sa contrazică biologia”. Apoi, buna colaborare dintre antropologul anatomist Paul Rivet si sociologul Marcel Mauss îşi găseşte un fericit corespondent în ţara noastră în colaborarea fructuoasă din timpul campaniilor Şcolii Sociologice de la Bucureşti, dintre Dimitrie Gusti şi Francisc Rainer. În sfârşit, naşterea instituţională a antropologiei culturale româneşti (1964) în cadrul Institutului fondat de F. Rainer reflecta, mutatis mutandis, o concepţie naturalistă şi în cazul cercetării de profil din România (respectiv, completarea datelor biomedicale cu date de ordin socio-demografic şi cultural). Lectura lucrării lui Filippo Zerilli (cercetător în cadrul Universităţii din Perugia şi practicând munca de documentare etnografică în România) are aşadar meritul de a pune în lumină o tradiţie de lungă respiraţie în istoria antropologiei (importantă mai cu seamă pentru efortul unei înţelegeri unitare a fenomenului uman, deopotrivă biologic şi cultural) şi, prin aceasta, de a facilita caracterizarea profilului de studiu specific Centrului de Cercetări Antropologice “Francisc Rainer” din Bucureşti.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: