Dinamica în sistemul reglementarist la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX în spaţiul urban transilvan. Cazul reglementării prostituţiei în comitatul Alba Inferioară

Revista Erasmus, nr. 12/2001, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2001.

Lucian DĂRĂMUŞ
Universitatea “1 Decembrie 1918”, Alba Iulia

O abordare a fenomenului prostituţiei în spaţiul transilvan, trebuie să aibă în vedere sistemul la nivel european. Pe parcursul secolului 19 sistemul se generalizează mai întâi în Franţa şi ulterior în restul Europei, în forma bordelului şi a casei de toleranţe1 .
Se dorea un mijloc de control al fenomenului prostituţiei, cu scopul opririi răspândirii bolilor venerice şi a comportamentelor considerate deviante, sexualitatea „venală” urmând a fi instituţionalizată cu rolul de “hazna seminală”2 .
Bordelul reglementarist trebuia să fie un loc al defulării, fără promiscuitate, sexualitate de grup, erotism rafinat, clientul odată “uşurat” trebuia înapoiat familiei şi societăţii după petrecerea unor clipe în compania unor prostituate, examinate de medicii de moravuri şi supravegheate de poliţie3 .
În a doua jumătate a secolului 19, sistemul se răspândeşte şi în teritoriile Imperiului Austro-Ungar. Încă din 1950 are loc o schimbare de atitudine faţă de prostituţie, perioada respectivă fiind marcată de ravagiile epidemiei de sifilis4 . Anul 1873 este primul an de înregistrare oficială a prostituatelor în Viena, majoritatea acestora având vârsta cuprinsă între 14 şi 21 de ani5 .
În 1867, sistemul apare şi la Pesta în forma regulamentelor pentru funcţionarea prostituţiei şi aici, înregistrându-se în 1864 o puternică epidemie de sifilis6.
La cumpăna dintre secole, sistemul îşi face simţită prezenţa în zone urbane ale comitatului Alba Inferioară, la Alba Iulia în 18807 , Aiud 18808 , Abrud 19059 , alături de ele avem în vedere şi un regulament pentru prostituţie din Sebeş apărut la 191310 .
Un regulament pentru funcţionarea prostituţiei era valabil doar în oraşul în care a apărut, fiind discutat şi adoptat de consiliul orăşenesc. Regulamentul era structurat pe secţiuni privitoare la, hotărârile generale pentru bordel, obligaţiile şi comportamentul proprietarei de bordel, al prostituatei de bordel sau particulare şi activitatea medicului şi a căpitanului de poliţie privind regimul prostituţiei. Parea finală a regulamentelor se încheia cu un capitol referitor la contravenţii.
Analiza pe care o propunem are în vedere ipoteza dacă putem sau nu vorbi pe perioada şi spaţiul precizat de o dinamică în sistemul prostituţiei reglementate.
Pentru surprinderea acestei dinamici s-au folosit “instrumente” de lucru
care pot fi împărţite pe două nivele, respectiv al prescrisului reprezentat de regulamentele prostituţiei şi la nivelul trăitului, reprezentat de discursul medical constând în statistici cu prostituate şi discursul demografic ilustrat de recensămintele populaţiei.
Ca tip de abordare metodologică am optat pentru o analiză comparatistă a celor patru regulamente şi statistici apărute diferit din punct de vedere spaţio-temporal. La o primă vedere ar fi imposibilă o asfel de analiză dar sistemul trebuie văzut în ansamblu. În 1834 apare la Hamburg aşa-numita “Carte Albastră” considerată a fi sistemul de norme clasice privind organizarea caselor de toleranţe11 . Sistemul “Hamburg” este prezent şi în comitatul Alba Inferioară cel puţin la nivelul structurii regulamentelor, aceasta reieşind fie la o comparaţie a “Cărţii” cu regulamentele comitatului, fie regulamentele între ele. Dinamica fenomenului se vrea surprinsă la nivel temporal.
Lângă argumentul clasicităţii sistemului poare fi adus în discuţie şi caracterul regulamentelor, acestea urmărind statuarea unei profesiuni, nu puteau fi decât un model preluat, de o contribuţie proprie la nivelul structurii nu se poate vorbi, sistemul fiind integrat legislaţiei în vigoare, asfel că discutarea lui în consiliile orăşeneşti nu se făcea în sensul unei modificări cât în sensul unei necesităţi locale.
Pentru a putea surprinde o anumită dinamică, se operează cu termeni ca, vârstă, sume, contravenţii şi denumirea autorizaţiei şi a activităţii prostituatelor.
Vârsta se poate împărţi pe categorii profesionale, respectiv, proprietara de bordel, servitoarele şi prostituatele. Cu excepţia vârstei prostituatelor care se menţine la 17 ani, la celelalte categorii se înregistrează o creştere cu 30-40%, creştere, ce poate fi văzută ca o manevră în timp de a stabiliza instituţia, o instituţie aflată până nu demult în „ilegalitate” şi ulterior tolerată în invizibilitatea spaţiului public.
Sumele provenite de pe urma prostituţiei erau reprezentate de, licenţa de bordel şi cotizaţiile prostituatelor. Pe perioada în discuţie licenţa ajunge să se dubleze, reprezentând suma plătită de proprietară, în paralel cheltuielile prostituatei în cei 33 de ani rămân neschimbate, respectiv, consultaţia medicală şi cotizaţia de bordel.
Caracterul comercial al afacerii, este reprezentat şi de înjumătăţirea între timp a numărului de prostituate admise într-un bordel, rezultanta acestei acţiuni putând fi o creştere a numărului de bordeluri.
Dintr-o petiţie a unei proprietare de bordel către vicecomite, a cărei afacere este ameninţată de „nesupunerea angajatelor” instigate de căpitanul poliţiei, reiese că prostituata era cooptată ca o angajată în bordel, principalul beneficiar al afacerii fiind proprietara, era supusă unei finanţe în creştere12 . Contravenţiile din regulament sancţionate prin amenzi sau închisoare înregistrează o scădere şi apoi o stabilizare, schimbarea operată, conturând un început de permisivitate în vederea desfăşurării activităţii unei categorii profesionale, schimbare de atitudine faţă de o instituţie supusă de acum controlului social13.
Schimbarea se operează şi în cazul amplasării stabilimentelor, într-o perioadă de început se avea în vedere evitarea formării unor aglomerări periculoase, greu controlabile, spre sfârşitul perioadei, stabilimentele sunt marginalizate “topografic” la periferia oraşelor.
Dinamica se operează şi la nivelul denumirii autorizaţiei şi a activităţii prostituatelor, o atitudine care trece de la noţiuni ca, destrăbălare sau mod de obţinere al veniturilor care necesita permis de destrăbălare ori fiţuică de toleranţă, la o ocupaţie cu caracter sexual care necesita carnet de sănătate. Surprinderea dinamicii la nivelul discursului nu poate face abstracţie de procesul de urbanizare din a doua jumătate a secolului 19 în Europa Centrală şi de Est, considerat semn al modernizării sociale şi economice a regiunii.
Fenomenul urbanizării în spaţiul transilvan este surprins într-un studiu din perspectiva imagologiei femeii, la sfârşitul secolului 19, ţinându-se cont de transformările sociale şi economice care şi-au pus amprenta asupra societăţii14 .
Demografia urbană a zonelor avute în vedere este surprinsă pe baza a două recensăminte oficiale. Potrivit acestora, într-un interval de 18 ani, populaţia creşte în medie cu 30-45 %, pe lângă aceasta procentul de populaţie masculină era superior15 .
Datele furnizate ridică problema cererii, dacă se poate vorbi de proliferarea unei cereri, odată cu această creştere a populaţiei şi aplicabilitatea formulei stimul-răspuns în baza căreia, nevoia umană are cerinţe, iar satisfacerea acesteia are loc sub controlul social al unei instituţii care îi stabileşte modalităţile de desfacere16 .
Alături de demografia populaţiei, o sursă importantă o constituie statisticile cu prostituate, a căror abordare poate fi făcută în trei timpi, momentul anterior, impactul şi urmările aplicării sistemului.
Se operează cu statistici din cele trei perioade avute în vedere, acestea oferind patru coordonate: numărul prostituatelor, numărul consultaţiilor lor medicale, cele bolnave de sifilis şi observaţiile medicilor asupra fenomenului. Statisticile cu prostituate se întocmeau fie de medicii autorizaţi, fie de căpitanul poliţiei.
Prima coordonată şi anume, numărul prostituatelor înregistrate creşte considerabil în momentul apariţiei regulamentelor, înregistrând şi într-o perioadă ulterioară o evoluţie constantă.
Numărul consultaţiilor din statistici, reflectă modul de aplicabilitate a regulamentelor pe fiecare zonă şi faptul că erau încheiate semestrial.
Coordonata reprezentând îmbolnăvirile de sifilis, atâta eficienţa sistemului. Sarcina pe care şi-o propunea sistemul în ceea ce priveşte igiena, viza ţinerea sub control a sifilisului prin controlul medical al prostituatelor, pe lângă aceasta se vroia o „împământenire” a corpului prostituatelor, supunându-le unor reguli stricte, un fenomen similar cu ceea ce Foucault numea „epoca supravegherii”17 .
Se dorea un control aproape perfect, ori tocmai aceste statistici reflectă ineficienţele sau scăpările sistemului, sifilisul fiind în continuare prezent ca parte componentă probabil, a procesului de mobilitate pe care statisticile îl confirmă.
Cu toate acestea sistemul era eficient, chiar dacă sifilisul era prezent, acesta se menţinea într-o limită acceptabilă, mai ales că numărul prostituatelor a crescut considerabil faţă de perioada anterioară.
Punerea sub control a sifilisului avea în vedere, în primul rând „stabilizarea” prostituatelor, ceea ce oferea protecţie, ori statisticile relevă un proces de mobilitate topografică a acestora, în acest sens se pot vedea câteva observaţii ale medicilor angrenaţi în sistem, la Alba Iulia în 1880 „deodată nu au fost mai mult de 18, dar pe parcursul anului s-au schimbat, şi în oraşul nostru au fost 43 de prostituate”18 , sau la Aiud în 1888 „numărul lor este întotdeauna de două, dar se schimbă tot timpul la intervale mai mici sau mari de timp”19 .
Statisticile trebuie analizate cu atenţie, ele reflectă un număr de prostituate care poate fi, cel total până în momentul încheierii statisticii, sau pot prezenta un număr constant care s-a menţinut, fără a oferi numărul total al prostituatelor. Statisticile reflectă prostituţia controlată care se afla în evidenţa autorităţilor şi numărul real al prostituatelor.
În această privinţă se pot vedea cazurile oraşelor Viena şi Budapesta, în care numărul real al prostituatelor, al celor neînregistrate depăşea de câteva ori numărul prostituţiei controlate. Statisticile oferă informaţii preţioase la modul în care se exercita prostituţia controlată anterior reglementării, deci a apariţiei regulamentelor.
În această etapă a „preinstituţionalizării” fenomenului, prostituatele erau consultate săptămânal şi tolerate în unele stabilimente publice sub incidenţa normelor referitoare la ordinea şi morala publică, din legislaţie20 .
În acest sens poate fi văzută şi relatarea unui medic din Blaj, oraş în care nu exista un regulament local al prostituţiei, „a existat o prostituată în Blaj, care îşi desfăşura activitatea la hotel Naţional şi care a fost consultată săptămânal”.
Apariţia regulamentelor, deci instituţionalizarea este o recunoaştere, chiar o legitimare a unor noi categorii de profesii cum este cazul proprietarei de bordel şi acelor două tipuri de prostituţie, de bordel sau casă particulară.
În acest stadiu al investigaţiei concluziile nu pot fi decât provizorii, dinamica constată mutaţii la nivel mental care se produc prin această socio-profesionalizare, încercând să surprindă trecerea din marginalitatea socială, caracteristică perioadei precedente, la noul statut reglementat, reflectat de regulamente şi derularea acestuia de la apariţie fenomenului şi modul în care fenomenul este ordonat, de la un regulament la altul.
Atât regulamentele cât şi statisticile cu prostituate, certifică o stare de fapt, apariţia sistemului în comitatul Alba Inferioară, fiind în acelaşi timp, o cauză a proliferării unei cereri şi oferte supuse controlului social şi o consecinţă a liberalizării viziunii asupra fenomenului prostituţiei, sub forma modificărilor moralei în sensul unei permisivităţi referitoare la comportamentele sexuale.

Summary
This study represents an incursion in gender history’s universe focusing on institutionalized prostitution system, that is to say the legal base of prostitution. Because of the up-to-date character of this domain, this presentation has a value of an experiment. This research, limited by space and time, proposes to remark the dynamics in the regulation system. To achieve this goal we used a comparative analysis on different discursive types partly from the fore-written sphere and partly from the lived side. By this proposed dynamics this analysis tries to reveal some mutations on mental level, reflected in the system: seen like a transformation from one preventive character to the new attitude opened to modernity. This transformation as a tolerance may represent another index of process concerning the modernization of Transylvanian society on the turn of the centuries.

NOTE:
1 Georges 1999, p. 204
2 Duby 1994, p. 104
3 Aries, Duby 1997, vol. 8, p. 183
4 Georges 1999, p. 200
5 Pollak 1998, p. 149
6 Vári 1996, p. 228
7 Bordely törvény, 1880, Gyulafehérvár
8 Szabalyrendelet á prostitúció úgyról, 1888, Nagy-Enyed
9 Szabalyrendelet á városi tanács Abrudbányá. Bordely és kéjholgy, 1905
10 Szabalyrendelet á prostitúció ügyról á SzászSzebes, 1913
11 Georges 1998, p. 200
12 Nagy méltosagú alispán úr, 1886, Gyulafehérvár
13 Rădulescu 1998, p. 5-8
14 Vári 1995-1996, p.284
15 Rotariu 1999, Jekelfalussy 1892
16 Neculau 1997, p. 107
17 Foucault 1999, p. 283
18 Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs, 1880, Gyulafehérvár
19 Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs,1885, Nagy-Enyed
20 Rend és közernőlcs, atr. 81, 1879

BIBLIOGRAFIE:

a: Izvoare

Bordely törveny,1880, Gyulafehérvár, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 20, fil. 1-20.
Kimutátás á vármégye bujakórosókról, 1883, Nagy-Enyed, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos.1.
Kivonat tőrvényból, III, év 1875, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos.1, fil. 41.
Nagy méltosagú alispán úr, 1886, Gyulafehérvár, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 20.
Szabalyrendelet a prostitucio ügyról a Nagy-Enyed, 1888, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 16.
Szabalyrendelet a 46 városi tánacs Abrudbányá. Bordely és kéjolgy, 1905, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 8, fil. 71.
Szabalyrendelet á prostitúció ügyról á SzászSzebes, 1913, la Arhiva Muzeului Orăşenesc Sebeş, nr. crt. 117, nr. inv. 1885.
Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs, 1880, Gyulafehérvár, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 20.
Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs, 1885 ,Gyulafehérvár, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos.14/1886.
Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs, 1895, Gyulafehérvár, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 11/1895.
Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs, 1885, Nagy-Enyed, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 14/1886, fil. 5.
Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs, 1885, Nagy-Enyed, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos.14/1886, fil. 8.
Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs, 1888, Nagy-Enyed, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 16/1888.
Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs, 1885, Abrudbányá, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 14/1886.
Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs, 1895, Abrudbányá, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 11/1895, fil.117.
Tábla. Kéjnök kimutŕtŕs,1885, Balázsfálvá, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos. 14/1886.
Törvénytelen prostitúció, 1883, Gyulafehérvár, A.N.D.J.Alba, Fond Comitatul Alba Inferioară, acte neînregistrate, nr. 7, inv. 1254, nr. dos.16, fil. 28.
Rend es kozernölcs, 1879, art.81, Magyar tőrvények, 1907, Budapest.

b: Lucrari de specialitate
Burke P. , Istorie şi teorie socială, Ed. Humanitas, Bucureşti. 1999.
Duby G. , Amor şi sexualitate în occident, Ed. Artemis, Bucureşti.1994.
Foucault M. ,Istoria sexualităţii, vol. 1-3, Ed. Univers, Bucureşti. 1996.
Idem, Arheologia cunoaşterii, Ed Univers, Bucureşti. 1999.
Georges M. ,Prostituţia de-a lungul timpului, Ed. Sesso-Hipparion, Cluj, 1999.
Goldiş V. , Elemente din constituţiunea patriei sau drepturile si datorinţele cetăţeneşti, Braşov, 1899.
Jekelfalussy J. , A magyar corona országainak Helységnevtara az országos nagy kir. Statistikai hivatal, Budapest, 1892.
Neculau A. , Psihologia câmpului social. Reprezentările sociale, Ed. Polirom, Iaşi,1997.
Negruţiu F. , Constituţiunea patriei sau drepturile şi datorinţele cetăţeneşti, Tip. Seminarului Arhidiocezan, Blaj, 1904.
Nicoară T., Introducere în istoria mentalităţilor colective, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1999.
Pretorian A. Al. , Codul ministerului sănătăţii şi ocrotirilor sociale, Bucureşti. 1926.
Pollak M. , Viena 1900. O identitate rănită, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.
Rădulescu M. S. , Sociologia şi istoria comportamentului sexual „deviant”, Ed. Univers, Bucureşti. 1998.
Vári Al. , Ipostaze ale alterităţii: prostituţie sexualitate şi imaginea femeii la Viena şi Budapesta între 1890-1914, în A.I.I.C.N. , 1996, 35, p. 225-240.
idem, Alice în oglindă sau repere pentru o imagologie a femeii în mediile urbane transilvănene de la sfârşitul secolului 19, în Viaţă privată, mentalităţi colective şi imaginar social în Transilvania, Oradea-Cluj, 1995-1996, coord. Sorin Mitu, Florin Gogâltan.
Aries Ph., Duby G. , Istoria vieţii private, vol. 7-8, Ed. Meridiane, Bucureşti. 1997.
Laqueur T. , Corpul şi sexul, Ed. Meridiane, Bucureşti. 1998.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: