Filip-Lucian Iorga
doctorand în istorie
fost preşedinte S.S.I. Erasmus (2003-2005)
vice-preşedinte al Fundaţiei Culturale Erbiceanu

În mai 2005, pe când eram preşedinte în funcţiune al Societăţii de Studii Istorice Erasmus şi anunţam apariţia numărului 14 al revistei Erasmus, deplângeam pauza de trei ani survenită în publicarea acesteia (numărul 13 apăruse în 2002). Acum, după mai bine de patru ani, în iunie 2009, nu mai e locul să deplângem ceva, pentru că ocazia care ne motivează aceste rânduri este pe cât de neaşteptată, pe atât de îmbucurătoare.
După ce membrii echipei redacţionale care s-a ocupat de numărul 14 au părăsit, ca absolvenţi, Facultatea de Istorie, atât societatea, cât şi revista au dispărut din peisajul academic şi studenţesc. Împre-jurările, lipsa de interes şi de sprijin financiar au împins Erasmus în penumbra cimitirului iniţiativelor culturale abandonate. Ceea ce semăna, însă, cu o dispariţie, pare astăzi să nu fi fost decât o „trecere în adormire“. Lansând numărul 15 al revistei noastre sfidăm încă o dată, cu forţa frumoasei nebunii erasmice, comoditatea extincţiei. Pentru că renunţarea e întotdeauna mai uşoară decât în-căpăţânarea de a acţiona. Mai ales acum, când reviste şi edituri cu resurse gen-eroase trag obloanele, revitalizarea unei reviste care a tăcut timp de patru ani poate părea o excentricitate. Nu, însă, şi dacă suntem con-vinşi că studenţii, masteranzii şi doctoranzii Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti au nevoie de un loc de intersecţie a ideilor şi a studiilor de care se ocupă, de o publicaţie academică rigu-roasă, dar accesibilă, de o revistă pe care să o scrie şi să o citească, despre care să discute şi în jurul căreia să se strângă.
Vreau să le mulţumesc celor care au avut curajul să iasă din rând şi să îşi asume resuscitarea vocii studenţilor în istorie, şi anume ce-lor doi colegi doctoranzi din anul I, Ilarion Ţiu (sufletul revistei, de atâţia ani) şi Dan-Vladimir Ivanovici (care şi-a propus şi a reuşit să „dezgroape“ revista societăţii din care a făcut parte). Toţi trei îi mul-ţumim Dlui Constantin Laurenţiu Erbiceanu, Preşedintele Fundaţiei Culturale Erbiceanu, pentru curajul şi generozitatea de a-şi evoca străbunul, pe istoricul şi teologul Constantin Erbiceanu, prin spri-jinirea unei reviste scrise de tineri istorici.
De acum, echipa „maurilor“ poate spune că şi-a făcut datoria. Sperăm ca studenţii din primii ani să scrie şi să publice mai mult, aşteptăm ca ei să preia publicarea periodică a revistei şi să pună din nou la lucru Societatea de Studii Istorice Erasmus, care nu trebuie nici ea lăsată să sucombe. De fapt, aici stă rostul nostru: în trans-miterea morbului cercetării istorice şi a mândriei de a aparţine con-freriei erasmuşilor.
Cu credinţă în utilitatea demersului nostru şi cu speranţa că el va avea, pe viitor, mai puţine sincope decât până acum, vă las să ascul-taţi vocea revistei Erasmus.

Dan-Vladimir Ivanovici

„Her father offered up a prayer,
then ordered men to seize her
and lift her up—she’d fallen forward
and just lay there in her robes—to raise her,
high above the altar, like a goat,
urging them to keep their spirits up.
They gagged her lovely mouth,
with force, just like a horse’s bit,
to keep her speechless, to stifle any curse
which she might cry against her family..“^[1]

„Stupid boy, dost thou then suppose that I am thy father? I am an idolater. Dost thou suppose that this is God’s bidding? No, it is my desire. Then Abraham in a low voice said to himself: O, Lord in heaven, I thank Thee. After all it is better for him to believe that I am a monster, rather than that he should lose faith in Thee.“^[2]

In a study dedicated to violent tendencies in different cultures Johan Galtung concluded, after enumerating characteristics such as dichotomist dualism, theology of Grace, or the apocalyptic feeling, that the existence of peace in the western culture is, indeed, a miracle.^[3] Violence, in one form or another, is one of the actions found in the strategic social repertoire of every human community. In the Mediterranean world, violence has an ancient tradition that seems to contradict both Greek rationalism and the Christian love of one’s neighbor. Modern philosophers such as René Girard have conferred to violence a fundamental role in the evolution of human societies, presenting it as the initial catalyst that imposed the setting of lay and religious rules. We will attempt to evince that two of the most violent moments pertaining to the history of Greek thought, respectively the Judeo-Christian tradition refer to aspects relating to the core of the human nature and that they should not be dismissed as primitive elements in the history of European culture. The Iliad and the Odyssey represent that passing from myth to history, a fascinating age in the history of mankind when men could still become gods through their personal efforts. Ideal Greek monarch and celebrated god at Sparta, Agamemnon synthesizes a series of characteristics and behaviors that approach him more to the gods of that period than to his fellow men. Coming from a preponderant rural world, the heroes of the Iliad seem to be a group of proud and determined peasants, courageous but calculated, as opposed to their leaders who possess extraordinary destinies. The specificity of Greek spirituality in this period seems to have been the amalgamation of two elements apparently divergent: free human action and divine predestination. Accordingly, two types of heroes can be found in the poems: those in whose lives the degree of predestination toward greatness and glory (fundamental problem and the gift par excellence to obtain in a world with no eschatological concept of life) prevails over freedom of action and the type of hero that forces its own destiny obliging the universe to recognize its merits. Among the former we could place Achilles, meant for greatness he lives up to his destiny. Agamemnon, on the contrary, is a self-made man. Inheritor more of a problematic situation than of favorable premises he manages to impose his will on the nature of things and assure his immortality but greatness has its price that must be paid when acquired against the divine will.

Agamemnon is, even more than Achilles, the central character of the Iliad because he represents a human type, he is liable of becoming an example. While Achilles’ viability as a model is low, Agamemnon can be imitated and is thus more interesting. Of the three main dramatic scenes that dominate his life: his quarrel with Achilles, the decision to sacrifice his own daughter, and death by the hand of his wife, only two are mentioned by Homer, the sacrifice of Iphigenia at Aulis seeming not to be known by the blind poet. In the Iliad the time spent at Aulis is not placed in connection with Iphigenia’s sacrifice, the sign and Calchas’ prophecy not being related to Agamemnon’s family. His daughters are named Chrysothemis, Laodice and Ihianassa and none of them is sacrificed. The cover-up of this dark moment was interpreted as either an intentional act of the poet or as a subsequent development of this variant because, as Richard Seaford observed, in the Iliad and the Odyssey the episodes containing crimes made within the family tend to be left out. A very different situation is present in tragedies where this type of crime is chosen and presented as central indicating, in most cases, a degenerated sacrificial act. The sought and sustained contrast between serenity within the family and the violence of the world surrounding the oikos, element central in the poems pertained to a pre-classical reality, to the world that inherited the Mycenaean royalty, would have been undermined by moments such as Iphigenia’s immolation.

The reason for which Artemis requested the sacrifice is still debated by researchers. Critics considered that the offence brought to the goddess by the king of Mycenae was disproportionably punished by the request of this sacrifice and looked for alternative reasons. N. G.L. Hammond suggested that the goddess had been angered by the slaughter intended by the Atrids at Troy and, as a protector of the weak; she requested a sacrifice from the attackers. The bottleneck of this variant resides in the sacrifice of an innocent as retribution for the killing of other innocents. William Whallon connected the goddess’ request to the curse of the house of Pelops but this option too has little in its favor. The renowned Walter Burkert reminded that „Artemis is and remains a mistress of bloody sacrifices“^[4]. The death of Iphigenia is a bloody sacrifice sought by the goddess of hunting from warriors left for killing and loot:

„For goddess Artemis is full of anger

at her father’s flying hounds—she pities

the cowering sacrificial creature in distress,

she pities its young, slaughtered

before she’s brought them into life.

Artemis abominates the eagles’ feast.“^[5]

Inheriting the prehistoric cult of the Goddess of Animals, Artemis still held the right in the archaic period to request a sacrifice for the success of any bloody endeavor. Greek mythology offers a large number of examples where the success of war-related actions is tied to the sacrifice of virgins or of characters implicated only partially (the daughters of Hercules and Erechtheus or the son of Kreon). Lloyd-Jones believed that the necessity for such a sacrifice remained as obscure to the ancient Greeks watching Aeschylus as it does to us today since the tragedian had to invent for the public a reason presented by Calchas who expressed the pity took by the goddess on the victims of the vultures.^[6] My contention is that a people with as good a memory as the Greek one is rather unlikely to forget rapidly the use of such a practice. Myths that presented in an unveiled manner the practice were still on circulation at the time of Aeschylus indicating that his explanation was one according to his own opinion of the universe and the role the gods played in it.

Looking through the prism created by theories on the appearance and function of blood sacrifices at traditional populations, the sacrifice of Iphigenia is perfectly realized. Both the motivation as an appeasement of the gods’ wrath stirred by an act unsuitable to a civilized community and the nature of the sacrificed, the virginity and relation to the king, appear as more than within limits. The innocence of the victim is essential in this case for it is meant to stir in the sacrificers the wrath they needed in order to win in their endeavor. In an act that contradicts the general theory of sacrifice proposed by René Girard the Achaeans sacrifice a guiltless victim which is impossible to have catalyzed the anger of the community and serve as a scapegoat. The purpose of the sacrifice is clear: Agamemnon was burning the bridges; none would have dared to back up from an endeavor so highly paid in advance. Once fulfilled everyone, from Agamemnon to the last rower, realize the abomination of the act and are to fight with the despair of one who needs eventual success in order to cover the deed. The purity of Iphigenia renders the act possible because it takes her outside regular society just enough to be sacrificed; it gives her a degree of otherness always required by sacrificers in order to justify their act. Virgins presented a perfect combination for a sacrificial victim, pure and half alien. It is worth mentioning the connection guessed by Vidal-Naquet between marriage and death for the virgins of archaic Greece.

The fact that this particular sacrifice had to do with an endeavor violent par excellence is indicated by the fact that Iphigenia had to be tied as a wild animal. Hunting and war had long been perceived by many groups as acts remaining outside their culture when the community came not to depend exclusively on them. Contrasting with ritual sacrifices of domestic animals done regularly by communities or their representants, sacrifices preceding hunting or war retained a violent valence manifested in the victim’s struggle signaling the abnormality of the situation. The transgressional nature of the act is not restrained to the sacrifice itself, the agent of the sacrifice and his behavior being even more surprising. Aeschylus presents us Agamemnon urging his men not to back up and go through with the sacrifice, an attitude more than disturbing, paradoxical.

On the other side there is Abraham, rich shepherd in the tradition of Abel but cursed with the lack of descendents. A just man, he is the innocent victim of gods as random in their actions as the Olympians. Yet he receives the promise of a foreign God that he will have a son who will take his name further and who will be immortal. The promise came true, Abraham was blissful and as he watched his son grow brought thanks to God. And then:

„… God tempted Abraham and said unto him,

Take Isaac, thine son, whom thou lovest, and

get thee into the land of Moriah, and offer him

there for a burnt offering upon the mountain which I

will show thee.“^[7]

Isaac’s sacrifice lacks any logic. More than that, it seems to contravene the initial promise for through Isaac Abraham was to become the father of a new people. God now asked him to spill the blood in which his present and future glory resided. (The image of an apparently illogical God appears often in the OT corpus and was interpreted as a testing of the chosen people imposed by the people’s constant tendency to lapse back into polytheism.) Regardless of his own opinion, Abraham proved ready to fulfill the requested sacrifice and left for Mount Moriah. Not being informed of any former sins of Abraham we are left to believe that he was tested on account of a precept later formulated by St Paul the Apostle in the first epistle to the Romans: „All that is not faith is sin“^[8]. Such an attitude meant a radical change compared to the ritualism that dominated Mesopotamian cults from which Abraham had just parted. Neither virtue nor ethical behavior counts as the conduit necessary to appease the gods but faith in their power and benevolence. Such a shift of emphasis was radical because it tied spiritual excellence not to acts visible to the rest of the community but to an interior aspect pertaining to the person alone, accentuating the connection between individuals and the divine. The law of the OT kept the sacrificial rite along with the promise that it will one day be revoked, the period between Abraham and Messiah being one when the two modes of relating to the divine coexisted.

The value of the sacrifice resided in the objective behind it and this aspiration to the divine had found a more noble expression in language according to the OT prophets. It could be said that, after being chosen especially because his virtues had been acknowledged by God, Abraham had been tested enough in the long years spent waiting patiently the fulfillment of the promise made to him by God when he never stopped believing even though Sara was getting older and the possibility to bear child seemed remote. Abraham continued to believe…

Among the tragedians of the classical age only Aeschylus has the cruelty to let Iphigenia die on the altar, both Sophocles and Euripides presenting variants less violent of the story where Artemis intervened in the last moments to save her. Aeschylus knew the tradition according to which Iphigenia was saved in the last moment by Artemis but he opted for the version where she dies. Although Agamemnon’s behavior gave plenty of reasons to anger the gods, the trigger of the conflict between him and Artemis, which was to lead to Iphigenia’s sacrifice, had to do in Sophocles with a fact apparently unimportant: the killing by Agamemnon of an animal dear to the goddess. Alone Aeschylus indicates a more profound cause, concordant with the outcome he opted for; Artemis being in his vision infuriated by the deaths the war was to cause. The version is consistent with the tendency of the pre-classic era when moral values were being transferred from men unto gods both by philosophers and by poets. As E. R. Dodds observed in his famous study on the nature and purpose of the irrational in Greek classical culture, Zeus and his fellow gods begin evincing an interest in ethics towards the end of the Odyssey.

We chose the Aeschylean version precisely because this element as well as because the general character of Aeschylus’ works which is closer to the theme of the essay; the thorny relation between human freedom and divine intervention being one of Aeschylus’ matters of concern. The trilogy containing Agamemnon attempts to explain the effect of inherited guilt, Aeschylus seeming to deny fatalism represented in Greek thought by Theognis who affirmed that:

„No man, Cyrnus, is responsible for his

own destruction or his own success, the

gods are those who give both. No man can

know the consequences of his own actions.

Mankind wanders following its futile paths

while the gods accomplish everything they planed“^[9].

Aeschylus’ man is more complicated. The image of a world ruled by Zeus emerges, a world where mortals are often instruments of the Olympians’ will, still enjoying the freedom to choose from various ways of acting but always within their preodained destiny.

Agamemnon too is an instrument of Zeus who uses him to pay back the offence brought by the Trojans to the rules of hospitality patronized by him. Clytemnestra too is subsequently used by him to punish the arrogance toward the gods evinced by the king of Mycenae and Orestes to complete the curse that fell on his house at the killing of Myrtilus. A. Lensky noticed that „it was Aeschylus who discovered the problem of the uncertainty inherent in every human action“^[10].  Any human decision is taken in accordance with a series of circumstances known to man but he remains ignorant of the divine plan and his place in the drama of humankind. He can fall in any given moment a victim of an inherited curse, of which he was unaware of, or to be integrated in the plans of a god without his knowledge or just interrupt the bathing of a goddess and lose his life as a result. All one could do is resemble Ulysses: remain pious and treat chastisements with obstinacy and catastrophes attracted by his own behavior, intentional or not. Aeschylus seems to go a little further in the end and indicate that the small degree of freedom allowed to man is enough and can prove decisive in some cases.

To a reader familiarized with Homeric behaviors the sacrifice of Iphigenia can seem legitimate initially. The past of Agamemnon and Menelaus’ family, marked by raping, incest and betrayal offered cover and legitimacy to the gods that decided to place him in such a situation and the same context seems to predispose the king to a wrong choice. Nevertheless, a recent study indicates the decisive role played by Agamemnon as the catalyst and instrument of this horrifying act. One might be tempted to give the king of Mycenae the benefit of a doubt due to his participation into a culture and psychology such as the Homeric one but we must not forget that what Homer’s and Aeschylus’ Agamemnon share more the name than the way of acting, that the psychological structure of the two characters if fundamentally divergent as we will attempt to show.  The king is eccentric from all points of view yet within the limits of a human being. He is a reminiscence of a cultural motif pertaining to the archaic period represented in the world of the tragedians through him: the individual whose lifes is greatly influenced by forces alien to him..  We have all the necessary data on the son of Atreus, we know the past of his family, his inherited predispositions and the way he passed his youth. We are also given his brother with whom we can compare him constantly in order to see how much of his actions is inherited and how much is voluntary.  The comparison of the two brothers indicates the degree of personal freedom of decision allowed to a Greek inheriting a preordained destiny. They are carrying an old curse that will unavoidably affect them but the magnitude of the blow will be consistent with personal behavior. Thus, Agamemnon’s pride will cause him both to lose Iphigenia and his life by the hand of his wife while the moderation that seems to characterize Menelaus will defend him of such a violent outcome. The recurrent reminder of Iphigenia’s death done by Clytemnestra points to the real reason of her gesture. It was not the wounded pride of the betrayed wife, not the love for Aegistus (a pawn she controlled) but the immolation of her daughter that pushed her to murder.^[11]

Agamemnon’s destiny is less influenced by predestination than by his own actions, his death resulting from his voluntary actions. Inheritor of the same name and duty to revenge his murdered father, Menelaus refrains from pursuing revenge and follows Tyndareus at Sparta while Agamemnon decides to fulfill his duty violently by attacking not only Mycenae but also areas outside of his inheritance. His blood thirst seems to grow proportionally with his conquests. More glory-oriented and violent than his brother, young Agamemnon sets the path that would lead the king into Clytemnestra’s blade. The ferocity of the now older king announcing that he will impale even the unborn children of the Troy (Ill. 6.57-58) indicates the state of mind with which he began the endeavor that would end with his death. In his vanity, he believed that he can use both his brother and Zeus in order to satisfy his craving for power.

Contrasting with other rulers depicted in Greek tragedies Agamemnon allows himself to be influenced only by those aspects that relate strictly to him. Such an attitude categorized as „morally insensitive“^[12] was unacceptable in the Greek world of the archaic period when personal purity or impurity affected the entire community attracting the divine goodwill, respectively wrath on the whole group. Thus, Ulysses falls asleep and all his companions suffer and eventually die for his deed. The coldness and self-centrism of Agamemnon transpires also from the relation to his wife who expressed her worry for the Trojans as well as the Achaeans while her husband was promising death to their unborn. Cold-blooded murderer since she had planed in great detail the demise of her husband, Clytemnestra appears at the end of the play as more humane than Agamemnon although his deeds have attenuating circumstances. The allusions and secondary elements employed by the poet generate this impression that generalized insensitivity and egotism are more dangerous and alien to the true human nature than a moment of passion with gruesome results. Writing in and for a world that saw Agamemnon as a hero Aeschylus was yet aware of his blame and he manages to impose his view on the public through nuances not necessarily through radical twists of play. Human freedom of choice and the implications of pride in one’s life are plainly expressed.

Reaching Aulis with his army, Agamemnon is announced by Calchas the prophet that Artemis is requesting the sacrifice of his daughter in exchange for the wind necessary to take the Achaean ships to Troy. Both Agamemnon and his brother fall into despair at the receiving of the prophecy:

„so painful that the sons of Atreus

struck their canes on the ground and wept“^[13]

A decision had to be made and the king of Mycenae chose to sacrifice his daughter. A sacrifice for the community one might say, certainly a laudable act and Agamemnon must be pitied for having to go through such a calvary. Agamemnon the man suffered and has to be mourned on account of a humanity that we share with him. We should keep in mind that the gods were already showing interest in morals at this time, that the jealousy pinned on the gods by poets was to be soon replaced and that, like us, the gods enjoyed a larger picture. Agamemnon could have stopped the campaign but he did not. In Euripides’ Iphigenia at Aulis the king and Menelaus take this latter option into consideration but Aeschylus’ Agamemnon is too proud and, at the same time, too coward for such a gesture. He is too fond of his renown to stop in such a moment:

„How can I just leave this fleet, and let my fellow warriors down?“ ^[14]
Agamemnon’s doubts take only a second as his decision was obvious to all who know him. He lacks the Bachic frenzy, the temporary insanity that possessed Hercules when he killed his family. The king, after an initial moment of terror, takes a calculated decision for which he cannot be absolved. This is the reason why Aeschylus makes him say, just a few lines after saying the fatidic verse through which he condemned his daughter, that such a desire is natural. He speaks of a right to desire the virgin’s blood. The eternal glory coming from the leading of such a campaign was good enough a reason, in his view, to justify the death of an innocent. Representant of an agonistic society whose expected hell was to receive both just and sinners. Agamemnon is liable to be charmed by glory but that alone does not absolve him. Iphigenia was to die and disappear in the haziness of Hades but he was being offered immortality if only he hurried her on her path. Abraham on the other hand did not strive for immortality or glory but he was promised both by God. He, the pariah, was allured with a destiny he never even dreamt of. His implication seems to be indecisive and still, in the end Abraham and not Agamemnon proves to be the true self-made man because when the time came to confront the world the latter ceded while the former did not. We can say that the king was acting on account of a different code of etiquette, that he could have been accused of cowardice if he decided to retreat but the sacrifice of a son transcends cultural patterns, pertaining to the common human quality.

The human being’s capacity to forget passed errors and troubles, both a curse and a benefaction, does not influence the actions of a divinity that already by the time of Aeschylus was striving towards immutability. Agamemnon’s life was heading, according to Greek mores, to the moment when he was to pay for the mistakes of his ancestors and of his own.  No one doubted, in Homer or Aeschylus’ times, that he was going to pay regardless his disposition at the time of his decision yet his post factum behavior indicates that the punishment was well deserved. Although he had stated that „wisdom comes through suffering“^[15] as soon as the moment passes he forgets the grief and returns to the ravishing pride that led his actions, transgressing divine and human laws. His refusal to change even after Iphigenia’s death rendered her sacrifice futile and required its vengeance. Death by the hand of his jealous wife, infuriated by the death of her daughter was yet not enough, the curse continuing even after Agamemnon’s death indicating that without a proper cleansing men cannot reenter social life after anti social acts.

Aeschylus’ Agamemnon, although ostentatious in behavior, is weak. His awareness of this weakness, an issue recurrent in Aeschilean tragedies, is what differentiates him from the Agamemnon of Homer. While in the Iliad he could blame Zeus, as the father of ate, for the mistakes he made under its influence, in the tragedy this possibility is taken from him and he is left alone to face his mistakes. In order to evince through Agamemnon the source of evil in the world Aeschylus denies through the chorus the blame of envy traditionally placed on the Olympians. The endeavor to build a perfect and rational divine world required this cleansing of the gods as they were now placed above the human realm, not in its succession. Along with the gods’ improvement, with the belief in a world of order the distance between the two areas grew, the gods having less and less reasons to intrude in the ordinary, losing their emotivity. Where a less sophisticated society would place greatness, in the strength to remain calm in front of evident dangers a society that inherited both Greek philosophy and Judeo-Christian tradition places personal weakness. Apollo recommended self-awareness at Delphi and Christianity transformed introspection in the basis of its ritual system, both acknowledging the importance of this step in individual fulfillment. Agamemnon lacked the strength to recognize his own weaknesses, he let himself be carried along by past mistakes and fell lower and lower to even killing his daughter and losing the eternal glory he craved for.

Upon his returning home, he begins to boast and instead of thanking the gods he declares that he acknowledges their help in conquering Troy, daring to reserve them a secondary role. It was said about him that „he has a very official mind“^[16] and this is one of the main differences between him and Abraham. The king lives for appearances while Abraham is used with the public opprobrium. Living in a society where sterility was indicating a curse he breaks from his brethren and their opinion. This is most obvious in his decision to sacrifice his son because with him the integration he craved for so long was going to go away too. The decision is the more difficult since in his new exile he will be alone; Sara will no longer be by his side. He does not seem to think her capable of understanding the new burden that befell them because he does not share with her the divine commandment. Abraham chooses God over the opinion of his brethren and his wife, putting his faith against the odds. He is the solitary individual that feels responsible for those surrounding him and does not stand aside because he is proud but because he thinks it beneficial for his family. In this, he resembles Hector of Troy who felt responsible for his brother, father and city in such a degree that he rejects his wife and goes to his death. Agamemnon was leading for himself; attacks Troy for his glory while Abraham conquers himself to save his family.

Aeschylus underlines Agamemnon’s pride towards the end of the play by placing all that is in Zeus’ care, by stressing the existing order. Unlike Ulysses who was always pious and wise^[17] even though constantly maimed, Agamemnon overlooks the warnings of the chorus at his return to Mycenae in order to maintain his monarchic poise. The same self-imposed ostentation prevents him from reacting to Clytemnestra’s veiled threats. The officiousness of her welcoming speech indicated her insincerity but the self-image he was promoting did not allow him to react.  The bipolarity of Aeschylus’ Agamemnon appears clearly in the episode of his triumphal entry. Although he desired an oriental ritual, he refuses it waiting for Clytemnestra to convince him to accept it. The dichotomy between voluntary and involuntary deeds influenced by ate which seems to be the mark of his character in the Iliad justifies E. R. Dodds’ theory on the simplicity of the person in the Homeric age but is not applicable in the age of the tragedians. We enter here the recent scholarship on self and individuation in the Homeric époque, studies which attest that even from that period we can distinguish conscious differentiations between dire acts done due to lack of awareness, ignorance, temporary insanity and a fully aware choice to transgress the divine and civic laws. The conduit considered in the Iliad as athastalie indicates an initial awareness of both the right and the wrong one way to proceed in a certain situation and a voluntary option for the latter. The fact that in the time of Homer heroes had the power to choose between right and wrong does nothing but incriminate even more the way that Agamemnon acted in Aeschylus. By talking about murder instead of sacrifice, Agamemnon incriminates himself. For his own pride he chose:

„to kill my child, the glory of my house,

to stain a father’s hands before the altar

with streams of virgin’s blood“^[18].

Meekness and pride. What two other epithets could better describe the nature of the two characters. Both had a sacred duty towards their offspring, duty engrained in the human nature, both overlook it but for different reasons. An old and mocked Abraham was ready to believe the promise of a foreign god up to denying every aspect of his person and, some would say, his humanity. Nevertheless human he does it for the right reason; his faith is unmovable as proven by the three days journey to Moriah. The long road on slow mules would have been an ordeal for anyone in the given conditions, a perfect chance to change one’s mind. Abraham kept on going. With a steady hand he raised the dagger still believing in God’s the initial promise. Beside the obvious parallel to Christ, both being beloved sons, both offered as a sacrifice without having been done anything wrong, Abraham’s gesture indicates his faith in God’s power, in His capacity to even resurrect the dead for since He promised that Isaac will live Abraham believed that he would, he believed the impossible. He did not ask the burden to be taken from him, he did not beg for forgiveness for his innocent son but, we are told, he woke up early in the morning and left to fulfill God’s will and sacrifice himself. On the other hand we have a king descending from Pelops, an Atrid that could take pride in the recovery of his family’s throne and a special authority in his world but that searched new ways to satisfy his desire for glory. In a world where the gods were quick to punish all mistakes he managed to offend both Artemis and Achilles disregarding the consequences. Tested by the gods he manages, due to his pride, to transform the ritual that could have brought the redemption of his house into a whole new curse:

„He undertook an act beyond all daring.

Troubles come, above all, from delusions

inciting men to rash designs, to evil

So Agamemnon steeled his heart

to make his own daughter the sacrifice,

an offering for the Achaean fleet,

so he could prosecute the war

waged to avenge that woman Helen.“^[19]

Agamemnon’s renown cannot be denied but even Homer charges it with an ironical valence by making Ulysses present Agamemnon as famous to Polifem the cyclop.^[20] Famous, indeed, but more because he was murdered.^[21] The negative valence of his fame is even more obvious when contrasted with Achilles’ in the XXIVth book of the Odyssey. Like Ulysses’ companions forced to choose between dying drowned by the divine wrath caused by sacrilege and starving to death,^[22] Agamemnon too had to choose.  The compassion we are bound to show to any fellow pushes us to mourn him for having to make such a decision and we might even come to forgive the king, but then we remember Ulysses. If Ulysses would have not existed, or would have not had to face the same choice then Agamemnon would have been excusable. Ulysses chose not to eat Helios’ cattle and undermines our attempt to excuse Agamemnon on account of partaking to a different culture. The same culture indicates to us the right path to choose through a character contemporary to the king of Mycenae. Like Abraham, Ulysses chose to believe against all odds. In virtue of the absurd as Kierkegaard would say following Tertullian because any human reason had long ceased to apply in his relationship with the divine.

As J. T. Hooker pertinently argued, the civilization of the poems is one of glory rather than shame and this is most evident when looked through Christian lenses. Inheritors of both, we are faced with a choice of our own. The violent values of the Iliad retain their attractiveness and the poetry, sending to mores which were deciphered and integrated in Mediterranean philosophy is still actual. What we are following is the common point of the two cultures, the paradox that nurtures the contrasting attitudes of the two characters. The capacity to sacrifice oneself fascinating due to the paradoxical nature of such an act that contravenes with the natural instinct is channeled in two different directions by the heroes of our story. While the Greek king lives for himself and approaches the world as a play where he was given the mail role, ignoring the feelings of the other actors, Abraham transforms himself into a stage on which the others could play. Agamemnon sacrifices everything for himself, he is the personal, the individual par excellence, that moral form of evil that Hegel spoke of while Abraham sacrifices himself not for everything because that would have placed him next to Agamemnon but for little, for faith.

His deed contravenes with the ethical and philosophical tradition because it was not meant for the universal, for the community. It was not meant to appease some angry deity that threatened to destroy the community but to satisfy what seemed as a caprice of a random God. Abraham’s decision to obey may seem exaggerated, after all the world he lived in was full of gods to choose from but he stood by his initial decision to put his faith in the one God that reached out to him. His gratitude and faith, the type of man that he was, led him on that path and he did not falter. This abnegation brings Abraham everything because through it he becomes the father of a new people while Agamemnon, mislead perhaps by the myths he grew up with, believing that he could win against the gods disappears in the fog of Hades and loses his honor for dying not in battle but on the hallway of his palace.  Greek spirituality did not imagine a relation to the divine so personal that would transcend natural laws and came to project morality as their sublime, subjecting the universe to a morality deriving from human reason, making chaos into kosmos and eventually legitimating the sacrifice of one for the benefit of many. Christianity, building on the Jewish tradition, accepted only self-sacrifices as man stood alone in front of a God he was supposed to believe capable of arranging the world around every person. The personal relation to an almighty God allowed people to escape the burden of deciding for others, to sacrifice one for the good of many but asked them to sacrifice themselves, their pride. They were to accept that they lack perspective and put their faith in someone else trusting that if they sacrifice themselves, their desire to know and rule, things will turn out for the best.

The choice between kosmos and olam^[23] still stands. The representants of the two systems of relating to the divine and the world that we chose to present are perhaps not the most representative but they are fascinating in their complexity. Agamemnon chose to put his trust in his own strength and died, Abraham denied his instincts and lives on and although our rational nature tells us that Agamemnon in his pragmatism is the more likely example for all of us, we cannot stem the impulse to agree with Kierkegaard:

„When I think of Abraham, I am as though annihilated. I catch sight every moment of that enormous paradox which is the substance of Abraham’s life, every moment I am repelled, and my thought in spite of all its passion cannot get a hairs-breadth further. I strain every muscle to get a view of it-that very instant I am paralyzed“^[24].

^[2] Soren Kierkegaard, Fear and Trembling, Trans. by Walter Lowrie, Princeton U Press, Princeton NJ, 1974,  p.7.

^[3] Johan Galtung, Cultural Violence, Journal of Peace Research, Vol. 27, No.3. (Aug., 1990),  pp.291-305.

^[4] Walter Burkert,  Griechische Religion in der archaischen und classischen Epoche, Stuttgart, 1977, p. 237  apud Hugh Lloyd-Jones, Artemis and Iphigenia, The Journal of Hellenic Studies, Vol. 103. (1983), pp. 87-102,  p. 88.

^[5] Aeschylus, op.cit., I., pp. 158-63.

^[6] Lloyd-Jones, op.cit., p. 101.

^[7] Genesis 22, 1-2.

^[8] Rom.14, 23.

^[9] Theognis, pp. 133-136 apud E. R. Dodds, Grecii şi iraţionalul,  Trans. by Catrinel Pleşu with Intr. by Petru Creţia, ed. Meridiane, Bucharest, 1983, p. 36.

^[10] Albin Lesky, Decision and responsibility in the Tragedy of Aeschylus, The Journal of Hellenic Studies, Vol. 86. (1966), pp. 78-85, p. 80.

^[11] The role played by the curse on the outcome of this epissode necessitates a separate study. The dialogue between the queen and the chorus on the subject being very interesting for Aeschylus’ view of guilt and its ereditary nature.

^[12] F.R. Earp, Studies in Character: Agamemnon, Greece & Rome, Vol. 19, No. 56. (Jun., 1950), pp. 49-61, p. 50.

^[13] Aeschylus, op.cit., pp. 239-40.

^[14] Ibidem, pp. 248-9.

^[15] Ibidem, p. 295.

^[16] Earp, op. cit., p. 51.

^[17] Odyssey I, 60-62, http://www.perseus.tufts.edu/cgi-bin/ptext?doc=Perseus%3Atext%3A1999.01.0218, 18.02.2007.

^[18] Aeschylus, op. cit., pp. 209-11.

^[19] Ibidem, pp. 258-65.

^[20] Odyssey IX, pp. 263-4.

^[21] S. Douglas Olson, The Stories of Agamemnon in Homer’s Odyssey, Transactions of the American Philological Association (1974-), Vol.120 (1990),  pp. 57-71, p. 68.

^[22] Odyssey II, pp. 350-1.

^[23] While Kosmos implied a high degree of order based on a raison the Greeks strived to discover the Jewish olam, maintained its incognoscibility to human beings as a recognition of God’s perspective and man’s lack of it.

^[24] Kierkegaard, op. cit.,  p. 68.

Nicolae Drăguşin

I. Le socialisme
Dans ce part du travail je brosserai une image du socialisme en ce qui concerne ses rapports avec le christianisme. Plus précisément, le chapitre repose sur un des points divergents entre le socialisme et le christianisme, à savoir la question de Dieu. En dehors du but d’élucider le sens du mot „socialisme“ utilisé à travers ce travail, le chapitre va partialement éclairer l’intransigeance des Papes et, généralement, du Vatican envers lui. Donc, révéler la nature du socialisme implique partiellement l’explication d’une histoire de plus de 160 ans.

A. Dieu

D’une manière paradoxale, l’attitude du socialisme envers la question de Dieu n’est point unitaire. Pour la comprendre, on doit tenir compte d’une distinction. Ce sont Karl Marx et Friedrich Engels qui firent dans l’ouvrage „Le Manifeste du Parti Communiste“ la première distinction entre le socialisme utopique et celui scientifique et, implicitement, se rendirent compte de la nature du socialisme utopique. Citons les : «Les systèmes socialistes et communistes proprement dits, les systèmes de Saint-Simon, de Fourier, d’Owen, etc, font leur apparition dans la première période de la lutte entre le prolétariat et la bourgeoisie ş…ţ. Les inventeurs de ces systèmes se rendent bien compte de l’antagonisme des classes, ainsi que de l’action des éléments dissolvants dans la société dominante elle-même.  Mais ils n’aperçoivent du côté du prolétariat aucune initiative historique, aucun mouvement politique qui lui soit propre. Comme le développement de l’antagonisme des classes marche de pair avec le développement de l’industrie, ils n’aperçoivent pas davantage les conditions matérielles de l’émancipation du prolétariat et se mettent en quête d’une science sociale, des lois sociales, dans le but de créer ces conditions. A l’activité sociale, ils substituent leur propre ingéniosité. Aux conditions historiques de l’émancipation, des conditions fantaisistes. A l’organisation graduelle et spontanée du prolétariat en classe, une organisation de la société fabriquée de toutes pièces par eux-mêmes. Pour eux, l’avenir du monde se résout dans la propagande et la mise en pratique de leurs plans de société. ş…ţ Ils repoussent donc toute action politique et surtout toute action révolutionnaire. Ils cherchent à atteindre leur but par les moyens pacifiques et essayent de frayer un chemin au nouvel évangile social par la force de l’exemple, par des expériences en petit qui échouent naturellement toujours. ş…ţ Ils s’opposent dont avec acharnement à toute action politique de la classe ouvrière, une pareille action ne pouvant provenir, à leur avis, que d’un manque de foi aveugle dans le nouvel évangile»^[1]. Avant discuter la nature de chaque catégorie de socialisme, ce n’est pas cette discrimination que je vais utiliser. Je préfère plutôt celle du socialisme d’avant Marx et du socialisme marxiste. Dès lors, je veux comprendre par communisme seulement le socialisme marxiste. Selon Marx, les socialistes d’avant eux sont aveugles aux conditions du développement social et ils préfèrent le projet social à l’action révolutionnaire. Quelle est la place du christianisme dans la nouvelle société imaginée par ces socialistes ?

Pour répondre à cette question, on doit considérer qu’au début du XIX^e siècle deux compréhensions de l’histoire se confrontent. D’un côté, il s’agit de l’histoire de l’Eglise Catholique ou ce qu’on peut appeler l’histoire chrétienne et de l’autre côté l’histoire demeurée par la Révolution Française et théorisée par Hegel ou, l’histoire moderne. Dans une grande mesure la Révolution Française a abouti à une résurrection des philosophies du XVII^e siècle, c’est-à-dire le cartésianisme et l’idée du progrès, et du siècle des Lumières. L’éclat de la révolution a permis aux gens de concevoir que ce sont les hommes qui veulent et simultanément peuvent donner un sens à l’histoire, et qu’ils peuvent changer la structure et les mentalités de la nouvelle société^[2]. La portée moderne de l’histoire s’est accomplie grâce à la contribution de Hegel. Son fameux adage «L’histoire du monde c’est le jugement du monde» suggère que dès lors c’est non plus le christianisme qui donne le sens de l’histoire, mais au contraire c’est lui-même qui est jugé selon l’histoire^[3].  Donc l’histoire moderne, une histoire dynamique, s’oppose profondément à l’histoire chrétienne qui repose sur une conception fixiste de l’histoire. Elle est compartimentée par l’événement de la Résurrection et par l’état d’attente de la nouvelle Apparition.  Alors, ce ne sont pas les hommes qui transcendent et sauvent l’histoire. Tout au contraire, c’est un événement unique, à la disposition de Dieu, inconnu aux hommes, qui fait l’histoire. La seule attitude des hommes c’est l’attente et la préparation spirituelle pour le recevoir^[4].  Sans le répudier comme Karl Marx et le socialisme marxiste l’avaient fait, le christianisme est jugé et réformé selon cette nouvelle conception de l’histoire^[5]. Sa critique se fonde sur l’alliance avec les pouvoirs royaux pendant le XVIII^e siècle et son caractère abstrait, décuplé de la réalité sociale et des besoins des gens. Il vient donc d’être conçu en tant que désuet et incapable d’interpréter la contemporanéité selon l’esprit des temps^[6] (Zeitgeist).

Le nouveau christianisme par Saint-Simon publié en 1825 représente le chef d’œuvre de ce nouvel entendement. Malgré le fait qu’à cause de sa mort Saint-Simon n’a pas abouti à compléter la version d’un christianisme renouvelé, ses idées ont continué de séduire les disciples qui ont apporté une contribution à la conception du courant saint-simonien. Après avoir réorganisé la société selon les lois du progrès et de la raison (portée déployée par son secrétaire particulier Auguste Compte), il s’est dédié aux études du christianisme. Le contenu de cette vision est assez simple : le christianisme qu’il concède se conforme aux lois de la science et du progrès et le bien être appartient seulement au monde terrestre^[7].

L’école simonienné s’est organisée autour des publications Le producteur et Le Globe. Parmi les disciples de Saint Simon qui se sont penchés sur la pensée chrétienne se trouvent Pierre Leroux et Philippe Buchez. Même si les deux ont quitté le courant simonien, ils portent la pensée religieuse de son magister. Comme tous les autres socialistes, Leroux fait une distinction entre l’Eglise et la religion chrétienne qui est pensée par rapport aux sentiments profondément anticléricaux. Pour arriver à décrire la nouvelle religion, Leroux se rend au lendemain du christianisme pour y découvrir une Eglise démocratique (la pratique des conciles œcuméniques de Nicée au Constantinople) qui soutient le message égalitaire. Selon lui, Jésus se dote seulement d’une nature humaine. Ni Lui-même, ni ses apôtres ne l’ont pas considéré comme fils de Dieu. Il a apporté le message égalitaire, l’aversion pour la richesse et les riches et la distribution de la propriété suivant les besoins individuels^[8]. Ici on doit jeter une lumière sur l’inconsistance de son argument. S’il invoque les premiers huit conciles œcuméniques pour soutenir l’argument contre le caractère démocratique de l’Eglise et du christianisme (on ne doit pas ignorer qu’à l’époque l’Eglise Catholique choisit de répondre aux nombreuses menaces par une augmentation du pouvoir papal dans un courant qui s’appelle Ultramontanisme et qui s’appuie sur une conception théocratique d’administrer les affaires spirituelles et temporelles de l’Eglise), il n’hésite pas à livrer l’histoire des conciles comme source du caractère dénaturé du christianisme de ses jours. Il fait responsable les conciles pour quelques innovations dogmatiques qui ont dépourvu le christianisme de son caractère démocratique et égalitaire, à savoir la doctrine de la confession (avant d’avoir institué le rôle de prêtre, les premiers chrétiens se confessaient les uns aux autres ; de cette maniere-ci, croyait Leroux, l’égalité a été remplacée par la hiérarchie)^[9]. La doctrine du péché originaire introduite par les conciles a deux conséquences : le support pour le pouvoir ecclésial et, de plus, l’argument pour l’impossibilité d’échafauder le paradis terrestre. L’idée de la société parfaite sur la terre devient incompatible avec la doctrine du péché qui fait des hommes des êtres imparfaits, soumis à la possibilité de pécher. L’établissement du caractère divin de Jésus à la fin de la polémique avec les disciples d’Arie (Leroux croyait qu’au début tous les chrétiens étaient ariens). Grace a cette nouvelle doctrine, Jésus n’est plus l’homme qui vit parmi ses égaux, mais Il se détache de ce monde. Avec le Jésus fils de Dieu, l’Eglise gagne de nouveaux pouvoirs dans son marché vers le contrôle du monde et le christianisme n’est plus le produit du monde (voilà ici comment les socialistes confèrent au christianisme une nature terrestre qui se déploie ici et maintenant)^[10].

La nouvelle philosophie de l’histoire tout seule ne suffit guère à dépeindre la résurrection du sentiment religieux ou plutôt parareligieux (selon l’expression de Jean-Claude Eslin). Il y a d’autres facteurs fortement liés au contexte politique et social de la France de XIX^e siècle qui mènent à une image plus exacte de la nouvelle spiritualité. La Monarchie de Juillet, issue de la révolution de 1830 constitue le point de rupture dans l’attitude sur la religion. Les figures orléanistes se distinguent de tous leurs prédécesseurs royaux par l’intérêt vague, presque inexistant, en matière de religion. En cherchant un nouveau type de légitimité après la longue association du pouvoir royal au clergé pendant le passé, le roi et les hommes politiques orléanistes se tournent vers les philosophies séculaires de l’Illuminisme et de la Grande Révolution. En cherchant une opposition au gouvernement conservateur du «juste milieu», l’alliance de gauche qui amasse la bourgeoisie et la classe ouvrière se rend compte du catholicisme pour critiquer le régime. Au niveau urbain, il s’agit d’un christianisme populiste qui utilise l’image de Jésus Christ pour rendre digne la condition de misère en faisant une distinction sans équivoque entre le vrai christianisme et la hiérarchie ecclésiastique^[11]. En fait, l’anticléricalisme continue d’être le dénominateur commun du spectre politique de l’après de 1789. Sauf les réactionnaires, ni la droite, ni la gauche ne manifestent pas l’intention de reprendre le dialogue avec le clergé. L’amaigrissement de l’influence cléricale dans le milieu rural se répercute dans une nouvelle compréhension du christianisme qui ressuscite quelques traditions païennes^[12].

Pour arriver à comprendre la citation de Lénine qui puissamment s’ajoute à l’attitude que le marxisme affiche sur la question de la religion («Toute idée de religion, toute idée de Dieu, et même tout flirt avec l’idée de Dieu est une terrible vulgarité ; c’est la plus dangereuse infamie, la contagion la plus abominable»^[13]), on doit nécessairement commencer avec Karl Marx. C’est lui qui fait la rupture avec le socialisme parareligieux des utopistes en établissant le courant du socialisme matérialiste. Brièvement dit, le socialisme matérialiste exclut tout idée de religion et d’un pouvoir qui transcende l’homme parce qu’il se base sur l’explication scientifique (d’où, la syntagme de matérialisme scientifique). Selon Denis Janz, l’athéisme marxiste s’appuie sur trois points : le matérialisme historique, l’aliénation et l’idéologie^[14]. C’est l’ensemble qui, en suivant des chemins propres ,arrive à conclure que Dieu n’existe pas en tant qu’être autonome est qu’Il est plutôt une création de l’homme à travers l’histoire.

Malgré ses compagnons de la gauche hégélienne dont il s’est progressivement séparé, Marx n’a jamais fait une esquisse complète et cohérente de sa position sur la religion. De plus, il n’a jamais plaidé pour la suppression de la religion, ni pour l’usage de la force contre elle. Mais ses successeurs l’avaient fait. Comment l’expliquer? Paradoxalement, la réponse se cache dans l’ouvrage de Marx et Engels^[15].

Prenons la première théorie qui encadre la réflexion sur la religion, à savoir le matérialisme. La forme du matérialisme que Marx discute n’est point celle de ses prédécesseurs. Elle mélange la vision hégélienne de l’histoire en ce qui concerne le processus dialectique (chaque moment – thèse se doue de sa propre contradiction – antithèse qui, à travers le conflit imminent aboutit à une nouvelle forme – synthèse ; à son tour, la synthèse contient sa propre contradiction et la logique se multiplie à l’infini), mais exclu l’affirmation que ce sont les idées qui mènent l’histoire et la vision de Feuerbach sur la religion. Il la considère en tant qu’illusion ou produit de la nature humaine^[16]. Loin d’être bien à l’aise avec ces modèles, il va plus loin en disant que Feuerbach s’est arrêté à mi-chemin. Simplement disant que la religion est la conséquence de la nature humaine ne suffit point. L’originalité et finalement le matérialisme de Marx consistent donc dans l’affirmation que la nature humaine est le produit des relations sociales, c’est-à-dire des modes de production. Par la suite, pour supprimer la religion il faut changer la société. Pour mettre en marche le progrès historique changer, la pensée du people ne suffit pas. Il faut que la société change ou, plus précisément, il faut changer la société^[17] : «Il résulte alors que toutes les formes et tous les produits de la conscience peuvent être effacés non par la critique spirituelle^[18], mais par la chute des relations sociales qui engendrent ces idéalismes ; pas la critique, mais c’est la révolution qui est la force motrice de l’histoire, ainsi que de la religion, de la philosophie et de toutes les autres formes de théorie»^[19]. Voilà la formule philosophique de la postérité de Marx, soit-elle du monde communiste, soit-elle libre^[20].

Le concept et la vision sur l’aliénation résultent logiquement de l’analyse économique. Bien avant de publier le Capital, c’est dès 1844 que Marx commence à percevoir les contradictions du capitalisme comme cause et explication de la souffrance humaine qui est synonyme de l’aliénation. Selon lui, la religion est le produit de l’aliénation. Marx accepte cependant une valeur vraie de la religion une fois qu’elle est une expression de la douleur que les gens portent. Dans le cas contraire, la religion n’est autre que «l’opium du people»^[21].

En ce qui concerne la politique de l’agressivité institutionnelle sur toute expressivité de la religion (y compris la sphère privée) ni le matérialisme marxiste, ni le concept de l’aliénation n’explique mieux que celui de l’idéologie. En jetant la lumière sur celui-ci, Marx saisit la religion à la fois comme produit et source de l’aliénation^[22]. De ce fait, la religion est elle-même une idéologie. En regardant la définition de l’idéologie, Marx est ambigu. Parfois, il parle de l’idéologie comme synonyme de l’idéalisme. D’autres fois, il discute l’idéologie comme l’apanage de la suprastructure qui couvre les formes de conscience sociale. Mais le grain de la révolte contre la religion est planté dès qu’il voit l’idéologie en tant qu’une série d’idées exploitées par la classe dirigeante dans le but de dominer, de contrôler et d’opprimer les asservis^[23]. De cette manière-ci, Marx, au nom de la science sociale, a légitimé le discours des futurs régimes politiques contre la religion.

II. L’anticommunisme doctrinaire

L’encyclique Divini redemptoris de Pie XI, publiée en Mars 1937, représente par sa virulence le document fondateur de ce qui sera appelé l’anticommunisme doctrinaire. De Pie XI jusqu’aux dernières années du pontificat de Jean XXIII (vers 1960), qui va prendre l’initiative du deuxième Concile de Vatican et à la fois d’une nouvelle politique à l’Est et implicitement sur le communisme (Ostpolitik), l’attitude du Vatican sur le communisme se caractérise par la peur et des sentiments profonds de menace. Bref, le communisme est regardé en tant que l’ennemi absolu. Il y a deux grandes explications pour le cauchemar des papes, de chaque nuit, pendant 20 ans. L’une correspond à l’histoire même de la rencontre du Vatican avec le communisme, histoire qui commence indirectement en 1800 et explicitement en 1846. Dès lors, l’encyclique sur laquelle je vais me pencher dans les lignes suivantes ne vient pas du néant. Comme Pie XI l’a souligné, elle est plutôt un document qui reprend l’enseignement pontifical sur le communisme en le perfectionnant selon la vision contemporaine de l’idée communiste. L’autre explication se dote d’un caractère empirique en reposant sur l’expérience personnelle de l’évêque Achille Ratti en tant que délégué du Saint Père à Varsovie pendant les années cruciales de 1919 à 1921. Les deux faits se confondent en légitimant une attitude qui n’est plus par rapport à une théorie. Dès la révolution bolchevique de 1917, les relations du Pape avec le communisme se doublent d’une nature institutionnelle (entre le Vatican et les Etats assujettis aux régimes d’inspiration soviétique).

A. Le passé d’une entrevue

L’histoire de la rencontre des Papes avec le communisme se confond avec celle de l’idée socialiste même. Le socialisme entre dans la conscience des papes par rapport à l’attitude qu’il affiche envers la propriété. Bien avant que le socialisme parvienne à établir sa vision sur la religion (comme l’on a déjà vu, par rapport à l’idée théiste le socialisme n’est pas une pensée unitaire, en se distinguant entre la période d’avant Marx et celle d’après ou marxiste), il menace le Vatican au niveau de la vision sur la propriété. La première référence indirecte sur le socialisme date de 1800. Dans l’encyclique Diu satis, le Pape Pie VII accuse «les ennemis de la propriété privée et les Etats qui luttent pour mélanger toutes les lois, divines et humaines»^[24].

L’encyclique Qui pluribus de Pie IX, publiée en 1846, porte sur la première référence explicite du communisme : le pape dément «la doctrine terrible du communisme dans lequel les hommes proclament la destruction complète des lois, du gouvernement, de la propriété et même de la société humaine»^[25]. Cette fois-ci, l’argument et en même temps le cœur doctrinaire du communisme ne restent plus sur la propriété, mais sur l’intérêt individuel, c’est-à-dire l’individualisme excessif^[26]. Trois ans plus tard, l’encyclique Nostis et nobiscum accuse le socialisme et le communisme de mésuser l’usage des mots «liberté» et «égalité», dupant les classes inférieures avec «la promesse d’une meilleure condition»^[27]. On remarque ici la distinction entre le socialisme et le communisme. Malgré cette distinction qui borne une étape nouvelle dans la compréhension du communisme au Vatican, la lecture des encycliques de la période analysée est assez vague concernant la définition des deux mots. C’est Pie XI qui va se rendre compte de cette distinction en tant que définition.

Un autre document sur le communisme est l’encyclique Quanta cura avec sa déjà célèbre annexe Syllabus errorum. On peut l’appeler la première condamnation du communisme, mais elle est faite d’une manière non discriminatrice. Les doctrines du communisme et du socialisme sont prises ensemble en tant que fruits de la modernité et condamnées en conséquence. L’effet du document sur l’évolution ultérieure des rapports avec le communisme (à la fois en tant qu’institution et philosophie) est indéniable, mais sa relevance va plutôt au cœur du catholicisme intransigeant que celui anti-communiste^[28]. Une remarque s’exige à faire. Sans être la dernière du point de vue chronologique, l’encyclique Quanta cura ferme la période pré-léonine des encycliques papales sur l’enseignement social de l’Eglise. En se rendant compte de l’enseignement sur le communisme et le socialisme, on peut facilement faire ressortir le fait que les papes regardent les deux doctrines comme une dérivation et non pas comme une antithèse de la théorie du contrat social du libéralisme politique^[29]. Voilà ce que l’évêque Wilhelm Ketteler de Mainz disait dans un prêche en 1871 : «Si les principes du Libéralisme sont valables, alors le socialisme, qui est en fait une des plus perverses aberrations de l’esprit humain, est totalement justifié»^[30]. Cette image persistera dans la pensée des papes pour longtemps et ce sera le Concile Vatican II et le Pape Jean Paul II qui vont faire des grands pas pour placer le communisme et le libéralisme en antithèse et non pas en filiation. Le document qui couronne ce moment est l’encyclique «Centessimus anus» de 1991 sur la doctrine sociale de l’Eglise, promulguée après la chute du communisme et implicitement après la consécration de la victoire de la pensée libérale. Mais même ici, le Pape évite de les placer explicitement et directement en antithèse : «En revenant maintenant à la question initiale, peut-on dire que, après l’échec du communisme, le capitalisme est le système social qui l’emporte et que c’est vers lui que s’orientent les efforts des pays qui cherchent à reconstruire leur économie et leur société ? ş…ţ La réponse est évidement complexe. Si sous le nom de «capitalisme» on désigne un système économique qui reconnaît le rôle fondamental et positif de l’entreprise, du marché, de la propriété privée et de la responsabilité qu’elle implique dans les moyens de production, dans la libre créativité humaine dans le secteur économique, la réponse est sûrement positive, même s’il serait peut-être plus approprié de parler «d’économie d’entreprise» ou «d’économie de marché» ou simplement «d’une économie libre». Mais si par «capitalisme» on entend un système où la liberté dans le domaine économique n’est pas encadrée par un contexte juridique ferme qui la met au service de la liberté humaine intégrale et la considère comme une dimension particulière de cette dernière, dont l’axe est d’ordre éthique et religieux, alors la réponse est nettement négative». Tout le texte de l’Encyclique confirme qu’on a eu besoin de plus d’un siècle pour arriver à une compréhension nuancée, discriminatrice des produits intellectuels du XIX^e et du XX^e siècle. L’histoire des rapports du Vatican avec le communisme continue donc après la chute de la plupart des régimes^[31].

L’encyclique Quanta cura constitue le dernier texte faisant référence à la condamnation du communisme. Elle est suivie chronologiquement par Rerum novarum de Léon XIII, le successeur de Pie IX. Plus que simplement réaffirmer l’opposition du Vatican au socialisme, l’encyclique est le document solennel qui institue la doctrine sociale de l’Eglise. Je vais aborder ce sujet au chapitre dédié à l’encyclique Laborem exercens de Jean Paul II.

B. De l’encyclique Divini Redemptoris

L’anti-communisme doctrinaire trouve son expression dans le texte de l’encyclique Divini redemptoris, publiée le 19 Mars 1937 par le Pape Pie XI. Pour la comprendre, on doit mettre en évidence deux aspects à savoir la politique du Vatican sur la Russie révolutionnaire et la vie de Pie XI et surtout ses années en Pologne en tant que nonce apostolique. L’encyclique est un document de circonstance à mesure qu’elle se comprend mieux par rapport aux variables que j’ai juste mentionné et un document assumé parce qu’elle sera citée par la première encyclique du Pape Jean Paul II, Redemptor hominis (1979).

1. Les relations diplomatiques avec la Russie et l’expérience polonaise de Pie XI

Les relations diplomatiques portées par la cité de Rome avec la Russie se bornent entre optimisme et pessimisme, entre dialogue et  silence, entre ouverture et clôture. Même si la marche de l’histoire ne suit pas une logique propre (au moins celle affichée par Marx), on peut remarquer que l’ouverture des relations vient à la suite d’un moment historique important. Au début du XX^e siècle, la révolution russe de Février, qui a abouti à la chute de la monarchie et l’instauration d’un nouveau régime républicain sur le gouvernement de Kerenski, nourrit les espoirs d’une nouvelle voie. Les catholiques assujettis au gouvernement russe (à l’époque leur nombre était assez grand parce que dès le XVIII^e siècle une partie de la Pologne se trouvait incorporée dans la Russie) ont toujours constitué l’objet de préoccupation des Papes. La chute du gouvernement social libéral de Kerenski après le coup d’Etat bolchevique n’a pas changé l’attitude de bienveillance du Vatican qui, en même temps, se trouvait parmi le petit nombre de pays qui ne l’ont pas condamné. Pendant que le décret sur les affaires religieuses était dénoncé par le Patriarche Tikhon, le chef de l’Eglise Orthodoxe, comme «l’œuvre du Diable», l’évêque von der Ropp a gardé le silence^[32]. De plus, la nature du socialisme était assez bien connue au Vatican (au moins en ce qui concerne la vision athéiste qui menace le caractère spirituel du Vatican et celle sur la propriété privée qui menace le bien-être de l’Eglise). Du côté du régime bolchevique, les catholiques ont reçu un traitement privilégié pour quelques années. Au 30 Mai 1918, une grande procession sous la direction de l’Archevêque Eduard von der Ropp à eu lieu sur le grand boulevard de Sankt Petersburg^[33]. Comment toutes ces contradictions pourraient-elles s’expliquer ?

Du côté du Vatican, Benoit XV était convaincu que le régime serait provisoire. Les arguments de cet optimisme reposaient sur la situation chaotique qui régnait en Russie, les théories économiques inefficaces et la guerre civile. La situation décrite semblait la plus opportune pour accomplir un vieux rêve : la reconversion des chrétiens orientaux et leur retour au sein du Pape^[34]. De plus, la reconversion de la Russie fut confirmée, selon la tradition catholique, par l’apparition de la Vierge Marie à Fatima, en Portugal, pendant six mois, à partir de Mai jusqu’au Octobre 1917. Pour achever ce but, l’objectif fut d’envoyer des missionnaires et d’établir un siège à Moscou. Au milieu populaire, les catholiques, bénéficiaient d’un certain prestige. Aux yeux des fidèles russes le clergé catholique par rapport à l’orthodoxe se réjouissait d’un certain niveau de supériorité en ce qui concerne l’éducation et l’habilité de fournir solutions viables aux situations issues de la vie quotidienne^[35].

Du côté de la Russie, Lénine fut plus pragmatique. Il cherchait tout d’abord la sortie de l’isolationnisme et le fait de reconnaître par la communauté internationale du nouveau pouvoir installé au Kremlin. Selon Lénine, la reconnaissance par le Vatican constituait une première étape vers la reconnaissance internationale^[36]. Encore plus concrète, la grande famine de 1921 et les ravages de la guerre civile qui ont provoqué la mort de milliers de gens, ont forcé Lénine de s’engager en contact direct avec le Vatican et à demander l’aide internationale.

Superficiellement, on peut dire que le Pape et Lénine se sont rencontrés à mi-chemin. Malgré ça, arriver à une solution de compromis est encore un rêve assez loin.  Si le Pape a conditionné la reconnaissance du régime soviétique de la permission que les représentants du Pape s’installent en Russie, Lénine n’a jamais été sincère.

Ça fut l’époque de Benoît XV. L’arrivée du Cardinal Achile Ratti à la chaise de Pierre changea ou, au moins, nuança le discours. Les deux ans passés à Varsovie en tant que délégué du Pape Benoît XV furent décisifs en ce qui concerne sa politique vers l’Est. Les chercheurs s’accordent aujourd’hui à dire que c’est l’expérience polonaise qui fournit les grands thèmes du pontificat de Pie^[37]. Grâce au fait que sa juridiction s’exerça non seulement sur la Pologne, mais aussi sur la Lituanie et la Russie, Ratti put se rendre compte des abus contre la religion et ses fidèles et le double discours porté par les bolcheviques. Les discussions ont débuté en 1922, à Gênes. Le Monseigneur Pizzardo a conditionné la reconnaissance de l’Union Soviétique de la liberté de la religion. Pendant presque cinq ans les rapports entre le Vatican et les représentants de Lénine ont été brouillés par la logique de « plus le Vatican a l’air de faire des concessions, plus Moscou demande »^[38]. La fin des négociations suivit la reconnaissance de l’Union Soviétique par les Etats-Unis et la Grande Bretagne. Dès lors, elle n’a plus besoin du Vatican. De ce moment-là il devient clair pour le Vatican que le communisme sera le plus grand adversaire et la plus dangereuse idéologie.

2. La teneur de l’encyclique

Les 82 articles du document s’organisent autour de cinq sujets : le rappel de l’enseignement papale sur le communisme, l’exposé de la doctrine communiste et de ses fruits, la réaffirmation de la doctrine sociale de l’Eglise catholique sous la forme d’une réponse aux méfaits de l’idéologie athée, des remèdes et moyens pour contrecarrer et, finalement, ministres et auxiliaires de l’œuvre sociale de l’Eglise.

La façon dont l’encyclique s’ouvre introduit le lecteur dans la vision chrétienne de l’histoire : «La promesse d’un Rédempteur illumine la première page de l’histoire humaine ; aussi, la ferme espérance de jours meilleurs adoucit le regret du paradis perdu et soutint le genre humain cheminant au milieu des tribulations ; mais, quand fut venue la plénitude des temps, le Sauveur du monde, par son apparition sur la terre, combla l’attente et inaugura, dans tout l’univers, une nouvelle civilisation, la civilisation chrétienne, autrement plus parfaite que tous les progrès réalisés jusque-là, au prix de tant d’efforts, chez certains peuples privilégiés»^[39] Dans ce cadre, Pie résolument formulera l’argument contre le communisme en le dressant comme antipersonnaliste^[40]. Les premiers deux sujets qui occupent en fait la plus grande partie de l’encyclique, se rencontrent dans la réflexion sur la personne humaine qui donne la mesure du discours personnaliste^[41]. Selon Pie XI le marxisme se heurte à deux erreurs : la mixture de la personne humaine et de l’individu et la perspective de l’homme uniquement en tant que phénomène social. Sous la profonde influence de la philosophie personnaliste en pleine affirmation à l’époque (les auteurs qui la raffinent sont Emmanuel Mounier et Jacques Mauritain), Pie considère que l’individu et la personne ne signifient guère la même chose. En tant qu’individu, l’homme appartient à son espèce du point de vue biologique et à la société du point de vue sociologique. En conséquence, l’individu constitue à la fois une part de l’ensemble et un être générique (catégorie dépendante de l’espèce et de la société)^[42]. Le communisme s’arrête à ce niveau à cause de sa portée philosophique matérialiste qui se dote d’un caractère évolutionniste. En disant que la matière évolue c’est-à-dire qu’elle aboutit aux niveaux supérieurs par elle-même pendant le processus de transformation, le marxisme repose sur une contradiction : le plus qui sort du moins. En considérant l’homme uniquement comme produit de la matière, le communisme n’exclue pas seulement l’idée du Créateur, mais fait une confusion entre le vivant qui renferme le principe de mouvement en lui-même et le non vivant qui le reçoit du dehors^[43]. En tant que personne, l’homme se définit par rapport aux droits qu’il possède.  Cette fois-ci, l’homme représente une catégorie spirituelle et religieuse, il fait parti de l’ordre naturel et social. Philosophiquement, l’homme est un tout entier. C’est précisément pourquoi Pie l’appelle microcosme^[44]. Dieu a doté l’homme généreusement de droits parmi lesquels la dignité humaine. La destruction de toute dignité de la personne humaine se traduit par la destruction de l’autorité et de la propriété. Selon Pie, la propriété et l’autorité constituent les deux expressions découlant de sa dignité. La propriété qui exprime l’aptitude de l’homme à disposer de la matière et l’autorité qui légitime la hiérarchie correspondant à son aptitude à commander à d’autres collectivités. Selon les commentateurs de l’encyclique, les principes d’autorité et de la hiérarchie que Pie justifie et sauvegarde en face du communisme reposent sur l’assertion que «chacun fait attendre les autres dans le domaine où il se trouve le plus fort»^[45]. Voilá la justification du pseudo idéal de rédemption que le communisme affiche et de sa portée utopique.

Concernant les remèdes, Pie suggère le retour à la vie chrétienne et la prise de résolutions pratiques, à savoir le détachement des biens de la terre et la charité chrétienne qui ne se fait que selon le principe de la justice sociale. C’est Pie XI qui a consacré le terme de justice sociale qui sera maintes fois utilisée par Jean Paul II. La justice sociale est le fait d’imposer aux membres de la communauté tout ce qui est nécessaire au bien commun^[46].

C. Remarques conclusives

J’ai essayé ci-dessus de brosser les grandes lignes de ce que j’ai appelé l’anticommunisme doctrinaire. Avant d’investiguer la portée de l’encyclique qui exprime le mieux non seulement une conviction théorétique, mais aussi un état d’esprit, j’ai relevé le contexte dont l’encyclique est issue, à savoir l’expérience personnelle du Cardinal Ratti et les relations diplomatiques entre le Vatican et la Russie. Avant d’aller plus loin dans cette investigation historique, il est important de souligner le fait que l’encyclique porte sur un autre type de discours contre le communisme. Si la doctrine sociale de l’Eglise dont tantôt je parlerai ne touche l’anticommunisme que par la théorie des concepts fondamentaux (la propriété, le capital, l’ouvrier, la société, la famille, etc.), l’encyclique Divini redemptoris est un cas singulier qui attaque frontalement le communisme. C’est Pie XI qui a dit qu’un homme ne peut point être à la fois communiste et catholique et, plus encore, c’est lui qui a assimilé le communisme au terrorisme. Cette attitude sera placée sur un plan second vers la fin du pontificat de Jean XXIII. Parmi les conséquences de cette teinte de discours se compte la possibilité de l’Ostpolitik, en d’autres termes, la politique vers l’Est du Vatican. Parmi les causes de ce changement, on peut énumérer l’arrivée à la Chaire de Saint Pierre d’un Pape libéré de l’expérience directe avec le communisme et, peut être même plus important, la détente Ouest–Est. Sans aucun doute, le Pape Jean Paul II, en dépit de ses contacts avec le communisme, privilégiera le discours social à l’anticommunisme doctrinaire.

^[2] Jean-Claude ESLIN, Dumnezeu şi puterea. Teologie şi politică în occident, trad. Tatiana Petrache şi Irina Floare, Ed. Anastasia, Bucureşti, p. 249.

^[3] Ibidem.

^[4] Ibidem, p. 250.

^[5] Henri de Lubac est l’auteur qui choisit de mettre le socialisme utopique ou parareligieux et le socialisme marxiste sous la même dénomination, celle de l’humanisme athée. Voir son livre Drama umanismului ateu (traducător: Cornelia Dumitru ), Ed. Humanitas, 2007.

^[6] Ibidem, p. 251.

^[7] Leszek KOLAKOWSKI, Main Currents of Marxism: its Origins, Growth and Dissolution, Oxford University Press, p. 189.

^[8] Jack BAKUNIN, „Pierre Leroux : A Democratic Religion for a New Wolrd“, in Christian History, vol. 44, no. 1 (Mar, 1975), p. 62.

^[9] BAKUNIN, op. cit., p. 65.

^[10] Ibidem, p. 68.

^[11] Edward BERENSON, Populist Religion and Left-Wing Politics in France, 1830 – 1852, Princeton University Press, 1984, p. 36.

^[12] Ibidem, p. 37.

^[13] Cité en Arthur McGOVERN, Marxism : An American Christian Perspective, 1980 (traduction de l’auteur).

^[14] En fait, Denis Janz se réfère à l’athéisme comme le quatrième point de la vision de Marx sur la religion, mais la manière dont il argumente ne fait pas entendre raison. Alors, je vais modifier son argument en disant que l’athéisme résulte préférablement de la vision sur le matérialisme, l’aliénation et l’idéologie.

^[15] Denis R. JANZ, World Christianity and Marxism, Oxford University Press, 1998, p. 12.

^[16] Ibidem, p. 10.

^[17] Ibidem.

^[18] C’est ce que Feuerbach a fait.

^[19] Karl MARX and Friedrich ENGELS, On Religion, Scholars Press, Atlanta, 1982, pp. 77-78 (traduction de l’auteur).

^[20] Pour une discussion plus élaborée de ces points, voire l’excellente analyse entreprise par Nicholas LASH, A Matter of Hope : A Theologian’s Reflections on the Thought of Karl Marx, University Notre Dame Pres, Notre Dame, 1982, essentiellement  pp. 88-104.

^[21] Denis R. JANZ, op. cit, p. 12.

^[22] Ibidem, p. 13.

^[23] Ibidem.

^[24] L’Encyclique Diu statis, Pie VI, le 15 Mai 1800, art. 13: http://www.papalencyclicals.net/Pius07/p7diusat.htm (dernière visite le 12 Mai 2008).

^[25] L’Encyclique Qui pluribus sur la croyance et la religion, Pie IX, le 9 Novembre 1846: http://www.papalencyclicals.net/Pius09/p9quiplu.htm.

^[26] Ibidem, article 18.

^[27] L’Encyclique Nostis et nobiscum sur l’Eglise et les Etats Pontificaux, Pie IX, le 8 Decembre 1849, art. 18 : http://www.papalencyclicals.net/Pius09/p9nostis.htm.

^[28] Voire l’encyclique Quanta Cura sur la condamnation des erreurs contemporaines, promulguée par Pie IX au 8 Décembre 1864: http://www.papalencyclicals.net/Pius09/p9quanta.htm et le Syllabus Errorum: http://www.papalencyclicals.net/Pius09/p9syll.htm. Quant au communisme, le Syllabus s’en tient à rappeler les références antérieures dont j’ai déjà parlé : Qui pluribus de 1849, l’Allocution Quibus quantisque de 1849, Nostis et nobiscum de 1849, l’Allocution Singulari quadam de 1854 et l’encyclique Quanto conficiamur de 1863.

^[29] Michael J. SCHUCK, That They Be One : The Social Teaching of the Papal Encyclicals 1740 – 1989, Georgetown University Press, Washington D. C., 1991, p. 19.

^[30] Apud Rupert J. EDERER (editor and translator), The Social Teaching of Wilhelm Emmanuel von Ketteler, University Press of America, Washington DC, 1981, p. 506 (traduction de l’auteur).

^[31] Relatif ce sujet, voire la dernière encyclique du Benoît XVI Spe salvi et ses propos sur le marxisme. Pour quelques réflexions sur celle-ci en ce qui concerne le marxisme, voir Nicolae DRåGUŞIN, „Ce mai poate salva omul?“ în România liberă, 24 ianuarie 2008 (http://www.romanialibera.ro/a116281/ce-mai-poate-salva-omul.html).

^[32] Hansjakob STEHLE, Eastern Politics of the Vatican 1917 – 1979 (transl. by S. Smith), Ohio University Press, 1981, p. 16.

^[33] Ibidem, p. 11.

^[34] Anthony RHODES, The Vatican in the Age of the Dictators 1922 – 1945, Hodder and Stoughton, p. 131.

^[35] Ibidem, p. 132.

^[36] Ibidem.

^[37] Neal PEASE, Poland and the Holy See, 1918 – 1939, en Slavic Review, vol. 50, No. 3 (Autumn, 1991), pp. 521 – 530.

^[38] Anthony RHODES, op. cit., p. 135.

^[39] Divini Redemporis, article 1.

^[40] V. CRISTIAN, Paladinul Pacii: viaţa şi doctrina Papei Pius XI, Editura Ziarului „Farului Nou”, Bucureşti, 1939, p. 170.

^[41] C’est Nicolai Berdiaev qui a accentué la typologie antipersonnaliste du communisme. Voir Personne humaine et marxisme.

^[42] Ibidem, p. 171.

^[43] Mgr. Paul RICHAUD, Le Pape et le communisme : commentaire de l’encyclique de S. S. Pie XI sur le communisme athée, Desclée de Brouwer, Paris, 1937, p. 24.

^[44] V. CRISTIAN, op. cit., p. 172.

^[45] Mgr. Paul RICHAUD, op. cit., p. 45.

^[46] Ibidem, p. 51

Alexandru Mădescu

Presa românească a reflectat în paginile sale principalele sărbători ale mentalului colectiv românesc, cum ar fi: 10 mai, 24 ianuarie chiar şi 1 mai, deşi, interpretate nuanţat de principalele ziare din deceniile 3 şi 4 ale secolului trecut. Sărbătoarea principală a colectivităţii româneşti a fost 1 Decembrie, zi care semnifica întregirea naţională a României prin Unirea Transilvaniei la Vechiul Regat, după ce în cursul aceluiaşi an Basarabia şi Bucovina se alăturaseră şi ele României. 1 Decembrie însemna an de an rememorarea publică a Unirii, încercarea de a crea în jurul acestei date o unitate spirituală şi naţională. Articolele din presă referitoare la acest moment au fost variate, influenţate atât de orientarea politico-ideologică a ziarului, de tipul publicaţiei (gazete de informaţie, ale partidelor politice), precum şi de ideile politico-ideologice ale autorilor articolelor, bineîn-ţeles, dacă era cazul ca aceste articole să fie semnate, pentru că de multe ori ele nu erau semnate. Momentele în care sărbătoarea Unirii a fost foarte bine reliefată au fost aniversările decenale precum şi cele semidecenale. În analiza mea mi-am propus să reliefez două momente radical diferite de sărbătorire a momentului 1 Decembrie 1918; interpretările lui 1 Decembrie în presa anilor 1933 şi 1943, adică la un deceniu şi jumătate  de la marele eveniment, şi la 25 de ani, un sfert de veac de la o unitate naţională care practic nu mai exista datorită rapturilor teritoriale din 1940. Am precizat că sunt două momente total diferite. 1933 este un an de pace la mijlocul perioadei interbelice, caracterizat prin existenţa regimului democratic, în ciuda ascensiunii forţelor de extremă dreapta, a crizei economice şi a antagonismelor sociale care măcinau sistemul democratic interbelic. De asemenea, în ciuda cenzurii, exista o presă de partid care exprima opinia diferitelor formaţiuni existente. 1943 este anul al treilea de când România luptă contra Aliaţilor de partea Axei, sistemul politic era unul autoritar, avându-l în frunte pe mareşalul Antonescu, partidele politice erau interzise, presa de partid nu mai exista. La cincisprezece ani de la Unire, în 1933, pe plan extern se remarcă ascensiunea la putere a naţional-socialismului şi inaugurarea oficială a politicii de revanşă, pe plan intern este anul unor conflicte sociale acute cum ar fi grevele de la Griviţa din ianuarie-februarie, ascensiunea Gărzii de Fier şi conflictele grave între autorităţile statului şi legionari. Presa anului 1933 trebuie analizată diferit în privinţa interpretărilor pe care le dă momentului 1 Decembrie 1918. Există cotidiane orientate spre dreapta, cum ar fi Universul, altele cu orientare de stânga ca Dimineaţa sau Lupta, presa de partid, cum ar fi ziarele principalelor partide politice – Viitorul (P.N.L.) şi Dreptatea (P.N.Ţ.), publicaţii ale grupărilor cu program social – Lumea Nouă (P.S.D.) şi Axa (revistă cu orientare legionară). Universul din 2 decembrie 1933 publică în coloanele sale două articole referitoare la 1 Decembrie, unul dintre ele semnat Octavian Goga, având titlul îngroşat cu majuscule pe prima pagină, „15 ani de la Unirea Ardealului“. Un prim articol care probabil exprima poziţia ziarului face referire la Mihai Viteazul şi Unirea de la 1600, jertfele făcute pentru unitatea naţională realizată în 1918; de asemenea, se precizează că Unirea s-a făcut conform principiilor stabilite de Marile Puteri învingătoare în 1918, principiile autodeterminării şi  naţionalităţilor; ameninţarea revizionismului nu este trecută cu vederea, fiind amintite instrumentele militare care vor menţine unitatea (Mica Înţelegere) iar avertismentul ziarului îm-potriva revizionismului vizează atât Londra cât şi Budapesta:

„În ziua istorică de 1 Decembrie 1918, românii adunaţi în glorioasa cetate a Albei Iulia, în care Mihai Viteazul intrase triumfător, în 1599 în fruntea oştirii sale şi se proclamase domn al Ardealului, au sfărmat lanţurile robiei şi au salutat cu bucurie ceasul mult dorit şi aşteptat de veacuri al liberării lor, ca şi a celorlalte naţiuni subjugate din fosta monarhie dualistă habsburgică. Prin actul de la Alba Iulia nu s-a proclamat numai unirea platonică sub forma unei dorinţe; ci s-a decretat solemn nulitatea compromisului din 1867 prin care Ardealul a fost anexat la Ungaria, împotriva voinţei întregii populaţii româneşti şi alipirea pentru totdeauna tuturor teritoriilor cuprinse între Tisa şi Carpaţi, la regatul României, în virtutea principiului naţionalităţii şi al dreptului de autodeterminare, recunoscute de puterile victorioase ca bază temeinică a păcii. În urma jertfelor grele făcute de români şi de aliaţii lor, în cel mai cumplit război ce l-a cunoscut istoria omenirii, s-a clădit actuala Europă de drept. Astfel s-a integrat într-un organism puternic şi unitar, România Mare, în frontierele sale fireşti, etnice şi politice, care sunt şi rămân inviolabile. Nimeni nu va putea zdruncina acest aşezământ, armonios construit al patriei noastre; nimeni nu va cuteza nepedepsit, să violeze frontierele noastre şi să nesocotească drepturile consfiinţite de tratate. Acum, când agitatorii revizionismului încearcă din nou să reînvie epoca asupririi popoarelor trebuie să ştie toată lumea de la Budapesta până la Londra, ca românii, alături de Mica Înţelegere, îşi vor sacrifica viaţa, dar nu vor ceda un petic din teritoriul ţării pe veci reîntregite! Dacă amicii agitatorilor, de oriunde vor fi ei, doresc dezlănţuirea războiului, n-au decât să o spună făţiş. Asupra lor va cădea răspunderea, căci frontierele noastre de astăzi se confundă cu viţa liberă a poporului român pentru care s-au sacrificat opt sute de mii de vieţi!“^[1].

Articolul lui Octavian Goga din acelaşi ziar are o notă sumbră, sugerând un complot împotriva românismului care are două componente: pe plan intern, străinii, care submineză naţiunea română şi planul extern reprezentat de revizionism. Cauza ascensiunii minoritare ar fi reprezentată de decăderea de după 1918 până în 1933, a principiului naţional, „al vechiului nostru secret de familie“ cum îi spune Goga. Finalul este mai optimist, redând încrederea într-o mult aşteptată primenire naţională:

„Bucuria pe care o simţeam întotdeauna la aniversarea adunării de la Alba Iulia, îmi pare astăzi încadrată într-un chenar de doliu. Iată, în sfârşit, că slăbiciunea noastră crescândă în opera consolidării de stat a ajuns la scadenţă. Lipsa unei idei conducătoare, la adăpostul căreia să se organizeze metodic patrimoniul unirii, după cincisprezece ani ne-a dat atmosfera actuală de depresiune autohtonă şi hipertensiune minoritară. Uitaţi-vă împrejur, ambele flancuri ale regatului nostru de odinioară: se văd pe toată linia roadele nefaste ale eclipsei care de la război încoace a atins principiul naţional, vechiul nostru secret de familie. Străinismul triumfător şi-a întins reţeaua care începe să ne strângă de gât. Firele urzite cu mult meşteşug se resimt peste capetele noastre. Paralel cu această subminare lăuntrică, se desfăşoară planul de acţiune externă a duşmanilor noştri. O propagandă bine chibzuită pusă în serviciul cauzei lor împânzeşte continentul. Revizionismul în cercurile politice din Occident a atins proporţii necunoscute încă. Vedeţi, deci, cadrul în care se înfăţişează sărbătoarea noastră. Sunt convins că tocmai această tristă părăginire va chema la viaţă germenul unei primeniri. România batjocorită trebuie să se smulgă din umilirea ei. Un vânt nou de înnoire începe să bată şi gânduri proaspete se ridică din marele rezervor al mulţimii anonime. Românismul îşi va cuceri a doua oară albia lui, de astă dată definitivă“^[2].

Un alt articol semnat Alexandru Lapedatu identifica drept cauze ale situaţiei din anul 1933 criza materială şi morală ce s-a abătut  asupra lumii, dar şi păcatele românilor, care ne-au făcut să credem că unirea este suficientă fără o politică de consolidare naţională şi dezvoltare economică; face un apel pentru ca „conştiinţele româneşti de pretutindeni să se unească într-un puternic zid de apărare şi de sprijinire a patriei“.^[3] Calendarul condus de Nichifor Crainic relatează şi el despre Unire. Articolul semnat „Calendarul“ prezintă actul Unirii ca pe un fapt „fatal“, de neevitat, fiind prin el însuşi un act al firii:

„Fapta de la 1 decembrie 1918 depăşeşte, prin forţa ei de acţiune în evoluţia poporului românesc, evenimentul provincial al unei manifestări de voinţă. Unirea sărbătorească ce ne reţine în această clipă prezumtivă, s-a produs din determinisme fatale, nu numai în românitatea adunată la Alba Iulia, unde se proclama alipirea Ardealului, Banatului şi a ţinuturilor Crişanei ţării libere, ci şi în inimile româneşti a celorlalte provincii subjugate stăpânirilor vitrege. Data fixă a evenimentului acaparează unirea cu două zile mai devreme produsă a Bucovinei, smulgerea întârziată din haosul unei revoluţii trecătoare a Basarabiei. E ziua marii întrupări naţionale, pe care Ardealul o prezidează cu justificată preferinţă, pentru că de la această dată forţele naţionale, se pot socoti adunate pentru totdeauna în albia lor firească“^[4].

Un alt cotidian de dreapta a fost Cuvântul condus de Nae Ionescu. Articolul „După 15 ani“, semnat „Cuvântul“, vorbeşte despre faptul că „Ardealul este victoria românească cea mai de preţ“ şi se critică politica „de speţă inferioară“ din perioada 1918-1933:

„15 ani de politică măruntă, cotidiană, tristă între orizonturile inferioare, nu pot umbri un fapt făcut să treacă prin timpuri. Ardealul cucerit, Ardealul Marelui Rege Ferdinand, este şi astăzi ca şi atunci, în primul ceas, un miracol naţional în a cărui lumină va trăi pentru totdeauna istoria românilor. La o depărtare de un deceniu şi jumătate, emoţia regăsirii este aceiaşi, înobilată de sentimentul ca ce s-a făcut, pentru dreptate s-a făcut. Recâştigat fiinţei noastre fizic, reintegrat spiritului şi culturii noastre, Ardealul rămâne victoria românească cea mai scumpă“^[5]. Un alt articol este „1 Decembrie“ semnat de Vladimir Ionescu. Publicistul argumentează Unirea din perspectiva unei unităţi transcendentale, spirituale care ar fi existat din punct de vedere etnic şi lingvistic osificată de jertfele eroilor căzuţi pentru unitatea politică de-a lungul timpurilor:

„Era mai mult decât o decizie românească, era o sentinţă a istoriei pe care oamenii o rosteau, dar care înfăţişa nu numai voinţa lor, ci depăşiind-o, transcendând-o, voinţa tuturor dinainte de ei jertfiţi în curgerea veacurilor pentru plinirea întregirii noastre. Astfel ziua de 1 Decembrie nu înregistra mai mult decât votul unei adunări şi consimţământul generaţiilor în viaţă, înregistra actul final, abutismentul unei deveniri istorice pe care nimic n-o putuse împiedica şi care se desăvârşea acum dintr-o poruncă mai presus de puterea omului. Sufragiul de la Alba-Iulia şi de pe tot cuprinsul ardelenesc, sacrificiul eroic al ostaşului din Vechiul Regat n-au fost decât ultimele etape ale unei sforţări, ale unei tendinţe, ale unei voinţe permanente, care în pofida vrajmăşiilor şi piedicilor vremelnice, se desfăşurau irezistibile spre ţinta firească: unitatea teritorială, politică a rasei“^[6]. Apoi critica se îndreaptă contra clasei politice postbelice care nu s-a ridicat la înălţimea momentului Unirii, nu a înţeles noua realitate teritorială, spirituală, etnică, economică şi culturală:

„Căci înaintea noastră stătea o formidabilă operă ce se cerea realizată. Însufleţirea o aveam, fireşte. Ne-au lipsit, însă, conducătorii capabili să utilizeze în condiţii optime uriaşa forţă pe care naţia în-treagă le-o punea la dispoziţie pentru lucrarea de construcţie a noului stat românesc. Căci cu toate marile însuşiri ale unora dintre ei, ei rămâneau în vechea ţară ca şi în ţinuturile alipite, oamenii zilei de ieri. Căci oricâtă sforţare ar fi prestat pentru înţelegerea noilor vremi, erau osândiţi să fie depăşiţi de cerinţele şi realizările ceasului. De aici zig-zagurile şi ezitările, întoarcerile şi întârzierile, falsificările şi erorile care marchează aceşti cincisprezece ani. În ciuda acestor poticneli, pe deasupra greşelilor unei clase diriguitoare nepregătite pentru sarcina pe care i-o hărăzise împrejurările şi a unor moravuri politice detestabile, vitalitatea noii alcături şi resursele rasei şi pământului românesc s-au afirmat cu o putere constructivă admirabilă. Ele au retezat veleităţi care ne pândeau profitoare şi au dezarmat intenţii care ar fi voit să profite de cea dintâi carenţă a conştiinţei şi instinctului naţional. Astăzi primejdia din afară nu mai există. Dacă istoria a poruncit Alba-Iulia, cincisprezece ani de trăire a unităţii şi opera de făurire a noii Românii mărturisesc mai puternic decât toate tâlcul şi dreptatea actului de la 1 decembrie 1918“^[7].

Şi presa cu orientare de stânga a avut în coloanele sale articole referitoare la ziua de 1 decembrie 1918. Articolele sale, pe lângă evocarea momentului Unirii, au o ţintă antirevizionistă clară, de condamnare a Germaniei naţional-socialiste pe plan extern, precum şi a organizaţiilor naţionaliste pe plan intern, care prin politica lor duc lumea la sfărâmarea tratatelor care garantează frontierele naţionale; această politică naţionalistă care caracterizează deceniul patru ar fi împotriva ideii de libertate şi dreptate în concepţia ziariştilor cu orientare de stânga. Articolul semnat „Lupta“ din ziarul cu acelaşi nume trasează direcţiile de abordare ale stângii privind momentul 1 decembrie 1918:

„Se împlinesc acum 15 ani de la această dată care este şi aceea a întemeierii noii Românii. Dacă o mie de ani de robie n-au putut împiedica venirea acestei date, nebuni sunt acei care cred că ea mai poate fi vreodată desfiinţată din istoria naţională a românilor. Pe veci fie sfiinţit sângele care a curs pentru dezrobirea aceasta milenară, pe veci rămână sfiinţit numele Regelui şi patrioţilor care au condus românismul la această izbândă“^[8]. Un alt articol semnat „Dimineaţa“ atacă mult mai direct revizionismul, deşi nu lipsesc fotografii cu Alba Iulia, Cluj şi vechea frontieră de la Turnu Roşu, materiale semnate de Ion Mihalache, Ion Inculeţ, Dr. C. Angelescu, Dr. N. Lupu:

„Se împlinesc 15 ani, de la întregirea României. Anul acesta ziua de 1 Decembrie are o semnificaţie mai adâncă decât oricând. Pentru că anul acesta s-a accentuat mai vârtos decât până acum propaganda revizionistă. Şi pentru că anul acesta ideea de revanşă a prins mai mult teren. Triumful curentelor şovine, oricât de vremelnic ar fi, pune în primejdie grea ideea de pace şi de aşezare a continentului pe temeiul actualelor tratate. Pregătirile de război ale Germaniei hitleriste sunt evidente pentru toată lumea. 1 Decembrie, în această atmosferă grea de vrăjmăşie, trebuie să însemne afirmarea categorică a păcii pe temeiurile ei actuale. Tratatele de pace de azi au izvorât din jertfa milioanelor de morţi din toate tranşeele, care au brăzdat pământul Europei. Toţi aceştia au murit pentru o aşezare mai bună şi mai dreaptă. Cel ce se gândeşte să reînvieze, prin forţă, nedreptele aşezări din 1916, încearcă o nebunie. Iar acele curente care, aici, în România, se aliază inconştient unor asemenea mişcări dovedesc prin aceasta o totală lipsă de pregătire politică, o rătăcire criminală. 1 Decembrie cheamă masa poporului român să apere pacea şi tratatele de pace. Această apărare nu se poate face decât în numele marilor principii, care au prezidat dezbateriile de la Versailles. Libertatea popoarelor, dreptul lor la autodeterminare, iată principiile legate de tratate, principiile legate de ideea de pace. Politica revizionistă şi cea revanşardă nu pot fi combătute decât prin afirmarea ideii de dreptate şi libertate“^[9]. De asemenea sunt articole referitoare la Unirea Iugoslaviei şi Cehoslovaciei, partenerele din Mica Înţelegere ceea ce vrea să demonstreze unitatea şi drumul comun al celor trei state pe drumul apărării statu quo-ului stabilit la Versailles.

Şi partidele politice au reflectat în presa lor momentul 1 decembrie 1918. Principalele formaţiuni, Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal (în continuare P.N.Ţ. şi P.N.L), au încercat să monopolizeze momentul, să reliefeze rolul lor în evenimente şi să îşi atace adversarul. În general, articolele din organele de presă Dreptatea şi Viitorul sunt îmbibate de ceea ce putem numi politicianism. În Dreptatea, articolul „1 Decembrie“, nesemnat, se referă la rolul fruntaşilor P.N.Ţ. În Unire, face o legătură între lupta de eliberare naţională şi democraţia ţărănească, forma viabilă pentru conducerea statului în opinia ţărăniştilor, dar nu lipsesc nici atacurile la adresa liberalilor:

„Astăzi 1 Decembrie se împlinesc 15 ani de când Ardealul s-a alipit la patria mumă ca un comandament inexorabil al istoriei. Instrumentul politic prin care au vorbit destinele supreme a fost partidul naţional, prin corifeii săi Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod şi Ciceo Pop, care au continuat lupta lor de eliberare naţională printr-o luptă de ridicare a norodului la democraţie, legalitate constituţională şi în-frăţire generală cu celelalte provincii ş…ţ La Londra în urma unei bune susţinute campanii, se pune cu îndrăzneală chestia revizuirii tratatului de la Trianon. Trebuie să se ştie, însă, că România Mare nu s-a creat prin tratatul de la Trianon şi nici prin alte tratate internaţionale. Ea este rodul voinţei unanime a poporului de dincolo de Carpaţi, voinţa exprimată la 1 Decembrie 1918, a cărei aniversare de 15 ani o sărbătorim peste câteva zile. Această voinţă a creat România Mare, dictată de un destin superior. Şi a fost porunca lui Dumnezeu ca să se înfăptuiască pentru a face dreptate neamului care a muncit şi suferit pe aceste plaiuri. România Mare nu este numai înfăptuire politică, ci una morală ş…ţ. Fără o democraţie ţărănească solidaritatea organismului nou creat este iluzorie. Şi a fost o dovadă de un puternic şi just instinct politic, că exponenţii Ardealului politic s-au adresat pentru întemeierea unui instrument regnicolar de realizări practice şi de gospodărire a ţării tocmai mişcării ţărăneşti din Vechiul Regat. Unirea patridului naţional cu cel ţărănesc rămâne cea mai bună garanţie de ştiinţă şi putinţă a apărării patrimoniului naţional de la Alba Iulia. În fiecare an partidul naţional-ţărănesc prăznuieşte dat de 1 Decembrie ş…ţ. Cu ce se prezintă partidul liberal în faţa dateai istorice de 1 Decembrie? Opinia publică nu-i sprijină în acţiunea lor. Ardealul, nu a găsit de cuviinţă să-l reprezinte în cabinetul lor: o eroare imensă în actualele împrejurări. Prin instaurarea liberalilor la conducerea treburilor publice, glasul ţărănimii nu se mai aude nici el în înaltele sfere, iar plutocraţia s-a aşezat la banchet fără griji şi fără pudoare. Aceasta, după 15 ani“^[10].

Interpretarea ţărănistă referitoare la 1 Decembrie este una mai mult decât subiectivă. Rolul partidelor naţional şi ţărănesc în în-făptuirea Unirii este fără îndoială unul important. Dar se ocultează rolul Aliaţilor prin încercarea de aruncare în derizoriu a tratatului de la Trianon, care a însemnat pe plan internaţional recunoaşterea Unirii de jure. Apoi rolul P.N.L. este minimalizat, pentru ţărănişti fiind doar un reprezentant al plutocraţiei, care odată venită la conducerea statului nu mai ţine cont de dorinţele majorităţii populaţiei care era alcătuită din ţărani. Această interpretare radicală a momentului 1 Decembrie are rolul de a descalifica P.N.L. în ochii opiniei publice, în speranţa unei readuceri la putere a P.N.Ţ. pe baza  exploatării unei probleme sensibile pentru opinia publică românească interbelică: problema unităţii naţionale. Exagerările privind rolul pozitiv al P.N.Ţ. şi denigrarea adversarului au clar un  obiectiv electoral.

Liberalii au răspuns  şi ei la aceste atacuri. Viitorul prin articolul „Politica de unificare“ prezintă politica liberală drept una pozitivă pentru „sudura definitivă a provinciilor alipite“^[11] şi se critică politica P.N.Ţ. care ar avea o tendinţă regionalistă, contrară unităţii. Un alt articol, „Aniversarea Unirii Ardealului“, pune  accentul pe toleranţa românilor, repulsia pe care aceştia o simt faţă de ura de rasă, ceea ce înfăţişează un popor cu un spirit liberal accentuat, favorabil deci liberalismului. Sunt condamnate de asemenea manifestările revizionismului maghiar, dar în opinia liberalilor aceste manifestări nu pot duce la schimbări teritoriale, nu sunt un pericol pentru statul român:

„Hotărârea de unire a Ardealului a avut pecetea autentică a nobleţei neamului nostru. Am dat de la început dovada că deşi deveniţi stăpâni ai situaţiei ne repugnă ura de rasă, că înţelegem să fim toleranţi faţă de cei de alte neamuri. Or, se ştie că toleranţa, ospitalitatea şi regimul de libertate sunt virtuţi ce nu caracterizează decât pe băştinaşi, pe autohtonul cu adânci rădăcini în pământul românesc. Astăzi aniversarea unirii Ardealului coincide cu manifestaţiile din ce în ce mai furibunde promovate de revizionismul maghiar. Prin falsuri, calomnii, invenţii ridicole şi mai ales corupţie, Ungaria feudală şi-a creat pretutindeni cete de mercenari, care luptă împotriva integrităţii ţării noastre. Primejdia propagandei duşmane o vedem, dar ea nu ne înspăimântă. Un popor care în ceasurile supreme ale biruinţei a dat dovadă de atâta înălţare sufletească nu are de ce să se teamă. Dreptatea cauzei noastre e atât de limpede, încât orice argument sofist cade de la sine“^[12].

Stânga radicală, prin intermediul ziarului Lumea Nouă, organ al Partidului Social-Democrat, nu face referiri la 1 Decembrie. Titlurile din preajma acestei zile au caracter predominant socialist, ocupându-se de problema alegerilor, problema exploatării ţărănimii de către cămătari, lupta de clasă etc. Îndreptarea, organ al Partidului Poporului, Axa, revistă de orientare legionară, Ţara Noastră (Partidul Naţional Agrar) nu fac nici ele, surprinzător, referiri la 1 Decembrie 1918.

*

Anul 1943 vine cu o perspectivă diferită în presa românească asupra momentului 1 Decembrie 1918. Datele problemei sunt acum altele. În primul rând este al treilea an de război alături de Germania şi Puterile Axei. Articolele apărute în presă cu ocazia zilei de 1 Decembrie sunt concepute prin mărimea lor şi titlurile de prima pagină să consolideze unitatea naţională a naţiunii ţinând cont de momentele grele prin care trecea ţara. Însă aceste articole nu uită să amintească de problema Transilvaniei de Nord-Vest, fără de care „nimeni nu ne poate avea întregi, fără suflet“^[13] cum se exprima vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu. De altfel problema Ardealului de Nord este prezentă în toate articolele omagiale apărute cu ocazia  a 25 de ani de la Unire. Universul având pe prima pagină titlul mare „Un pătrar de veac de la Unirea Transilvaniei“, apărut în 2 decembrie, are o sumedenie de articole referitoare la momentul 1 Decembrie 1918. Unul este semnat chiar „Universul“:

„De mult, de totdeauna, în sufletele celor de dincolo şi dincoace de Carpaţi, în minţile celor care vorbeau aceiaşi limbă, în inimile cărora pulsa acelaşi sânge, adânc înrădăcinată era ideea unităţii şi toţi cărturarii vremii, toate marile personalităţi ale neamului, considerau că prima datorie a vieţii lor este să ţină mereu trează conştiinţa naţională, mereu aprinsă flacăra unităţii naţionale în vederea relizării mult aşteptate a visului milenar al unirii. Providenţa a făcut ca din pleiada bărbaţilor de inimă, bărbaţilor cu adevărat simţ patriotic despre care vorbea aşa de frumos marele rege, să-şi afirme la momentul oportun voinţa ca mandatari ai aspiraţiilor naţionale, oameni întregi ale căror nume vor rămâne vecinic întipărite în amintirea generaţiilor ce vor veni: Ion I. Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, ostaşi ca Averescu şi Prezan, iar dintre cei de partea cealaltă a Carpaţilor, Ciceo Pop, Vasile Goldiş, d-nii Iuliu Maniu, Al. Vaida , Aurel Vlad ş…ţ Cum s-a precizat încă de pe atunci, pe baza realităţilor incontestabile, unirea a fost o operă de voinţă manifestată de populaţia ţării, tratatul de la Trianon nefăcând altceva decât să ratifice voinţa creatoare şi liber exprimată a populaţiei Transilvaniei“^[14].

Se observă şi aici că se neglijează rolul victoriei aliate din Primul Război Mondial, mai ales în contextul luptei comune a României de partea Axei la momentul Decembrie 1943. România Mare nu ar fi fost creată de tratatele de pace de după 1918,  ci datorită voinţei liber exprimate a poporului român din Transilvania care era majoritar, la care s-a adăugat şi voinţa unor minorităţi naţionale cum ar fi cea a saşilor. Spre deosebire de alte articole mai ales a celor care aparţineau înainte de presa de partid, în articolul din Universul sunt recunoscute meritele unei pleiade mai largi de oameni politici care au contribuit la realizarea Unirii. Un alt articol de data aceasta mult mai profund în semnificaţii şi de asemenea mult mai politizat este „1 Decembrie“, semnat de Mihai Antonescu:

„Un sfert de veac de la marea unire după veacuri de zbuciumată suferinţă în Carpaţii noştri care ne sunt leagăn şi stăpân şi din care nicio putere de pe lume nu ne va putea clinti. Un sfert de veac de la sfânta şi dreapta unire care a mărturisit tuturor că unitatea pământului românesc nu este o împlinire convenţională pe care s-o poată face şi desface un tratat, ci o aşezare a dreptăţii, a voinţei noastre, a istoriei şi nevoilor Europei, pe care nimeni nu o poate atinge fără a lovi onoarea noastră, dreptatea şi înseşi legile Europei ş…ţ. Transilvania nu este pentru noi un pământ, un teritoriu, o provincie. Transilvania suntem noi toţi, este sufletul nostru şi nimeni nu ne poate avea întregi, fără suflet“^[15].

Alături de ideea unei unităţi naţionale, care nu ţine cont de tratate, ci de voinţa poporului român, este prezentă şi ideea unei recuperări a Transilvaniei pierdute în august 1940 care ar fi leagănul naţiunii române. Se face aluzie la Germania care nu poate avea pentru totdeauna un aliat de nădejde în România daca nu va face în aşa fel încât ţara să-şi regăsească sufletul care este Transilvania. Sunt şi articole care evocă istoricul momentului 1 Decembrie, fotografii reprezentative mai ales din Alba Iulia şi ale personalităţilor care au participat la actul Unirii, modul cum s-a sărbătorit în ţară şi în Capitală evenimentul, rolul armatei în Unire toate acestea în numărul din 2 şi 3 decembrie 1943 al aceluiaşi ziar, Universul. Alt cotidian care a reflectat în paginile sale momentul 1 Decembrie 1918 a fost Timpul. Din sumedenia de articole apărute pe prima pagină în numărul din 2 Decembrie 1943 cel mai interesant este cel semnat T şi intitulat „Unirea“. Şi acest articol face referire clară la ideea nerenunţării la idealul naţional aşa cum a fost el conturat în Decembrie 1918,  ceea ce însemna recuperarea Transilvaniei de nord-vest:

„Şi atunci, într-o Europă în plin război de răsturnătoare perspective, grija de a păstra fiinţa statului român în fundamentul lui politic, a precumpănit firescului elan care ne-ar fi zvârlit, apărători neînfricaţi dar jertfe în pură idealitate, la hotarele ce ni le dăduse dreptatea, după atâta zbucium şi năduf, sânge şi moarte. Au trecut de atunci trei ani în care sacrificiile noastre, sacrificii întru recâştigarea aceleiaşi dreptăţi, au dovedit mai ales începând din 22 iunie, îndeajuns setea noastră de dreptate. Am socotit că jertfa noastră oricât de mare pentru Răsărit, nu poate fi zadarnică pentru Apus. În cele 30 de luni de crâncen război, pe care neamul l-a dus şi-l duce încă încrezător în temeiurile marii lui cauze, nădejdiile noastre au fost cu atât mai ardente cu cât mai nebiruită a fost puterea noastră de dăruire pe frontul Răsăritului ş…ţ Ce-a de-a 25 aniversare a marelui act de la Alba Iulia ne dă astăzi, în această răscruce de destine certitudinea că neamul românesc trebuie să vieţuiască în întregul său în dreptele lui hotare, aşa cum au fost ele timp de 22 de ani. Această convingere au avut-o înaintaşii noştri şi au izbândit la 1 Decembrie 1918. Această convingere o nutrim noi astăzi, cu întărite temeiuri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!“^[16].

În acelaşi număr apar decretul Unirii, felul cum s-a înfăptuit Unirea, felul cum s-a sărbătorit Unirea la Bucureşti, cuvântările lui Iuliu Maniu şi ale regelui Ferdinand cu prilejul momentului 1 Decembrie 1918, fotografii ale personalităţilor participante la actul Unirii şi ale personajelor istorice: Mihai Viteazul, Horea, Cloşca, Crişan, toate acestea întinse în primele cinci pagini ale Timpului. Numărul din 3 Decembrie 1943 al aceluiaşi cotidian are ca motto „Pe-al nostru steag e scris Unire“ şi relatează despre festivităţile din ţară: comemorarea de la Alba Iulia, Te-Deumul de la Patriarhie, Manifestările de la sala „Aro“, comemorarea de la Ateneul Român unde au participat şi refugiaţii români din Ardeal.

Presa românească interbelică a avut viziuni diferite faţă de un eveniment aşa de important pentru conştiinţa istorică românească, cum a fost 1 Decembrie 1918. Încercările de a interpreta momentul au dus de cele mai multe ori la denigrarea adversarului politic, la minimalizarea rolului său în actul Unirii, în contextul luptelor politice de la începutul anilor ’30. De asemenea o mare parte din interpretările momentului Unirii au eludat importanţa recunoaşterii Unirii prin intermediul sistemului de pace stabilit după 1918. Opiniile potrivit cărora Unirea a fost rodul dreptăţii milenare şi al unităţii etnico-spirituale a românilor nu sunt satisfăcătoare. Bineînţeles că aceste elemente nu pot fi negate, dar contextul internaţional de la sfârşitul Primului Război Mondial poate fi considerat primordial. Altfel, Unirea ar fi fost realizată mai devreme fără a ţine cont de factorii externi. Anul 1943, care reprezintă un sfert de veac de la momentul Unirii, vine cu o nouă perspectivă asupra momentului 1 Decembrie 1918.

Acum nu mai sunt importante denigrarea adversarului politic care de altfel nici nu mai există, cât crearea unei unităţi şi a unui moral ridicat în contextul agravării situaţiei internaţionale a României din cauza înfrângerilor suferite de armatele germano-române pe frontul de Răsărit. Momentul 1 Decembrie 1918 tinde să devină punctul cardinal de sprijin pe plan moral şi sufletesc, pentru a reda încrederea în destinul românilor ca neam şi în dreptatea cauzei lor care până la urmă va izbândi. Se spera probabil într-o întoarcere de situaţie asemănătoare cu cea de la sfârşitul lui 1918. De data aceasta, din păcate destinul României va fi tragic şi necruţător.

^[2] Ibidem.

^[3] Ibidem.

^[4] Calendarul, 3 decembrie 1933.

^[5] Cuvântul, 2 decembrie 1933.

^[6] Ibidem.

^[7] Ibidem.

^[8] Lupta, 2 decembrie 1933.

^[9] Dimineaţa, 2 decembrie 1933.

^[10] Dreptatea, 2 decembrie 1933.

^[11] Viitorul, 3 decembrie 1933.

^[12] Ibidem.

^[13] „1 Decembrie“, în Universul din 2 decembrie 1943.

^[14] Universul, 2 decembrie 1943.

^[15] Ibidem.

^[16] Timpul, 2 decembrie 1943.

Florin-Răzvan Mihai

Istoriografia occidentală, cu precădere cea anglo-saxonă, s-a orientat către analiza comunităţilor locale, incluzând aici sate, oraşe ori regiuni restrânse, genealogii, comunităţi etnice şi religioase. Stricto sensu, local history ar însemna studierea istoriei unei localităţi. Considerăm însă că se poate contribui la cunoaşterea istoriei unui oraş sau judeţ şi printr-o istorie politică, cu atât mai mult cu cât, urmărind cazul Mişcării Legionare se surprind evenimente care ţin şi de cultură politică şi aspecte sociale.

Despre Mişcarea Legionară la nivel local s-a scris puţin în România. Amintim totuşi câteva studii: Puiu Bordeiu, „Crearea primelor structuri legionare în Dobrogea 1932-1933“, în Studii istorice dobrogene, Constanţa, 2003 şi „Participarea partidului «Totul pentru Ţară» în Dobrogea, la alegerile parlamentare din decembrie 1937“, în: A.D., 2000; Vasile Iucal, „Prezenţe legionare în Ungheniul interbelic“, în Cugetul, 2003; Gheorghe Miron, „Aspecte privind mişcarea legionară din Vrancea în perioada interbelică“, în Cronica Vrancei, Focşani, 2003. Marele avantaj în acest caz ar fi desigur utilizarea surselor arhivistice locale. Ni se oferă astfel posibilitatea de a descoperi capacitatea de mobilizare a elitelor locale legionare, migraţia politică a acestora – unde este cazul –, metode specifice de propagandă.

În cazul nostru, deşi nu am avut acces la documente provenind din Arhiva Judeţeană Galaţi, am apelat la multe alte surse disponibile, precum presa locală, legionară şi nu numai, memorii, documente aflate în patrimoniul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale (fondurile Ministerul de Interne Diverse, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Directoratul General al Poliţiei, Ministerul de Justiţie – Comisia Electorală Centrală) şi literatura de specialitate despre Mişcarea Legionară.

Începuturile mişcării extremiste de dreapta sunt timpurii în zona Galaţi. De aici provenea o serie de combatanţi activi ai Ligii Apărării Naţionale Creştine (L.A.N.C.), studenţi antisemiţi la Iaşi în anii ’20, printre care îi menţionăm pe Mille Lefter^[1] şi pe Dumitru Cristian. Aceştia vor organiza primele cuiburi legionare gălăţene şi vor finanţa revista Pământul strămoşesc (alături de alţi gălăţeni: Spiru Peceli, Mihail Marinescu, Gheorghe Potolea, Margareta şi Gheorghe Marcu, Ana Drăgoi, I. Gh. Teodosiu)^[2].

Pentru perioada de început a Mişcării locale dispunem de informaţii  preţioase din volumul memorialistic Pentru legionari, scris de Corneliu Zelea Codreanu. Aflăm astfel despre primele „bătălii“ propagandistice din zonă şi remarcăm că gălăţenii, numeroşi şi activi, erau de la acea dată o forţă în Mişcare.

Pentru anii 1927 – 1928, Codreanu menţionează existenţa „Cetăţuii Iulia Hasdeu“ din Galaţi, organizaţie a femeilor legionare, care „lucra de mână şi vindea pentru a strânge bani“. Fondurile colectate astfel, completate cu alte donaţii, s-au dovedit esenţiale pentru supravieţuirea Mişcării Legionare, aflate în pragul falimentului financiar.

De asemenea, pentru vara anului 1928, Codreanu menţionează şi o altă structură, Frăţiile de Cruce gălăţene, care munceau în schimburi, în două tabere de muncă, la grădinăria de la Doamna Ghica şi la cărămidăria din Ungheni. „Acolo ne învăţam să învingem greutăţile, va rememora mai târziu Codreanu. Ne oţeleam voinţa. Ne întăream trupurile şi ne deprindeam cu viaţa aspră şi severă, în care nici o plăcere nu-şi mai avea loc în afară de aceea a mulţumirii sufleteşti. Acolo a venit Frăţia de Cruce de la Galaţi cu Ţocu, Savin Costea şi celelalte frăţii“^[3].

Spre sfârşitul anului 1929, C. Z. Codreanu a decis extinderea influenţei Mişcării Legionare, iniţiind astfel „campanii“ şi întruniri politice pe raza judeţului Covurlui şi de acolo, spre Basarabia. În vara acelui an, „Căpitanul“ petrecuse mult timp în compania Frăţiilor de Cruce gălăţene şi focşănene, cu care executase „marşuri“ în întreaga Moldovă de nord. La 8 noiembrie 1929, dată esenţială în cronologia legionară, când membrii grupării aniversau patronul spiritual – Arhanghelul Mihail –, a început campania din nordul judeţului Covurlui. Atunci a avut loc prima manifestare publică a Legiunii. Mai târziu, C. Z. Codreanu îşi va aminti: „Cuiburile se înmulţiseră pe toată întinderea ţării. Se simţea acum nevoie de întrebuinţarea şi stimularea acestor mici forţe, mişcarea începută. Singura cale legală care putea să ne ducă la măsuri de stat pentru rezolvarea probleme jidăneşti, era calea politică. Ea presupunea contactul cu masele populare. Bun sau rău, acesta era drumul pe care legea ni-l punea la dispoziţie şi pe care, mai devreme sau mai târziu, trebuia să păşim. Cu Lefter şi cu Potolea am fixat prima întrunire legionară la Târgul Bereşti din nordul judeţului Covurlui, pentru data de 15 decembrie“^[4].

Conform planului stabilit, în seara zilei de 14 decembrie 1929, Codreanu a fost întâmpinat în gara târgului de fruntaşii legionari Mille Lefter, Gheorghe Potolea, care l-a găzduit,  şi Tănase Antohi. A doua zi dimineaţa un maior de Jandarmerie şi un procuror sosiţi de la Galaţi l-au anunţat pe Codreanu că nu avea aprobare pentru a ţine întruniri politice: „Măsura dvs. este samavolnică, s-ar fi adresat atunci Codreanu celor doi funcţionari. Este în afara legii şi nu mă voi supune. În sfârşit, după mai multă discuţie, mi s-a aprobat să ţin întrunirea, dar să nu fac dezordini“^[5].

Propaganda legionară s-a desfăşurat după tipicul descinderilor în mediul rural. „La ora 10 dimineaţa am apărut pe creasta de deasupra târgului, 50 de călăreţi“, scria Codreanu. „De acolo, în coloană de marş, cântând, am coborât în târg. Lumea ne-a primit cu mare însufleţire. Din casele creştinilor ieşeau românii şi ne turnau căldări cu apă în cale, după vechiul obicei, ca să ne meargă în plin pe drumul nostru. Ne-am dus din nou în curtea lui Nicu Bălan, unde ar fi trebuit să aibă loc prima întrunire. Acum eram peste trei mii de oameni. N-am ţinut întrunire. Am dat călăreţilor, unora dintre ei, câte o amintire de la mine. Lui Nicu Bogatu i-am dat tabachera mea, făcută în în-chisoarea de la Văcăreşti. Lui moş Chirculiţă i–am dat o zvastică. ş…ţ După Focşani, aici va fi al doilea stâlp al Mişcării Legionare“^[6]. Cu aceeaşi ocazie, doi gălăţeni pătrundeau în conducerea centrală legionară. Codreanu i-a numit pe Mille Lefter şi pe Gheorghe Potolea în Consiliul Suprem al Legiunii, pe Nicu Bălan în Statul Major al Covurluiului şi pe Dumitru Cristian, şeful legionarilor de pe Valea Horincii^[7].

Din Bereşti, marşul legionar a continuat în satele Meria şi Slivna, spre estul judeţului. În satul Meria, Codreanu, însoţit de Lefter şi alţi trei legionari, s-a adresat locuitorilor câteva minute în curtea bisericii, preferând un discurs religios, cu un ton mesianic: „Să ne unim cu toţii, bărbaţi şi femei, să ne croim nouă şi neamului nostru o altă soartă. Se apropie ceasul de înviere şi mântuire românească. Cel ce va crede, cel ce va lupta şi suferi, va fi răsplătit şi binecuvântat de neamul acesta“^[8]. Periplul covurluian a continuat cu localităţile Slivna, la 4 km de Meria, unde a fost întâmpinat de liderul local Teodosiu, şi Comăneşti, a cărei organizaţie locală era condusă la acea dată de legionarii din Slivna şi Găneşti, unde a fost întâmpinat de Dumitru Cristian. Grupul condus de Codreanu se mărise, vreo 15 legionari din plasa Horincii alăturându-se spontan „Căpitanului“.

Un moment important în evoluţia organizaţiei Gărzii de Fier din judeţul Covurlui a avut loc la 17 octombrie 1930, odată cu apariţia publicaţiei locale Biruinţa, cu sediul redacţiei în strada Rămăşcani nr. 9, de care răspundea avocatul Aurel Ibrăileanu. Pe prima pagină, un articol semnat „Biruinţa“, expunea de la început crezul politic al redacţiei. Conform editorialului, ziarul urma să prezinte „adevărul trist“ pe care publicaţiile locale puse „în slujba politicianilor, fie în slujba jidanilor“ l-ar fi ocolit pentru a favoriza „raiul comunist“. „Foaia noastră locală apare pentru a strânge rândurile cât mai apropiate pentru ca să nu mai fie induşi în eroare oamenii noştri în special de la sate de către politiciani“, îşi mai propuneau gazetarii. „Ideea noastră va învinge în mod indiscutabil pentru că în slujba ideii noastre – în care suntem noi – nu ştim să ne dăm înapoi. Pe monumentul ce voim să-l înălţăm şi-l vom înălţa – va fi scris «Biruinţa»“^[9]. Tot în judeţ, la Scânteeşti, apărea Glasul ţăranului.

Avanpost al propagandei legionare

Începând cu anul 1930, organizaţia legionară de Covurlui a devenit un avanpost pentru propaganda politică în judeţe şi regiuni învecinate, precum sudul Basarabiei (Cahul, Tighina), Dunărea de Jos (Brăila, Tulcea), R. Sărat, Tecuci, dar şi în zone îndepărtate ale ţării, cum a fost cazul Maramureşului.

Responsabilitatea administrativă a gestionării primelor centre legionare în sudul Basarabiei a revenit organizaţiei de Covurlui. Locuitorii judeţului Cahul, simpatizanţi ai Legiunii, se puteau înscrie la Mille Lefter (răspunzător şi de localităţile Galaţi, Independenţa, Pechea, Cudalbi) şi cei din judeţul Ismail la A. Ibrăileanu (care avea în subordine Bereşti, Găneşti şi Oancea, centre din Covurlui).

La sfârşitul anului 1930, în luna decembrie, Codreanu a hotărât iniţierea unei puternice campanii de propagandă în Basarabia, împărţită în acest scop în trei zone: nord (Soroca, Bălţi şi Hotin) – responsabil preotul Georgescu Edineţi, centru (Lăpuşna, Orhei şi Tighina) – profesorul Matei Dănilă, Constantin şi Totu, şi sud (Cahul, Ismail şi Cetatea Albă) – C. Z. Codreanu şi legionarii din Galaţi^[10]. Ultimii urmau să intre în Basarabia prin Reni, vizând cu precădere coloniile germane şi oraşul Bălţi, pentru atragerea cât mai multor membri ai L.A.N.C.-ului. Preocuparea Gărzii de Fier pentru atragerea de simpatizanţi în Basarabia a rămas constantă, o notă informativă a Siguranţei, din 22 octombrie 1932, avertizând asupra intenţiilor lui Codreanu de a organiza un grup de 200 „legionari călăreţi“, domiciliaţi în Covurlui, care să plece în marş spre Ismail şi Cetatea Albă. Legionarii ar fi trebuit conduşi chiar de către Codreanu, punctul terminus al marşului urmând a fi Tighina^[11].

O altă zonă în care s-au afirmat propagandiştii legionari gălăţeni a fost Maramureş şi Borşa. Despre „descinderea“ acestora din iulie 1930, a relatat ulterior preotul Ion Dumitrescu-Borşa: „După vreo două săptămâni, au sosit la Borşa patru elevi de liceu. Erau din Galaţi, din Frăţia de Cruce, înfiinţată şi condusă de Mihail Stelescu. Erau trimişi de acesta din ordinul lui Codreanu ca să organizeze nuclee legionare în Borşa şi Maramureş şi să facă propagandă legionară. Aveau ca şef pe Constantin Savin. Era în ultimul an al Liceului Comercial din Galaţi, ceilalţi – Constantin Dumitrescu (câţiva ani mai târziu şi-a adăugat în coada numelui „Zăpadă“) era în clasa a VII-a, Ghiţă Costea şi Andriţoiu – erau în clasa a V-a. ş…ţ Au intrat în Borşa cântând: «Venim de la Dunărea albastră şi lină, venim că suntem legionari», un marş legionar^[12]. În uniformă legionară, cămaşă verde, centură cu diagonală, erau mândri. Strângând ceva tineret, i-a învăţat cântece şi marşuri legionare, apărând încolonaţi milităreşte, treceau ţanţoşi prin Borşa spre Moisei, urmând ca mai târziu să mărşăluiască şi prin alte sate“^[13]. Tinerii conduşi de Savin au provocat dezordini, fiind arestaţi alături de şapte legionari originari din Borşa.

Conform documentelor de arhivă, în aceeaşi perioadă, în judeţul Covurlui, Garda de Fier căpătase popularitate mai ales printre tineri (studenţi, liceeni, şomeri). Între 1930 şi 1933, organizaţia cunoaşte o extindere numerică fără precedent, ajungând să surclaseze numeric L.A.N.C. din localitate, principalul concurent politic.

O notă a Jandarmeriei din 2 august 1930 este sugestivă în acest sens. Potrivit informaţiilor, la acea dată, fiinţa în Galaţi „Batalionul întâi Arhanghelul Mihail“, aflat sub controlul direct al lui Codreanu, condus de studentul Mihail Stelescu. Formaţiunea număra 500 de membri, distribuiţi în 36 de cuiburi. În restul judeţului Covurlui, se aflau în evidenţa autorităţilor alţi 500 de legionari, care făceau parte din 30 de cuiburi^[14]. În 1931 un alt Batalion legionar era semnalat la Bereşti; pe lângă acesta, la nivelul întregii ţări mai existau încă 9 „batalioane“, la Câmpulung, Turda, Iaşi, Fălciu, Dorohoi, Cahul, Borşa, Bucureşti şi Orăştie.

În ceea ce priveşte orientarea socio-profesională a membrilor Batalionului I, un document emis de Ministerul de Interne, care ia în considerare 30 de membri, deşi se referă la un eşantion restrâns de legionari, relevă preponderenţa muncitorilor (50%) şi şomerilor (20%), categorii sociale uşor de radicalizat din punct de vedere politic^[15].

În Galaţi, propaganda legionară se desfăşura cu intensitate mai ales printre tineri, liceeni şi studenţi. La 5 august 1930, şase tineri au fost cercetaţi la Circumscripţia nr. VII din oraş pentru tulburarea liniştii publice pe strada Vezuviului, la orele 22. Unii dintre ei erau elevi ai liceului „V. Alecsandri“ din localitate^[16]. În paginile Biruinţei, incidentul era descris astfel: „Nişte elevi de liceu, pe la ora 9 seara, cântau un cântec din  care domnului subcomisar Manga, aşa scrie în procesul verbal încheiat de domnia sa, i s-a părut că elevii cântau ca toţi jidanii să fie omorâţi la primăvară. Tinerii au fost arestaţi şi trimişi după Legea Micului Parchet şi conform Legii Mârzescu să fie judecaţi pentru că – glăsuia mandatul de arestare – «au aţâţat populaţia creştină contra celei evreieşti» (jidăneşti). Natural că au fost achitaţi“^[17].

Un caz mai grav, nesancţionat în vreun fel de autorităţile locale, a avut loc la 29 august 1932, când un grup de 20-25 de legionari a bruscat şi a dezarmat un gardian public. Conduşi de Savin Onofrei (student la Academia Comercială din Bucureşti) şi Virgil Coroi (Facultatea de Matematică din Iaşi), studenţii au protestat în strada Domnească împotriva piesei „Pe frontul Mărăşeşti, nimic nou“, ce urma să se joace în limba idiş în aceeaşi seară şi care primise aprobarea garnizoanei. Pentru ca protestul să nu degenereze în conflicte de stradă, autorităţile le-au interzis gardiştilor orice manifestaţie, dar în învălmăşeala creată la sfârşitul piesei, comisarul ajutor Marin Sorescu şi gardianul public Avram Bâgu au fost loviţi, iar gardianul Stelian Ionescu dezarmat de revolver. Tot mai curajoşi, legionarii s-au reunit la statuia lui Costache Negri, unde au fost arestaţi V. Coroi, Ovidiu Constantinescu, Petre Ţocu, elevul Gheorghe Anghelescu, şomerii Tudorel Gheorghiu şi Vasile Agache şi muncitorii Nicolae Lăpuşneanu şi Ştefan Ţocu, toţi membri ai Gărzii de Fier. În urma cercetărilor, a fost arestat chiar şi liderul local Aurel Ibrăileanu. Noi incidente au avut loc în faţa sediului Chesturii de Poliţie, provocate de legionarii care cereau eliberarea celor reţinuţi^[18]. În ciuda gravităţii actelor comise, toţi cei arestaţi au fost eliberaţi.

Numeroşi adepţi avea Garda de Fier şi printre elevele de gimnaziu^[19]. Materiale de propagandă, cum ar fi „Cele cinci legi fundamentale ale cuibului“, erau aduse uneori chiar de către Codreanu pentru a fi îm-prăştiate printre elevii şcolilor secundare locale^[20].

Anul 1930 marchează şi ascensiunea politică a legionarului Mihail Stelescu, care va deveni aghiotantul lui Corneliu Codreanu. Originar din Galaţi, se alăturase Frăţiilor de Cruce încă din 1925. Stelescu îi va aminti mai târziu lui Codreanu, în 1935, după excluderea sa din Legiune: „Primul judeţ organizat din care s-au risipit băieţii ce-au ridicat mişcarea a fost Covurluiul, judeţ organizat de mine, când nici nu ne cunoşteam încă. Primele cântece au înflorit acolo, pe malul Dunării, ca şi primele cuiburi de băieţi“^[21]. În scurt timp, a devenit legătura organizaţiei locale cu centrul din Bucureşti, unde se deplasa de multe ori^[22]. O notă a chestorului Poliţiei Galaţi, Ion Amărăscu, înaintată Ministerului de Interne, nedatată, dar emisă probabil în septembrie 1930, menţiona o astfel de vizită a lui Stelescu, atent supravegheată de G. Stoian, informatorul Siguranţei, infiltrat printre gardişti^[23]. Dintr-o altă notă, emisă la 8 octombrie 1930, aflăm că legionarii gălăţeni Stelescu şi Stoian (nu putem stabili cu precizie dacă nu cumva era chiar informatorul) „au fost transferaţi la Bucureşti pentru organizare ca fiind elementele cele mai distinse şi buni organizatori“.

Circumscripţia Covurlui, un fief electoral legionar

Rezultatele electorale ale Mişcării Legionare, la alegerile generale din 1931-1932, demonstrează că circumscripţia Covurlui a fost de la început un fief politic gardist.

La 1 iunie 1931, pentru prima oară de la înfiinţare, Garda de Fier, organizaţia politică a Legiunii Arhanghelul Mihail, a participat la alegeri generale, sub titulatura „Gruparea C.  Z. Codreanu“. Printre cele 17 circumscripţii în care s-au depus liste de candidaturi la Camera Deputaţilor, s-a aflat şi Covurlui, unde se alegeau 7 deputaţi.

Dintre candidaţii legionari, doi erau impuşi de la „centru“: profesorul Ion Zelea Codreanu, tatăl „Căpitanului“, vechi militant al Partidului Naţionalist Democrat şi ulterior al L.A.N.C., „cap de listă“, şi inginerul Gheorghe Clime, şi el fost membru al L.A.N.C, pe cea de-a treia poziţie. Completau lista M. Lefter, şeful organizaţiei, pe poziţia a doua, şi alte cadre locale: Aurel Ibrăileanu, Gheorghe Totolici (preot din Smulţi), Crăciun Teodoraşcu şi Alecu L. Mocanu^[24].

În mod surprinzător, devansând partide precum P.N.Ţ., Partidul Poporului şi P.S.D., „Gruparea C. Z. Codreanu“ a fost votată de 3.084 alegători, cuantificând 10.61% din totalul voturilor^[25]. Doar două partide erau mai bine cotate în circumscripţia Covurlui: Uniunea Naţională (43.68 %) şi P.N.L. Gheorghe Brătianu (14.94 %). Principalul concurent ideologic al Gărzii de Fier, L.A.N.C., a obţinut doar 1.72 % (502 voturi). De altfel, trebuie spus că în ultimii ani, Liga lui A. C. Cuza înregistrase o diminuare drastică a popularităţii în întreaga ţară. De exemplu, în circumscripţia Covurlui, L.A.N.C. scăzuse constant în opţiunile electoratului: 1926 (1742 voturi, 6.59 %), 1927 (723 voturi, 2.60 %), 1928 (596 voturi, 2.14 %), 1931 (502 voturi, 1.72 %). În condiţiile în care procentul absenteiştilor a rămas constant (25.40 % în 1928 şi 26.35 % în 1931), iar votanţii tradiţionali ai stângii şi partidelor evreieşti nu alegeau în nici un caz un partid cu o ideologie pronunţat anticomunistă şi antisemită, este de presupus că, în această circumscripţie, pe lângă votanţi ai L.A.N.C., Garda de Fier a atras şi alegători ai „partidelor istorice“ (P.N.L., P.N.Ţ., P. Poporului, P. Ţărănesc Lupu).

În 1931, în circumscripţia Covurlui, „Gruparea C. Z. Codreanu“ a obţinut al patrulea rezultat electoral, fără a reuşi totuşi alegerea vreunui deputat. Alte scoruri favorabile, peste media generală obţinută pe ţară, au mai fost înregistrate în circumscripţiile Cahul, Câmpulung, Ismail, Turda.

Dincolo de forţa organizatorică a Legiunii Arhanghelul Mihail în Covurlui, o altă explicaţie a succesului electoral rezidă şi în comportamentul favorabil al autorităţilor locale, care au evitat orice imixtiune în procesul electoral. De altfel, la sfârşitul alegerilor, liderii legionari au mulţumit public lui Dan Sărăţeanu, prefectul judeţului, şi maiorului Niculescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Covurlui.

Iată cum anunţa ziarul Biruinţa „victoria“ electorală din Galaţi: „În Covurlui, unde oraşul e complet înstrăinat, iar judeţul, în afară de o singură plasă unde avem organizaţie, totuşi în Covurlui am luat 3.081 voturi. ş…ţ Dacă alegerile în toată ţara ar fi fost libere pe jumătate ca la Covurlui, nu numai că am fi luat 2% pe ţară, dar am fi luat în unele judeţe majorităţi absolute“^[26].

Interesante sunt şi informaţiile publicate de aceeaşi sursă, în legătură cu sumele cheltuite de Mişcarea Legionară în timpul campaniei electorale în circumscripţiile Covurlui, Ismail şi Cahul. Conform cifrelor, Garda de Fier ar fi cheltuit în cele trei judeţe mai-sus menţionate 43.267 de lei, dintre care doar 7.407 pentru Covurlui^[27]. Ca de obicei, fondurile proveneau din donaţii făcute de legionarii înstăriţi, aceiaşi din anii trecuţi: S. Peceli, Gh. Potolea, Aurel Ibrăileanu, M. Lefter, Gh. Totolici.

În primăvara anului 1932, mobilizarea exemplară din timpul campaniei pentru alegerile parţiale din circumscripţia Tutova, a permis Mişcării Legionare alegerea deputatului Ion Zelea Codreanu^[28]. La Tutova, cuibul gălăţean „G. Dima“ a contribuit, de exemplu, cu 6 „muschetari“ la propaganda electorală.

În acelaşi an, legionarii au participat la alegerile generale din 17 iulie. Analizând configuraţia listei de candidaturi a „Grupării Zelea Codreanu“ în circumscripţia Covurlui remarcăm că, faţă de alegerile generale din 1931, cu excepţia lui Ion Zelea Codreanu, păstrat primul pe listă, ceilalţi candidaţi, toţi originari din judeţ, erau noi: Mihail Stelescu, Ion Miron, Haralambie Fus, Ion Nedu, Gheorghe Potolea, Dumitru Cristian^[29]. Explicaţia este simplă: Gh. Clime, A. Ibrăileanu şi Mille Lefter, toţi candidaţi la Covurlui în 1931, au fost distribuiţi în 1932 pe alte liste electorale, pe primele poziţii. Astfel, Gh. Clime a candidat la Muscel, primul pe listă, şi la Iaşi, al treilea, A. Ibrăileanu a fost numit „cap“ de listă la Brăila şi Ismail, în timp ce Mille Lefter era al doilea pe lista de la Cahul, după Corneliu Zelea Codreanu. La Senat, la Covurlui, candidat era Spiru Peceli, care nu a fost ales.

În urma contabilizării buletinelor de vot, a reieşit că „Gruparea Corneliu Zelea Codreanu“ a obţinut 6.077 de voturi (19.54%), plasându-se imediat după P.N.Ţ. De altfel diferenţa dintre cele două partide politice era infimă, de numai 144 de voturi^[30]. În ciuda acestui rezultat strâns, datorită sistemului complicat de distribuire a mandatelor, ţinându-se cont şi de rezultatele electorale pe întreaga ţară, Garda de Fier s-a ales cu un singur deputat de Covurlui, Mihail Stelescu, prin cedarea primei poziţii de către profesorul Codreanu. Au mai fost aleşi: M. Lefter (Cahul), C. Z. Codreanu (Neamţ), Ion Niculcea (Suceava) şi Ion Zelea Codreanu (Tutova).

Trebuie precizat că, în afara circumscripţiilor Turda şi Covurlui, în celelalte fiefuri electorale tradiţionale, Garda de Fier a pierdut voturi. O posibilă explicaţie, oferită de istoricul german Armin Heinen, ar fi că prin depunerea a 36 de liste (dublu faţă de 1931), forţa propagandei legionare, până atunci concentrată în câteva puncte, s-a dispersat.^[31]

Pentru a eficientiza utilizarea fondurilor, Garda de Fier a renunţat la participarea la alegerile locale, aşa cum s-a întâmplat în cazul alegerilor judeţene şi comunale, desfăşurate în zilele de 4-5 decembrie 1932. Într-un comunicat emis de către Comitetul Executiv al Gărzii de Fier Covurlui, semnat de către A. Ibrăileanu, S. Peceli şi Gh. Potolea, se recomanda gălăţenilor să voteze cum credeau de cuviinţă, dar ţinând cont de următoarele criterii de selecţie a candidaţilor: „cinste, dragoste de comună, judeţ, ţară şi dezinteresare“^[32].

În această perioadă, Garda de Fier a continuat însă propaganda. Cu aceeaşi intensitate şi constanţă ca în timpul campaniilor electorale, propaganda legionară a vizat mai ales mediul rural, fără a neglija marile oraşe. La 3 noiembrie 1932, C.Z. Codreanu şi M. Stelescu au încercat să pătrundă cu forţa în târgul Bereşti, care fusese izolat din cauza unei epidemii de febră aftoasă, incidentul soldându-se cu rănirea plutonierului de jandarmerie Ciobanu şi arestarea a patru membri ai Gărzii de Fier (Bourceanu, T. Antohi, Gh. Potolea, D. Cristian)^[33].

În aceeaşi lună, la Galaţi, Brăila şi Focşani, gardiştii au organizat ample manifestaţii. La Galaţi, Codreanu şi ceilalţi deputaţi ai Gărzii, au ajuns la 13 noiembrie 1932, cu remorcherul „Fraţii Moor“, fiind întâmpinaţi solemn de Garda de onoare a drapelului Batalionului I Covurlui. Intonând „Chemarea legionarilor“, demonstranţii au afişat pancarte pe care scria „Trăiască deputaţii Gărzii de Fier!“ şi „Bine aţi venit!“^[34]. De aici, deplasându-se pe străzile Portului, colonel Boyle şi Domnească, legionarii s-au îndreptat spre sala cinematografului Paradis, condus de Gârbea şi preferat de Mişcarea Legionară pentru că era proprietatea unui creştin. La întrunire au participat peste 1800 de persoane. Spiru Peceli a prezidat adunarea, iar Iliescu, conducătorul legionarilor brăileni, Ibrăileanu, Ion Miron (în numele meseriaşilor români), Neculai Nechita (muncitor), Ştefan Frăţilă (muncitor) şi profesorul Ion Zelea Codreanu au luat, pe rând, cuvântul. Dacă tatăl lui Codreanu a lăudat performanţele electorale şi organizatorice ale legionarilor gălăţeni, Mihail Stelescu şi-a asigurat „Căpitanul“ că „tinerimea de astăzi e dispusă să biruie sau să moară“. Ultimul a vorbit Corneliu Codreanu care a criticat numărul mare al miniştrilor, a pledat pentru sancţiuni contra „tâlharilor banului public“ şi a cerut românilor „mari sacrificii“^[35].

Un important moment în evoluţia organizaţiei legionare de Covurlui a avut loc la 5 ianuarie 1933, cu ocazia Congresului de la Focşani. Atunci s-a decis ca Mihail Stelescu, excedat de sarcinile de deputat, să cedeze conducerea Batalionului I Legionari lui Constantin Savin.

Imediat, noul lider a dispus câteva măsuri: obligativitatea şefilor de cuiburi de a prezenta în scris la sediul batalionului situaţia cuiburilor, de a raporta înfiinţarea unor cuiburi noi, de a  achiziţiona cămăşi verzi pentru toţi^[36], de a da bani pentru cumpărarea camionetei „Dunărea“. De asemenea, şefii de cuiburi erau convocaţi la o întrunire pentru 18 ianuarie, la sediul Batalionului. Constantin Savin a numit în funcţia de secretari ai Batalionului pe Ion Neculai şi Gh. T. Costea, corespondent pe Ion T. Popescu, aghiotant al comandantului pe Emil Brumă, toţi devenind automat şi şefi de cuiburi^[37].

Pentru activitatea intensă propagandistică, Savin cita cuiburile „George Dima“, „Alexandru Vlahuţă“, „Romeo Popescu“ şi „Decebal“. În plus, cuibul G. Dima, care participase cu 6 „muschetari“ la campania electorală din judeţul Tutova din 1932, urma să formeze Garda Drapelului Batalionului. Tot mai autoritar, dedicat principiului disciplinei faţă de lider, Savin le ordona legionarilor din Batalion: „Nici un cuib nu poate funcţiona fără împuternicirea mea. Nici un legionar nu are permisiunea să poarte uniforma decât cu aprobarea mea“^[38].

La numai o săptămână după acest ordin, activitatea legionară a primit o lovitură puternică. La 4 februarie 1933, la aproape o lună de la instalare, guvernul Vaida declara „starea de asediu în municipiile Bucureşti, Cernăuţi, Galaţi, Iaşi, Timişoara, Ploieşti, precum şi în regiunile industriale din judeţul Prahova“ (articolul I). Conform articolului II, „atribuţiile de poliţie şi de siguranţă generală a statului se vor exercita de către personalul poliţienesc (…) cu comandanţii Corpurilor de armată sau diviziile respective“. Crimele şi delictele în contra siguranţei statului, a Constituţiei şi a ordinii publice urmau să fie anchetate de Parchetul Militar şi judecate de către Tribunalul Militar.^[39]

Cazurile de obstrucţionare a propagandei gardiste s-au înmulţit simţitor în această perioadă. În comuna Cavadineşti, de exemplu, agentul Enac Felea a pătruns în casele locuitorilor şi le-a rupt calendarele legionare de pe pereţi; în comuna Balinteşti notarul şi secretarul comunei, simpatizanţi ai Gărzii de Fier, au fost pârâţi de către jandarmul din localitate prefectului de judeţ şi „au suferit consecinţe“; în comuna Folteşti, şeful de post „a ajuns factorul poştal ce face cursa Folteşti – Oancea din urmă şi i-a luat din geantă un sul de manifeste trimis ş…ţ pentru Neculai Antache din Oancea“.

Cu ocazia unei vizite în comuna Băneasa, la 19 februarie 1933, C. Z. Codreanu a recomandat organizaţiei de Covurlui să suspende temporar activitatea, trecând simultan la reorganizarea cuiburilor şi atragerea tinerilor fără ocupaţie^[40]. Acelaşi lucru l-a susţinut şi în timpul consfătuirii desfăşurate la sediul Gărzii de Fier din strada Traian nr. 9, la 2 aprilie 1933. Codreanu a cerut atunci legionarilor să fie disciplinaţi, să nu poarte uniforme pe perioada stării de asediu şi să ofere autorităţilor informaţii despre „elemente comuniste“, acţiune prin care să demonstreze că „sunt devotaţi patriei şi neamului“^[41].

Propaganda legionară a continuat pe alte căi, prilejuite de cununiile religioase dintre membrii mişcării. La nunta Marcelei T. Şerban şi a lui Petre I. Vicol, legionar din Băneasa (jud. Covurlui), au participat C.Z. Codreanu şi fruntaşi gardişti brăileni, gălăţeni şi nemţeni, precum Iliescu, Ibrăileanu, Eşanu, Lefter, Potolea, Neculai Antache.

La 17 martie 1933, informatorii Siguranţei anunţau intenţiile Mişcării Legionare de a întreprinde, în luna mai, marşuri în comunele rurale din judeţele Tutova şi Covurlui (organizate de batalioanele Galaţi şi Bârlad), Cetatea Albă şi Tighina. Inspectoratul local de Poliţie caracteriza Garda de Fier din Galaţi drept o organizaţie cu „cadre puternice şi o activitate precisă“. Pe timpul stării de asediu, organele de ordine au notat însă absenţa propagandei de masă din partea legionarilor^[42].

În 1933, s-a înfiinţat organizaţia legionară a Dunării de Jos, formată din judeţele Covurlui, Brăila, Tulcea şi Ismail, rolul conducător revenind gardiştilor gălăţeni. Comandant al regiunii a fost numit Aurel Ibrăileanu, care în această calitate, printre altele, împărţea exemplare din Cărticica şefului de cuib şi semna carnetele de identitate (pentru care fiecare legionar contribuia cu 5 lei).

Dintr-o notă a Ministerului de Interne reiese că, la 6 martie 1933, exista în Galaţi cuibul condus de Ion Popescu, de aproximativ 60 de membri, din care s-a recrutat o „echipă a morţii“, formată din: Ion Popescu (lăcătuş), Savin Constantin (student), Ilie Măcelaru şi D. Costi^[43].

La 6 august 1933, A. Ibrăileanu l-a numit pe studentul Petrică Ţocu în funcţia de comandant al Corpului Legionar Galaţi, pe Tică Condeescu, comandant al Corpului Legionar Ismail, pe Alexandru Ceapraz în fruntea Corpului Legionar Brăila şi pe Simion Miron, din Bolboca, în plasa Reni^[44]. Până la instalarea în funcţie a comandantului V. Silaghi la Tulcea, legionarii din localitate ascultau tot de Ibrăileanu.

Prin metode obişnuite de colectare a fondurilor, prin donaţii, la începutul anului 1933, legionarii din regiunea Dunării de Jos au achiziţionat camioneta „Dunărea“. Festivalurile reprezentau o altă sursă financiară indispensabilă. La 12 februarie 1933, la Galaţi, Frăţia de Cruce „Dunărea“ şi Cetăţuia „Oltea Doamna“ au organizat un festival în căminul cultural din „Sfinţii împăraţi“, sub preşedinţia părintelui econom Cosma. Programul conţinea o conferinţă despre Spiru Haret a profesorului Caraman, recitări de poezii şi reprezentaţia piesei istorice „Cetatea Neamţului“, în trei acte, de Vasile Alecsandri, regizată de legionarul Remonto. Din totalul de 700 de lei, 300 au revenit căminului, iar 400 pentru achiziţionarea camionetei^[45]. De asemenea, legionara Radomir a organizat „o expoziţie de pictură şi lucru manual“, fondurile strânse cu acea ocazie fiind trimise la Bucureşti, unde se construia Casa Verde. La fel s-a procedat la 27 august 1933, cu banii rezultaţi la „chermeza“ din grădina Müller, când s-au strâns 3000 de lei.

Din luna septembrie, legionarii din zona Dunării de Jos beneficiau şi de o camionetă Fiat tip 505 Colonial, primită de la doamna Sătnescu, din comuna Pueşti (judeţul Tutova), care a intrat imediat în reparaţie radicală la Atelierul brăilean Bărbulescu.

Începând cu 14 noiembrie 1933, prin instalarea guvernului liberal condus de I. Gh. Duca, adversar neîmpăcat al organizaţiei de extrema dreapta, Garda de Fier primea o altă lovitură. Campania electorală din iarna acelui an a fost probabil cea mai violentă din istoria interbelică a României. La 9 decembrie 1933, Legiunea Arhanghelului Mihail şi Garda de Fier au fost scoase în afara legii şi listele electorale anulate. A urmat apoi un val de arestări, a cărui dimensiune este neclară, din păcate, la acest moment al cercetării. Potrivit declaraţiilor Guvernului, 1700 de legionari ar fi fost arestaţi, în timp ce sursele legionare avansau cifre ce se ridicau la peste 10.000 de arestaţi. Nu deţinem date nici despre numărul legionarilor gălăţeni închişi în această perioadă.

Cert este că măsura guvernului liberal a declanşat un război deschis între Mişcarea Legionară şi guvernul Duca, care a culminat în mod tragic cu asasinarea prim-ministrului. La 29 decembrie 1933, trei legionari, care au rămas în istorie drept Nicadorii, formă prescurtată a numelor – Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace – l-au ucis pe politicianul liberal, pe peronul gării Sinaia. Istoria Gărzii de Fier va intra după acest moment într-o altă etapă, evoluând spre un partid de masă. A contribuit la aceasta şi gestul comis cu sânge rece de fostul student al Academiei Comerciale, gălăţeanul Nicolae Constantinescu^[46].

Câteva concluzii se impun la sfârşitul acestui studiu, care va fi continuat cu un altul despre evoluţia Mişcării Legionare în judeţul Covurlui, în perioada 1933-1941.

Eforturi organizatorice ale lui C. Z. Codreanu în judeţul Covurlui pot fi identificate încă din primii ani de existenţă ai Legiunii Arhanghelul Mihail (1927-1929). Câţiva lideri locali, membri ai L.A.N.C., au sprijinit şi, ulterior, s-au înscris în formaţiunea condusă de cel supranumit „Căpitanul“. Aceşti politicieni, printre care amintim pe Spiru Peceli, Gh. Potolea (preşedinte al L.A.N.C. secţia Bereşti), Mille Lefter (preşedinte L.A.N.C. în judeţul Covurlui), au asigurat şi o mare parte din fondurile Legiunii în primii ani de activitate şi nu numai. De exemplu, în septembrie 1928, comercianţii Peceli şi Potolea, acţionari la Banca L.A.N.C., au cedat acţiuni Legiunii în valoare de 8000 de lei, terenuri şi, în plus, au făcut numeroase donaţii reprezentând sume mai mici.

Esenţială s-a dovedit experienţa gardiştilor din Covurlui în cadrul Mişcării Legionare. La centru, au activat M. Stelescu (aghiotant al lui C. Z. Codreanu şi deputat), Spiru Peceli (membru al Senatului Legiunii), avocatul Mille Lefter (şef al organizaţiei de Covurlui, membru al Consiliului Suprem al Legiunii Arhanghelului Mihail), avocatul Aurel Ibrăileanu (şef al organizaţiei de Covurlui, membru al Consiliului Suprem al Legiunii Arhanghelului Mihail), Gh. Istrate (comandant al Frăţiilor de Cruce), Gh. Potolea (membru al Consiliului Suprem al Legiunii Arhanghelului Mihail). Mulţi alţii s-au „remarcat“ prin fanatism; printre care aceştia îi menţionăm pe C. Dumitrescu-Zăpadă, elev care a încercat să îl ucidă pe Emil Socor, directorul ziarelor Adevărul şi Dimineaţa, pe Nicolae Constantinescu, asasinul lui I. Gh. Duca, pe Ion Popescu şi Constantin Savin, artizanii „Echipei Morţii“ din Galaţi.

Organizaţia legionară de Galaţi a obţinut rezultate electorale excelente, care au făcut din circumscripţia Covurlui un fief politic al Gărzii de Fier. Din 1929, secţia a devenit un centru al regiunii Dunării de Jos, de răspândire a propagandei legionare în judeţele Brăila, Tulcea, R. Sărat, Ismail, Cahul, dar şi mai departe, în ţinutul Maramureşului.

^[2] Pământul strămoşesc, anul I, nr. 5, p. 15; vezi şi numerele următoare, rubrica „Mulţumiri“. Mulţi dintre covurluieni făceau parte din „Comitetul celor 100“, care plăteau câte 100 lei lunar timp de un an, pentru achitarea ratelor camionetei Legiunii, „Căprioara“.

^[3] Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Timişoara, Gordian, 1993, p. 349.

^[4] Ibidem, p. 364.

^[5] Ibidem, p. 365.

^[6] Ibidem, p. 367.

^[7] La finele anului 1929, Legiunea primea în rândurile ei gălăţeni precum Tănase Antohi, Dumitru Cristian, V. şi N. Bogatu, Chiculiţă, Bâgu, Hasan, Bourceanu, familia Pralea din Folteşti. Vezi C. Codreanu, Cărticica şefului de cuib, partea 13, punctul 82.

^[8] C. Z. Codreanu, Pentru legionari, Timişoara, Ed. Gordian, p. 366.

^[9] Biruinţa, anul I, nr. 1, 17 octombrie 1930, p. 1.

^[10] A.N.I.C., Fond Ministerul de Interne Diverse, Dosarul nr. 9/1930, f. 274.

^[11] A.N.I.C., Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Dosarul 3/1932, f. 4.

^[12] Ultimele trei strofe ale marşului erau: „Venim de la Dunărea albastră şi lină/Venim că suntem la aman./La noi toţi de jale au inima plină,/Stăpân e păgânul jidan./Dar fruntea semeaţă şi al vostru braţ călit,/Va învinge duşmanul curând./Şi Ştefan veni-va la ceasul cel sortit./Să aducă şi spada-i la rând./Suntem dunăreni voinici fără teamă,/Ce ştim neînvinşi să luptăm./Şi acum când la luptă Legiunea ne cheamă,/Trăiască Corneliu strigăm“.

^[13] Ion Dumitrescu-Borşa, Cal troian intra muros. Memorii legionare, Bucureşti, Editura Lucman, f.a., p. 31-32.

^[14] A.N.I.C., Fond Ministerul de Interne Diverse, Dosarul nr. 9/1930, f. 78. Activităţile curente ale cuiburilor erau predarea unor materii despre mişcarea comunistă şi doctrina antisemită, şi a unor noţiuni de geografie, fizică şi chimie şi  „teme practice de luptă“.

^[15] Ibidem, f. 226 – 227.

^[16] Ibidem, f. 108.

^[17] Biruinţa, anul I, nr. 1, 17 octombrie 1930, p. 2.

^[18] A.N.I.C., Fond I.G.J., Dosarul nr. 3/1932, f. 7-8.

^[19] Galaţii noi, 10 ianuarie 1931, p. 3.

^[20] A.N.I.C., Fond M. I. Diverse, Dosarul nr. 9/1930, f. 229.

^[21] „Scrisoare deschisă adresată de Mihail Stelescu lui C. Z. Codreanu“, în Cruciada Românismului, anul I, nr. 18, 4 aprilie 1935, p. 1.

^[22] A.N.I.C., Fond I.G.J., Dosarul nr. 3/1932, f. 229.

^[23] A.N.I.C., Fond M. I. Diverse, Dosarul nr. 9/1930, f. 198.

^[24] Monitorul Oficial, Nr. 131, 10 iunie 1931, p. 5159.

^[25] A.N.I.C., Fond Ministerul Justiţiei, Comisia Centrală Electorală, Dosarul nr. 13/1931, f. 60-62.

^[26] Biruinţa, anul II, nr. 1, 15 iunie 1931, p. 1.

^[27] Ibidem, p. 3.

^[28] Mai înainte, la 31 august 1931, C. Z. Codreanu fusese ales deputat în urma alegerilor parţiale din circumscripţia Neamţ.

^[29] Monitorul Oficial, Nr. 173, 26 iulie 1932, p. 4511.

^[30] A.N.I.C., Fond Ministerul Justiţiei, Comisia Centrală Electorală, Dosar nr. 14/1932, vol. II,  f. 1.

^[31] A. Heinen, Legiunea Arhanghelul Mihail, Bucureşti, Humanitas, 1999, p. 207.

^[32] Biruinţa, anul III, nr. 3, 27 noiembrie 1932, p. 1.

^[33] A.N.I.C., Fond M. I. Diverse, Dosarul nr. 8/1933, volumul II, f. 80; Fond D.G.P., Dosarul nr. 113/1932, f. 12.

^[34] A.N.I.C., Fond M. I. Diverse, Dosarul nr. 8/1933, volumul II, f. 81.

^[35] Biruinţa, anul III, nr. 3, 27 noiembrie 1932, p. 1.

^[36] Urmau să fie folosite fondurile rezultate de la pluguşor şi din vânzarea biletelor la concertele corale.

^[37] Biruinţa, anul IV, nr. 3, 24 ianuarie 1933, p. 2.

^[38] Ibidem.

^[39] Ioan Scurtu (coordonator), Dana Beldiman, Natalia Tampa, Corneliu Beldiman, Tiberiu Tanase, Cristian Troncotă, Ideologie şi formaţiuni de dreapta în România, vol. III: 5 ianuarie 1931 – 7 iunie 1934, Bucureşti, I.N.S.T., 2002, p. 149.

^[40] A.N.I.C., Fond M.I. Diverse, Dosarul nr. 8/1933, vol. I, f. 174.

^[41] Ibidem, f. 185.

^[42] Ibidem, f. 170. În document, se mai preciza că L.A.N.C. nu desfăşura nicio activitate, „având cadrele şi organizaţia însăşi în descompunere“.

^[43] Ibidem, f. 116.

^[44] Biruinţa, anul IV, nr. 14, 10 septembrie 1933, p. 2.

^[45] Menţionăm şi alţi donatori: Robu Gheorghe, avocatul Stan Păpuşă, studenţii legionari ieşeni originari din Covurlui, organizaţi în Frăţia Academică Iancu Jianu, condusă de Simion Lefter.

^[46] A.N.I.C., Fond D.G.P., Dosarul nr. 103/1933, f. 190.

Subiectul foametei din URSS din anii 1932-1933 a transcens planul academic înainte ca dezbaterea să fie epuizată şi are reverberaţii în plan politico-diplomatic. RSS Ucraineană şi ulterior, Ucraina ca stat independent, au desfăşurat demersuri de recunoaştere şi de condamnare a tragediei, iniţial în plan intern, ulterior în plan extern.

Din raţiuni metodologice, nu ne propunem să analizăm cauzele, condiţiile, amploarea, problema responsabilităţii, consecinţele unor evenimente istorice incontestabile, acestea constituie încă subiect de dezbatere. Accesul la documentele din arhivele statelor ex-sovietice va contribui la elucidarea aspectelor controversate, inclusiv la stabilirea elementelor privind răspunderea pentru milioanele de victime ale tragediei.

Studiul vizează o documentare a demersurilor de recunoaştere şi de condamnare a foametei din RSS Ucraineană din anii 1932-1933, în plan intern şi la nivelul organizaţiilor internaţionale, analiza evoluţiei tipologiei discursului oficial ucrainean, a proiecţiei acestuia asupra percepţiei opiniei publice, cât şi poziţionarea unor actori internaţionali faţă de subiect.

Cercetarea a fost determinată de lipsa unor lucrări pe această temă în România şi, mai ales, de vehicularea unor date eronate sau controversate referitoare la iniţiativele Ucrainei şi la problematică în general. Instrumentele de lucru utilizate sunt documente ale unor organizaţii internaţionale şi surse publice.

I. Demersuri la nivel naţional

Prima referire oficială la foametea din RSS Ucraineană din 1932-1933 se regăseşte în raportul prim-secretarului Comitetului Central al Partidului Comunist al RSS Ucrainene, V. Şcerbiţkii, din 25 decembrie 1987, prezentat cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a instaurării puterii sovietice în Ucraina. Potrivit raportului „forţarea ritmului, metodele preponderent administrative, încălcările flagrante ale principiului voluntariatului, deformarea liniei şpoliticeţ cu privire la mijlocaşi şi la lupta împotriva culacilor au complicat foarte mult situaţia în sate. S-a mai adăugat seceta. Toate acestea au determinat serioase dificultăţi în asigurarea cu produse alimentare la sfârşitul anului 1932 – începutul anului 1933, iar într-un şir de sate – foametea“^[1].

Prin hotărârea din 16 ianuarie 1990, Comitetul Central al Partidului Comunist al RSS Ucrainene „recomandă ziarelor, revistelor, televiziunii şi radioului să asigure relatarea corectă, obiectivă, pe baza materialelor documentare, a evenimentelor legate de foametea din anii 1932-1933“^[2].

Foametea din 1932-1933 a preocupat elita ucraineană şi după obţinerea independenţei^[3]. Primul preşedinte al Ucrainei post-sovietice, Leonid Kravciuk^[4], a inclus subiectul în dezbaterea publică, prin catalogarea foametei drept „genocid împotriva propriului popor“, în cadrul manifestărilor prilejuite de cea de-a 60-a comemorare a „holodomorului“. În marja Conferinţei ştiinţifice internaţionale (Kiev, 9-10 septembrie 1993), acesta arăta că foametea din 1933 a fost o acţiune planificată împotriva poporului ucrainean, în care au fost implicaţi şi conducătorii RSS Ucrainene. L. Kravciuk consideră că foametea a fost un genocid împotriva propriului popor, „dar conform directivelor unui alt centru”^[5]. Preşedintele Comitetului pentru organizarea Conferinţei, N. Jilinskii, a arătat că numărul victimelor a fost de 7,5 milioane, din care 4,5 milioane „pierderi directe“^[6].

Motivul foametei a fost preluat ca obiectiv prioritar de administraţiile prezidenţiale ulterioare. Cu ocazia celei de-a 65-a comemorări a „holodomorului“, prin decretul preşedintelui Leonid Kucima^[7] din decembrie 1998, în Ucraina se instituie Ziua memoriei victimelor Holodomorului, care se celebrează în ultima sâmbătă a lunii noiembrie. Începând cu anul 2000, aceasta devine Ziua memoriei victimelor Holodomorului şi a represiunilor politice.

În mesajul către poporul ucrainean rostit cu ocazia Zilei memoriei victimelor foametei şi a represiunilor politice din 24 noiembrie 2002, L. Kucima, declara că „Holodomorul şi represiunile politice planificate şi orchestrate de regimul comunist au ameninţat însăşi existenţa naţiunii ucrainene“. Ca urmare a „genocidului împotriva poporului ucrainean“, o cincime din populaţia rurală a Ucrainei a murit în 1932-1933. Cauzele tragediei sunt identificate în teroarea prin înfometare, ca răspuns la rezistenţa ţărănimii ucrainene la colectivizarea generală^[8].

În discursul preşedintelui L. Kucima, foametea continuă să fie caracterizată în termeni generali precum „holodomoruri“, cu referire la foametea din URSS din anii 1921-1923 şi la cea din 1946-1947. Este momentul în care sunt luate primele măsuri care urmăresc implementarea unei strategii de conştientizare, de condamnare publică, de particularizare la nivelul societăţii ucrainene^[9] şi la cel al comunităţii internaţionale exclusiv a  foametei din Ucraina din 1932-1933 „ca unul dintre cele mai mari – ca număr al victimelor – genociduri din istorie“^[10].

La 28 noiembrie 2002, în preajma celei de-a 70-a comemorări a foametei din Ucraina, pentru prima dată, Rada Supremă a calificat şi a condamnat evenimentele ca „politică de genocid desfăşurată la nivel de stat de liderii regimului totalitar sovietic împotriva cetăţenilor Ucrainei“^[11]. La 14 mai 2003, deputaţii ucraineni au aprobat raportul vice-premierului D. Tabacinik în care se arăta că „Holodomorul anilor 1932-1933 a fost organizat în mod premeditat de regimul stalinist şi trebuie să fie condamnat public de societatea ucraineană şi de comunitatea internaţională, după numărul victimelor, ca una din cele mai mari fapte de genocid din istoria omenirii“^[12].

La 6 decembrie 2002, preşedintele L. Kucima a emis Decretul nr. 393 privind Măsurile adiţionale în legătură cu cea de-a 70-a comemorare a Marii Foamete (Holodomor) din Ucraina, care prevede ridicarea la Kiev a unui Memorial al victimelor Holodomorurilor şi represiunilor politice şi trasează sarcini Guvernului privind elaborarea „unui complex de măsuri pentru a determina comunitatea internaţională să recunoască holodomorul din 1932-1933 din Ucraina drept o tragedie majoră în istoria umanităţii“^[13].

În continuarea demersurilor predecesorului său, la 11 iulie 2005, preşedintele Victor Iuşcenko a însărcinat guvernul ucrainean să în-fiinţeze Institutul Memoriei Naţionale şi să propună Radei Supreme dezbaterea unui proiect de lege privind foametea din Ucraina din 1932-1933. Deşi la nivelul principalelor forţe politice ucrainene s-au înregistrat poziţii principial divergente^[14], la 28 noiembrie 2006, Rada Supremă a adoptat Legea privind Holodomorul anilor 1932-1933 din Ucraina.

Făcând trimitere la Convenţia privind sancţionarea crimei de genocid din 1948, legislativul ucrainean califică „holodomorul“ din Ucraina din 1932-1933 ca „genocid împotriva poporului ucrainean“ şi decide că negarea publică a acestuia reprezintă „profanare a memoriei milioanelor de victime ale Holodomorului, ofensare a demnităţii poporului ucrainean şi este ilegală“. Autorităţile de stat centrale şi locale sunt obligate „să contribuie la consolidarea şi dezvoltarea naţiunii ucrainene, a conştiinţei sale istorice, la răspândirea informaţiilor despre Holodomorul anilor 1932-1933 din Ucraina printre cetăţenii Ucrainei şi ai comunităţii internaţionale, să asigure studierea tragediei Holodomorului în instituţiile de învăţământ din Ucraina“.

Deşi obiectul legii îl constituie „genocidul împotriva poporului ucrainean“, în preambul se exprimă compasiunea „şi pentru victimele altor popoare din fosta URSS“. Sunt condamnate „acţiunile criminale ale regimului totalitar al URSS, îndreptate spre organizarea Holodomorului, care a avut drept consecinţă lichidarea a milioane de oameni, distrugerea bazelor sociale ale poporului ucrainean, a tradiţiilor sale seculare, a culturii şi a identităţii sale etnice“.

Subiectul a fost şi în atenţia parlamentarilor ruşi, care deşi au recunoscut evenimentele, împărtăşesc o viziune diferită faţă de amploarea geografică şi numerică, de cauzele şi mecanismele care au determinat-o. La 2 aprilie 2008, Duma de Stat a adoptat Declaraţia privind memoria victimelor foametei din anii 1930 de pe teritoriul URSS^[15], care stipulează că tragedia a afectat o parte însemnată a URSS, iar în urma colectivizării forţate au avut de suferit multe regiuni din Rusia^[16], Kazahstan, Ucraina şi Belarus. Menţionează că în aceste regiuni/republici, au murit din cauza foametei, în jur de 7 milioane de oameni şi subliniază că nu există nicio dovadă istorică privind organizarea pe criterii etnice.

Camera inferioară a Parlamentului rus a condamnat „regimul care a ignorat vieţile oamenilor pentru atingerea unor scopuri economice şi politice“ şi a menţinut susţinerea pentru Declaraţia celei de-a 58-a sesiuni a Adunării Generale ONU (AG), „în care se exprimă compasiunea pentru milioanele de victime indiferent de apartenenţa naţională“.

În anul 2008, tradiţia manifestărilor cu caracter internaţional dedicate foametei a fost continuată prin organizarea Forumului internaţional de comemorare a 75 de ani  de la Holodomorul din Ucraina, 1932-1933 Poporul meu va fi mereu (Kiev, 22 noiembrie), sub patronajul preşedintelui Ucrainei, V. Iuşcenko.

La Forum au participat preşedinţii Georgiei, Lituaniei, Letoniei şi Poloniei. Preşedintele F. Ruse a refuzat să participe, şi a transmis la 14 noiembrie 2008 o scrisoare omologului ucrainean^[17] în care a exprimat poziţia ţării sale cu privire la subiectul „care constituie un element central al politicii externe ucrainene“ şi a subliniat că evenimentele tragice din anii ´30 sunt utilizate pentru atingerea unor scopuri politice conjuncturale. Eforturile Kievului sunt îndreptate spre învrăjbirea popoarelor rus şi ucrainean iar aprecierile potrivit cărora foametea a fost îndreptată cu precădere împotriva ucrainenilor contravin realităţilor istorice, conferă conotaţie naţionalistă unei tragedii comune a popoarelor rus şi ucrainean. În context, demersurile Kievului sunt calificate „cinice şi imorale“^[18].

Referitor la demersurile Ucrainei de condamnare a foametei, preşedintele rus a subliniat că atât UNESCO în 2007, cât şi ONU în 2003, au refuzat să recunoască tragedia ca „genocid al poporului ucrainean“ şi a avertizat că dezbaterea în cadrul organizaţiilor internaţionale „nu va aduce niciun folos şi nu avea niciun rezultat“. A propus elaborarea unei abordări comune, în colaborare cu experţi din Kazahstan, Belarus şi din alte state interesate din CSI.

În replică, preşedintele ucrainean a declarat în aceeaşi zi că mesajul omologului rus demonstrează o atitudine neadecvată  faţă de tragedia poporului ucrainean, în condiţiile în care Ucraina nu acuză poporul rus ci numai regimul comunist. A calificat abordarea preşedintelui Medvedev ca fiind umilitoare pentru relaţiile ruso-ucrainene, arătând că specificul „holodomorului“ se bazează pe componenta naţională şi ţărănească. În acelaşi timp a menţionat că în Ucraina au murit până la 10 milioane de oameni, scăderea populaţiei fiind legată de politica de rusificare, de deportările în Siberia şi în Extremul Orient, dar în primul rând de foamete ^[19].

Deşi importanţi lideri politici au transmis mesaje de susţinere, impactul practic al acestor demersuri nu s-a materializat într-o declaraţie comună, iar unele au reprezentat o modalitate de declinare a participării la manifestările organizate sub patronajul preşedintelui V. Iuşcenko. Astfel, preşedintele în exerciţiu al SUA, G. Bush a arătat că milioane de ucraineni nevinovaţi au fost nimiciţi prin foamete şi că regimul stalinist a provocat „foametea distrugătoare“ în mod premeditat^[20]. La rândul său, preşedintele ales al SUA, B. Obama, a remarcat că „groaznica crimă“ nu trebuie uitată, iar generaţiile viitoare „trebuie să cunoască aceste pagini dureroase ale istoriei, pentru ca acestea să nu se mai repete“. A salutat eforturile de atragere a atenţiei asupra acestei perioade a istoriei ucrainene^[21].

Lideri religioşi au transmis mesaje prin care precizează poziţia cu privire la problematică în general. În cadrul rugăciunii Angelus din Piaţa Sf. Petru din Vatican, Papa Benedict al XVI-lea a menţionat că „Marea Foamete“ a provocat în 1932-1933 moartea a milioane de oameni în Ucraina şi în alte regiuni ale URSS, în timpul regimului comunist şi s-a rugat  „pentru victimele acestei oribile tragedii“ ^[22]. Spre deosebire de Papă, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a identificat elemente care pot califica foametea ca genocid: „nu a mai existat o tragedie în care pe parcursul unui an paşnic să fie nimiciţi mai mulţi oameni aparţinând unei naţiuni, decât în câţiva ani de război şi orice s-ar spune, oricât de mult s-ar încerca diminuarea răului, acesta este un semn evident al genocidului“ ^[23].

Patriarhul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Filaret, a menţionat că cei care se opun recunoaşterii „holodomorului“ ca genocid încearcă sa-l reabiliteze moral pe Stalin, iar „cei care susţin că au suferit toate popoarele Uniunii Sovietice ar trebui să ţină cont că doar în cazul Ucrainei există documente privind directive ale conducerii sovietice care probează unificarea problemei colectivizării cu cea naţională“. Pentru o mai bună înţelegere a evenimentelor, acesta recomandă o paralelă cu situaţia evreilor şi a rromilor din timpul celui de-al doilea război mondial^[24].

În cadrul Forumului de la Kiev, preşedintele V. Iuşcenko a reiterat că foametea din Ucraina a fost o crimă de genocid împotriva poporului ucrainean care intră sub incidenţa noţiunii de genocid, conform Convenţiei ONU din 1948^[25], o tragedie planificată artificial şi a făcut apel la popoarele lumii să condamne regimul totalitar comunist, în-cercările de reabilitare şi de justificare a crimelor regimului stalinist. „Foametea din anii 1932-1933 nu a însemnat moarte prin înfometare, ci ucidere prin înfometare. Aceasta a fost esenţa genocidului“ ^[26].

În discursul către poporul ucrainean, rostit în aceeaşi zi, V. Iuşcenko, a reamintit că foametea din Ucraina a fost un act planificat de genocid şi că Stalin a urmărit înfrângerea ucrainităţii, a celei mai mari ameninţări la adresa imperiului. Respinge „minciuna impertinentă şi nelegitimă conform căreia noi acuzăm un popor anume pentru tragedia noastră. Nu este aşa. Criminalul este unul singur. Acesta este regimul imperial, comunist, sovietic. Cei care neagă astăzi Holodomorul şi îl justifică pe Stalin prin mijloace raţionale de conducere preiau negrul şi împovărătorul stigmat al răului“. În acelaşi timp, preşedintele ucrainean a menţionat că au mai suferit din cauza regimului stalinist ruşi, beloruşi, kazahi, tătarii din Crimeea, moldoveni, evrei, zeci de alte etnii^[27].

II. Demersuri la nivelul organizaţiilor internaţionale

Ucraina a făcut demersuri de recunoaştere internaţională şi de condamnare a foametei din 1932-1933 la nivelul ONU, UNESCO, OSCE, CoE, Parlamentului European etc.

La ONU, primul demers a fost făcut în anul 2003, în cadrul celei de-a 58-a sesiuni a AG, când, la solicitarea Reprezentantului Permanent al Ucrainei la ONU, a fost circulată ca document al AG^[28], Declaraţia privind cea de-a 70-a comemorare a Holodomorului – Marii Foamete din 1932-1933 din Ucraina^[29].

Potrivit documentului „în fosta Uniune Sovietică milioane de bărbaţi, femei şi copii au căzut victime ale politicii regimului totalitar. Holodomorul – Marea Foamete din Ucraina a răpit vieţile a 7-10 milioane de oameni nevinovaţi şi a reprezentat o tragedie naţională a poporului ucrainean“. Statele semnatare celebrează cea de-a 70-a comemorare a „tragediei ucrainene“, în acelaşi timp însă, „comemorează milioanele de ruşi, kazahi şi reprezentanţi ai altor naţionalităţi care au murit de foamete în Povoljie, Caucazul de Nord, Kazahstan şi alte regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, ca urmare a războiului civil şi a colectivizării forţate“ ^[30].

În partea finală a Declaraţiei, statele semnatare recunosc importanţa informării opiniei publice cu privire la „aceste evenimente tragice din istoria omenirii“ şi îşi exprimă regretul cu privire la „acţiunile care au condus la foametea în masă şi la moartea a milioane de oameni”, considerând că „oamenii trebuie să afle despre această tragedie“ şi că informarea va contribui la consolidarea legalităţii şi la respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În discursul rostit în faţa AG la 24 septembrie 2004, preşedintele ucrainean L. Kucima a reluat argumentaţia din Declaraţie, arătând că în 1933, în Ucraina, au murit ca urmare a foametei artificiale organizate de regimul totalitar între 7 şi 10 milioane de ucraineni, „în Ucraina mureau în fiecare minut 17 oameni“^[31].

În cadrul celei de-a 34-a Conferinţe Generale UNESCO (Paris, octombrie-noiembrie 2007) a fost adoptată rezoluţia privind Memoria victimelor Marii Foamete (Holodomor) în Ucraina. Documentul stipulează că în URSS au căzut victime ale acţiunilor brutale şi ale politicii regimului totalitar milioane de bărbaţi, femei şi de copii, iar „Marea Foamete din Ucraina din 1932-1933 a răpit viaţa a 7-10 milioane de oameni nevinovaţi şi a fost o tragedie a poporului ucrainean“. Conferinţa a salutat iniţiativa Ucrainei de a organiza manifestări cu prilejul celei de-a 75-a comemorări a Holodomorului din 1932-1933 şi a făcut un apel la statele membre să participe^[32].

Aproape concomitent victimele „tragediei naţionale a poporului ucrainean“ au fost comemorate şi la nivelul celei de-a 15-a reuniuni a Consiliului de Miniştri OSCE (Madrid, 29 noiembrie 2007), unde 32 de delegaţii au susţinut Declaraţia privind cea de-a 75-a comemorare a Holodomorului în Ucraina^[33].

În cadrul celei de-a 17-a sesiuni a Adunării Parlamentare a OSCE  (Astana, 3 iulie 2008) a fost adoptată rezoluţia privind Holodomorul din anii 1932-1933 din Ucraina^[34], prin care se comemorează „milioanele de vieţi nevinovate ale ucrainenilor care au murit în timpul Holodomorului din anii 1932-1933 ca rezultat al foametei în masă, provocat de acţiunile intenţionate şi de politica regimului stalinist totalitar“. Rezoluţia susţine iniţiativa Ucrainei „de aflare a adevărului  despre tragedia poporului ucrainean“, inclusiv prin efectuarea activităţii de informare în plan internaţional şi naţional.

La 23 octombrie 2008, Parlamentul European a recunoscut „foametea deliberată din 1932-1933 din Ucraina“ drept „o crimă în-grozitoare împotriva poporului ucrainean şi împotriva umanităţii“ şi a condamnat „actele îndreptate împotriva populaţiei rurale ucrainene, soldate cu anihilări în masă şi încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului“. Europarlamentarii au exprimat solidaritatea cu poporul ucrainean, au onorat „memoria ucrainenilor ucişi prin înfometarea deliberată din 1932-1933“ şi au solicitat statelor ex-sovietice să permită accesul la arhivele referitoare la foametea din Ucraina din 1932-1933^[35].

Parlamentul European a constatat că „foametea din 1932-1933, care s-a soldat cu moartea a milioane de locuitori ai Ucrainei, a fost planificată cu cinism şi cruzime de regimul lui Stalin pentru a impune politica Uniunii Sovietice de colectivizare a agriculturii împotriva voinţei populaţiei rurale din Ucraina“^[36].

Dacă la nivelul UNESCO şi al forurilor europene iniţiativele ucrainene s-au concretizat prin adoptarea unor rezoluţii de condamnare, demersurile privind introducerea subiectului „A 75-a comemorare a Holodomorului în Ucraina, 1932-1933“ pe agenda celei de-a 62-a, respectiv a celei de-a 63-a sesiuni ale AG a ONU au eşuat. State care au susţinut în 2003 Declaraţia privind cea de-a 70-a comemorare a foametei, circulată  în cadrul celei de-a 58 sesiuni a AG, în anul 2008, nu s-au mai solidarizat cu iniţiativa ucraineană.

În pofida apelului preşedintelui ucrainean către liderii politici şi parlamentele din întreaga lume de recunoaştere a foametei din 1932-1933 ca genocid împotriva naţiunii ucrainene, şi de susţinere a unei rezoluţii ONU care să condamne şi să declare foametea act de genocid împotriva poporului Ucrainei, F. Rusă a continuat să blocheze iniţiativele în acest sens^[37]. Declaraţiile oficialilor ucraineni, dar şi ale celor ruşi au anticipat dezbaterile la nivelul celor două sesiuni ale AG.

În septembrie 2008, ministrul rus al afacerilor externe a arătat că ţara sa se va opune categoric interpretării ucrainene a evenimentelor legate de foametea din URSS, neputând accepta „abordarea pseudo-istorică a evenimentelor legate de foametea din anii ´30 din URSS ca genocid împotriva poporului ucrainean“. Interpretarea ucraineană reprezintă un moment negativ în relaţia Rusia-Ucraina şi ofensează memoria milioanelor de victime de altă naţionalitate. S. Lavrov în-treba retoric dacă „este admisibil să ne ocupăm de epurarea etnică a istoriei?“^[38].

După discuţii complexe la nivelul Comitetului General^[39] (CG), Ucraina nu a reuşit să convingă statele membre să accepte propunerea de a recomanda AG includerea pe agendă a subiectului foametei^[40]. La 11 iulie 2008 AG a decis să aprobe recomandarea CG de a nu include subiectul privind foametea din Ucraina pe ordinea de zi a celei de-a 62-a sesiuni^[41].

La 18 august 2008, Ucraina, susţinută de Georgia, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia şi R. Cehă, a solicitat includerea punctului suplimentar Cea de-a 75-a comemorare a Holodomorului – Marea Foamete din Ucraina din 1932-1933 pe agenda celei de-a 63-a sesiuni a AG^[42], însă la 17 septembrie 2008,  în contextul opoziţiei mai multor state, inclusiv  a F. Ruse, CG a decis amânarea dezbaterilor cu privire la cererea respectivă „la o dată ulterioară“^[43].

În acest context, în ziua următoare, la 18 septembrie 2008, Ucraina a înregistrat la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva, cel mai important for internaţional din domeniul drepturilor omului, proiectul rezoluţiei Memoria Holodomorului din Ucraina, 1932-1933^[44], în care tragedia este catalogată drept „crimă împotriva umanităţii“^[45].

Deşi în context onusian Ucraina nu a reuşit să obţină o rezoluţie, în plan bilateral, la 23 septembrie 2008, Camera Reprezentanţilor a Congresului SUA a recunoscut şi a condamnat „holodomorul“ ca genocid împotriva poporului ucrainean. Documentul face trimitere la activitatea Comisiei SUA privind foametea din Ucraina^[46], care a calificat tragedia ca „Holodomor-genocid“ şi a ajuns la concluzia că victimele au decedat prin înfometare, ca urmare a „foametei create în mod artificial“ ^[47].

Camera Reprezentanţilor a comemorat 75 de ani de la evenimente, a condamnat încălcările sistematice de către URSS a drepturilor omului faţă de ucraineni şi s-a pronunţat pentru informarea cu privire la „genocidul ucrainean prin înfometare (…) pentru răspândirea în lume a cunoştinţelor despre această tragedie creată în mod artificial, pentru ca Ucraina să-şi realizeze potenţialul în calitate de partener strategic important al SUA în această regiune a lumii“.

La 24 septembrie 2008, Ucraina a retras proiectul de rezoluţie de la Consiliul ONU pentru drepturile omului. Reacţia oficială a F. Ruse nu a întârziat. Comunicatul MAE rus din aceeaşi zi menţionează că delegaţia Ucrainei a fost obligată să-şi retragă proiectul „realizând caracterul confruntaţional şi lipsa de perspectivă a iniţiativei“, Consiliul ONU pentru drepturile omului nu este locul pentru promovarea aprecierilor unilaterale şi deformate ale evenimentelor istorice, iar „încercările conducerii ucrainene de a fixa la nivel internaţional interpretarea evenimentelor din 1932-1933 de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice ca genocid împotriva poporului ucrainean au caracter politizat şi urmăresc diseminarea dezbinării între popoarele Rusiei şi Ucrainei“^[48].

În replică, MAE ucrainean şi-a exprimat indignarea faţă de comunicatul MAE rus în care „pe un ton nepermis de lipsit de respect se comentează efortul Ucrainei de a aduce la cunoştinţa comunităţii internaţionale adevărul despre Holodomorul din anii 1932-1933“ şi a făcut un apel la liderii politici ruşi „să  înceteze practica negării cinice a adevărului istoric despre Holodomor, a justificării crimelor stalinismului“. Retragerea proiectului a fost explicată prin „dezbaterea problemei Holodomorului în cadrul altor foruri internaţionale“, renunţarea fiind „în spiritul compromisului“^[49].

Kievul a subliniat că „foametea a fost genocid, în mod conştient şi evident planificat de regimul totalitar comunist împotriva poporului ucrainean. În acest mod cinic, inuman regimul stalinist a încercat să dea o lovitură de graţie ţărănimii ucrainene ca temelie a naţiunii noastre, să submineze forţa poporului şi să elimine pentru totdeauna posibilitatea renaşterii Ucrainei ca stat independent“. A reamintit că F. Rusă a susţinut în 2003 Declaraţia privind cea de-a 70-a comemorare a Holodomorului – Marii Foamete din 1932-1933 din Ucraina.

În acest context, la 23 octombrie 2008, după dezbateri prelungite, şedinţa CG având pe agendă discutarea propunerii de includere a subiectului privind foametea din Ucraina din 1932-1933 pe agenda celei de-a 63-a sesiuni a AG^[50] a fost amânată „la o data care va fi stabilită“. Discuţiile au fost explicate prin intermediul comunicatelor de presă şi al conferinţelor organizate de ministerele de externe de la Moscova, respectiv Kiev şi de reprezentanţii permanenţi ai celor două ţări la ONU.

Potrivit comunicatului MAE ucrainean din 24 octombrie 2008, dezbaterea problemei foametei a fost tergiversată de F. Rusă prin şantaj şi presiune: „La 23 octombrie, Comitetul General, după discuţii aprinse, a amânat adoptarea recomandării includerii subiectului Holodomor pe agenda actualei sesiuni a Adunării Generale. F. Rusă, utilizând pârghiile pe care le deţine în calitate de membru permanent în Consiliul de Securitate, prin şantaj şi presiune directă încearcă să-i îngrădească unui stat membru al ONU dreptul de a include pe agenda organizaţiei  un subiect important pentru acesta“^[51].

În replică, la 28 octombrie 2008, în cadrul conferinţei de presă referitoare la subiectele celei de a 63-a sesiuni a AG^[52], V. Ciurkin, Reprezentantul permanent al F. Ruse la ONU, a criticat încercările repetate de a politiza o problemă istorică şi umanitară, cum este cea a foametei din anii ´30 din fosta URSS, prin includerea subiectului A 75-a aniversare a Marii Foamete din Ucraina, 1932-1933 pe agenda AG. Recunoscând milioanele de decese din acea perioadă, acesta a arătat că tragedia a afectat şi alte popoare de pe teritoriul F. Ruse şi din alte părţi ale fostei URSS. A subliniat că autorităţile de la Kiev folosesc tragedia pentru a distrage atenţia de la criza politică şi economică pe care o traversează Ucraina.

Diplomatul rus a mai arătat că subiectul trebuie discutat de istorici: „Noi trebuie să comemorăm victimele foametei, nu să politizăm problema“, menţionând că politica de colectivizare nu a fost îndreptată împotriva unor grupuri etnice, tragedii similare au suferit locuitorii Rusiei, Kazahstanului, Siberiei, regiunii Povoljie şi multe alte popoare. A subliniat că mai multe state, inclusiv Kazahstanul, s-au pronunţat împotriva includerii subiectului pe agenda AG, că F. Rusă înţelege tragedia Ucrainei, dar consideră că este inadmisibil ca aceasta  să fie calificată „genocid  împotriva poporului ucrainean“.

În contrareplică, la 30 octombrie 2008, I. Sergheev, Reprezentantul Permanent al Ucrainei la ONU, a organizat o conferinţă de presă pe tema introducerii subiectului comemorării foametei din Ucraina pe agenda celei de-a 63-a sesiuni a AG şi a declarat că ţara sa nu urmăreşte o evaluare juridică, ci să atragă atenţia comunităţii internaţionale asupra „celei mai mari tragedii a secolului 20, cauzată de acţiunile crude şi politicile regimului autoritar stalinist“. A subliniat că Ucraina comemorează şi victimele popoarelor din alte regiuni ale fostei URSS, că este mândru să reprezinte o ţară „care a luat decizia să prezinte populaţiei adevărul despre Holodomor şi despre alte crime ale regimului stalinist, care a lăsat în urmă o societate inumană şi care încearcă să construiască o statalitate“ ^[53].

Referitor la discuţiile din CG, diplomatul ucrainean a declarat că au existat două tipuri de presiuni asupra delegaţiilor – pe de o parte, dorinţa morală de exprimare a solidarităţii cu victimele, iar pe de altă parte, ameninţarea ministrului rus al afacerilor externe cu deteriorarea relaţiilor economice şi politice, făcută printr-o scrisoare în care statele membre ONU sunt avertizate că sprijinul pentru „holodomor“ va fi înţeles ca poziţie antirusească.

În acest context, la 20 noiembrie 2008, Ucraina a solicitat circularea ca documente ale celei de-a 63-a sesiuni a AG a Discursului preşedintelui Ucrainei V. Iuşcenko către ucrainenii din toată lumea şi comunitatea internaţională cu prilejul celei de-a 75-a comemorări a Holodomorului din Ucraina din 1932-1933^[54] şi a rezoluţiei Parlamentului European din 23 octombrie 2008^[55]. Nereuşind să obţină includerea subiectului pe agenda AG, la 16 decembrie 2008, Ucraina a solicitat Preşedintelui AG circularea „Declaraţiei privind cea de-a 75-a comemorare a Holodomorului din Ucraina, 1932-1933“ ca document al celei de-a 63-a sesiuni a AG^[56].

Documentul menţionează că „Holodomorul din 1932-1933 din Ucraina“ a răpit milioane de vieţi nevinovate şi trebuie să reamintească generaţiilor prezente şi viitoare să respecte drepturile omului şi mai ales dreptul la viaţă pentru a preveni repetarea sa. Semnatarii au comemorat victimele „foametei artificiale care a răpit vieţile a milioane de ucraineni, inclusiv ale reprezentanţilor altor naţionalităţi care trăiau pe teritoriul Ucrainei în acea perioadă“^[57].

Se comemorează de asemenea, milioanele de ruşi, kazahi, reprezentanţii altor naţionalităţi care au murit de foame în regiunea Volga, Caucazul de Nord, Kazahstan şi în alte părţi ale fostei URSS şi se salută eforturile guvernelor de a-şi deschide arhivele. Semnatarele au apelat la statele membre să promoveze cunoaşterea „holodomorului din 1932-1933 din Ucraina“ ca o pagină tragică a istoriei globale.

Concluzii

Discursul oficialilor ucraineni în problema recunoaşterii şi condamnării foametei din Ucraina din 1932-1933 ca act de genocid împotriva poporului ucrainean a evoluat în timp. Dacă în ultimii ani ai RSS Ucraineană şi în primii ani de independenţă, centrul de greutate al acestuia se focalizează pe auto-acuzare, cu referire directă la componenta ucraineană a regimului sovietic, ulterior este transferat spre o zonă în care componenta ucraineană se estompează şi se pune accent pe factori externi, pe rolul primordial al Moscovei, al regimului stalinist „criminal“.

Terminologia subiectului evoluează gradual de la calificarea tragediei ca „foamete“ la „genocid“, trecând prin etape ca „Marea Foamete“, „Foametea Teroare“, „holodomoruri“, „Holodomor“, „crimă împotriva umanităţii“, semnificative nu doar sub aspect semantic, ci şi din punct de vedere al fondului problematicii.

Deşi cea mai mare parte a istoriografiei ucrainene vehiculează termenul „holodomoruri“, – plural care include evenimente similare petrecute în URSS, inclusiv în RSS Ucraineană, în perioada 1920-1921, 1932-1933 şi 1946-1947 –^[58], promotorii condamnării foametei ca genocid au dezvoltat în plan intern şi au promovat în plan extern conceptul de „holodomor“ care defineşte un singur eveniment – foametea, o singură perioadă – 1932-1933, o singură republică ex-sovietică – RSS Ucraineană, îndreptat împotriva ucrainenilor.

Problematica a produs diviziuni la nivelul societăţii civilie şi al clasei politice ucrainene, condamnarea a devenit politică de stat, fiind asumată la cel mai înalt nivel. Elaborarea discursului şi identificarea argumentelor are însă loc concomitent cu identificarea instrumentelor probatorii, întrucât calificarea foametei din RSS Ucraineană din 1932-1933 ca genocid este legată în mod direct de problema răspunderii^[59]. Demersul lasă loc interpretărilor atât sub aspectul parcurgerii incomplete a materialului arhivistic intern şi extern^[60], dar şi al necoordonării cu alte state din fosta URSS^[61].

Evoluţia şi rezultatul acţiunilor la nivel internaţional a oscilat în-tre succes şi eşec – Ucraina a obligat F. Rusă să recunoască foametea din URSS, în acelaşi timp însă nu a reuşit să obţină condamnarea foametei din fosta RSS Ucraineană ca genocid împotriva poporului ucrainean. Subiectul rămâne unul dintr-o serie de teme sensibile pe agenda ruso-ucraineana, iar poziţiile părţilor demonstrează că în plan politico-diplomatic perspectiva unui consens este îndepărtată.

Radicalizarea discursului şi calificarea foametei ca genocid îm-potriva poporului/naţiunii ucrainene a determinat repoziţionări, abordări precaute din partea mai multor state care deşi iniţial au manifestat deschidere faţă de iniţiativele Kievului, au identificat ulterior şi alte dimensiuni ale proiectului decât cea umanitară. S-a creat impresia că demersurile vizează construirea unei imagini internaţionale a Ucrainei, ca ţară afectată în mod particular de crimele comunismului şi a ucrainenilor ca etnie^[62], care au suferit mai mult decât alte naţiuni din fosta URSS.

^[2] Kulciţkii, S., Cauzele foametei din 1933 din Ucraina-2, în „Зеркало Недели“, Nr. 38, 4-10 octombrie 2003, http://www.zn.ua/3000/3050/42742/, (16 aprilie 2009).

^[3] La 16 iulie 1990 a fost adoptată Declaraţia privind suveranitatea de stat a Ucrainei, iar la 24 august 1990 a fost proclamată independenţa Ucrainei.

^[4] Preşedinte al Ucrainei în perioada decembrie 1991 – iulie 1994.

^[5] Голодомор 1932 — 1933 гг. как геноцид: пробелы в доказательной базе, http://www.kerchrada.gov.ua/032/032_003.doc, (14 aprilie 2009).

^[6] Kulciţkii, S., De ce urmărea să ne distrugă? Stalin şi Holodomorul Ucrainean, Kiev, Editura Grupului ucrainean de presă, 2008, pag. 27.

^[7] Preşedinte al Ucrainei în perioada 19 iulie 1994 – 23 ianuarie 2005.

^[8] Address by President of Ukraine Leonid Kuchma to Ukrainian People on the Day of Memory of  victims of famine and political repressions, http://www.president.gov.ua/eng/activity/zayavinterv/speakto/114407592.html, (16 aprilie 2009).

^[9] Riabchuk, Mykola, Holodomor: The Polotics of Memory and Political Infighting in Contemporary Ukraine, Harriman Review, vol. 16, no. 2, november 2008. Conform sondajelor de opinie realizate în anul 2003, 13% din populaţia Ucrainei nu cunoştea nimic cu privire la subiectul foametei, în timp ce 12% din subiecţi au refuzat să răspundă.

^[10] Association of Ukrainians in Great Britain, Acknowledging the Holodomor in Ukraine, http://www.augb.co.uk/acknowledging-the-holodomor-in-ukraine.php, (16 aprilie 2009).

^[11] Potrivit reglementărilor internaţionale, prin genocid se înţelege orice act comis cu intenţia de a distruge, în întregime sau parţial, un grup naţional, etnic, rasial sau religios. Pentru calificarea foametei ca genocid este necesară, pe lângă alte condiţii, stabilirea neechivocă a intenţiei făptuitorului ca prin înfometare, să distrugă grupul împotriva căruia este îndreptată. O astfel de determinare poate fi făcută doar în cazul unei proceduri jurisdicţionale (la nivel naţional sau internaţional). Vezi şi Convenţia ONU privind prevenirea şi sancţionarea crimei de genocid din 9 decembrie 1948, http://www.hrweb.org/legal/genocide.html.

^[12] Kulciţkii, S., День (Украина): Голодомор 1932—1933 гг. как геноцид: пробелы в доказательной базе, http://orthodoxy.org.ua/uk/2008/11/20/20504.html, (4 mai 2009). Din numărul de 410 deputaţi înregistraţi au votat în favoarea raportului 226, minimul necesar pentru adoptare.

^[13] President Leonid Kuchma Executive Order, Number 393/2002-rp, http://www.president.gov.ua/eng/activity/ukazrozpor/decrees2/117604986.html, (14 aprilie 2009).

^[14] Kulciţkii, S.,  Голодомор 1932 — 1933 гг. как геноцид: пробелы в доказательной базе, http://www.day.kiev.ua/177442/, (14 aprilie 2009). Partidul Regiunilor şi Partidul Comunist au respins iniţiativa preşedintelui, iar reprezentantul socialiştilor a insistat pentru înlocuirea sintagmei „genocidul naţiunii ucrainene“ cu „genocidul poporului ucrainean“.

^[15] „Коммерсант“, № 55(3872), 3 aprilie 2008, Госдума осудила голод, http://www.duma.gov.ru/, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=875800, (15 aprilie 2009).

^[16] Povoljie, regiunile Ţentralno-Cernoziomnâi,  Caucazul de Nord, Ural, Crimeea, Siberia de Vest.

^[17] Президенту Украины В.А. Ющенко, http://www.kremlin.ru/text/greets/2008/11/209176.shtml, (15 aprilie 2009).

^[18] Ibidem, Cu privire la cauzele foametei, D. Medvedev arată că aceasta nu a urmărit nimicirea unei naţiuni anume, fiind o consecinţă a secetei şi a politicii de colectivizare forţată şi de deschiaburire aplicată pe întreg teritoriul URSS. Deciziile au fost luate la nivelul conducerii multinaţionale a URSS, iar în RSS Ucraineană la nivelul cadrelor preponderent ucrainene.

^[19] Interviu acordat jurnaliştilor The Times, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Le Monde, El Pais şi Dzennik, Serviciul de presă al preşedintelui Ucrainei, Президент дал интервью ведущим европейским изданиям, http://www.president.gov.ua/ru/news/12081.html, Piotr Smoliar, Le Monde, Украина придает политическое значение чествованию памяти жертв голода 30-х годов, http://www.president.gov.ua/ru/news/12095.html, Pilar Bonet, Украина хочет гарантий, чтобы не потерять снова свою независимость, http://www.president.gov.ua/ru/news/12097.html, (15 aprilie 2009).

^[20] Звернення Президента США Джорджа Буша до українського народу з нагоди 75-х роковин Голодомору, http://www.president.gov.ua/content/adr_bush_75.html, (15 aprilie 2009).

^[21] Звернення новообраного Президента США Барака Обами з нагоди 75-ї річниці Голодомору, http://www.president.gov.ua/content/adr_obama_75.html, (15 aprilie 2009).

^[22] Звернення Папи Римського Бенедикта XVI до українських прочан, які зібралися на площі Святого Петра у Ватикані, щоб помолитися за жертви Голодомору в Україні 1932-33 років, http://www.president.gov.ua/content/adr_benedict_75.html, (15 aprilie 2009).

^[23] Послання Вселенського Патріарха Варфоломія І з нагоди 75-ї річниці Голодомору в Україні Всьому побожному українському народові, http://www.president.gov.ua/content/adr_bart_75.html, (15.04.2009).

^[24] Звернення з приводу роковин Голодомору 1932-33 років Патріарха Київського і всієї Руси-України Філарета, http://www.president.gov.ua/content/adr_filaret_75.html,  (15 aprilie 2009).

^[25] În context, a menţionat „crime ale regimului comunist“ precum foametea din Kazahstan din 1931 şi din Caucazul de Nord, execuţia ofiţerilor polonezi de la Katyn, invazia URSS în statele baltice în  1939, deportarea în masă a tătarilor din Crimeea, germanilor din Povoljie, ungurilor, bulgarilor, finlandezilor, calmâcilor, inguşilor, cecenilor, karaciaevţilor, balkarţilor, nogaiţilor, turcilor-mesetinţi, grecilor pontici, suprimarea revoluţiei maghiare din 1956 şi evenimentele din Praga din 1968, „nimicirea a sute de mii de ruşi şi a altor popoare frăţeşti în GULAG“.

^[26] Президент закликав міжнародну спільноту засудити злочини тоталітарного радянського режиму, http://www.president.gov.ua/news/12120.html, (15 aprilie 2009).

^[27] Звернення Президента до Українського народу з нагоди 75-ї річниці Голодомору 1932-1933 років, http://www.president.gov.ua/news/12121.html, (15 aprilie 2009).

^[28] Potrivit Normelor de procedură ale AG ONU, statele membre au dreptul să solicite Secretarului General circularea în cadrul AG a unor documente, care nu exprimă în-să poziţia ONU, ci a statelor semnatare. Declaraţiile promovate de Ucraina în acest cadru, au fost frecvent prezentate ca exprimând poziţia organizaţiei.

^[29] UN, A/C.3/58/9, General Assembly, Fifty-eight session, Third Committee. Agenda item 117(b), Letter dated 7 November 2003 from the Permanent Representative of Ukraine to the United Nations addressed to the Secretary-General, http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N03/655/81/pdf/N0365581.pdf?OpenElement, (15 aprilie 2009).

^[30] Semnat de Azerbaidjan, Bangladeş, Belarus, Benin, Bosnia Herţegovina, Canada, Egipt, Georgia, Guatemala, Jamaica, Kazahstan, Mongolia, Nauru, Pakistan, Quatar, R. Moldova, F. Rusă, Arabia Saudită, Tadjikistan, Timorul de Est, Ucraina, Emiratele Arabe Unite şi de SUA.

^[31] Kulciţkii, S., Голодомор 1932-1933 гг. как геноцид: пробелы в доказательной базе, „День“ Nr. 29, 17 ianuarie 2007, http://www.day.kiev.ua/177442/, http://orthodoxy.org.ua/uk/2008/11/20/20504.html, (4 mai 2009).

^[32] UNESCO, General Conference,  34th session, Paris 2007, Remembrance of victims of the Great Famine (Holodomor) in Ukraine, http://unesdoc.unesco.org/images/0015/001538/153838e.pdf, (16 aprilie 2009).

^[33] OSCE, Madrid 2007, Fifteenth Meeting of the Ministerial Council 29 and 30 November 2007, Statement by the delegation of Ukraine, (Annex 8 and 9 to MC (15)  Journal No 2 of 30 November 2007), pag. 90-91,  http://www.osce.org/documents/mcs/2009/03/36857_en.pdf, (16 aprilie 2009).

^[34] Astana Declaration of the OSCE Parlamentary Assembly and resolutions adopted at the Seventeenth Annual Session, Astana, 29 june to 3 july  2008, Resolution on the Holodomor of 1932-1933 in Ukraine, pag. 44, http://new.oscepa.org/oscepa_content/documents/Astana/Declaration/2008-AS-Final%20Declaration%20ENG.pdf, (16 aprilie 2009).

^[35] Parlamentul European, Texte adoptate, joi, 23 octombrie 2008, Rezoluţia referitoare la comemorarea foametei deliberate – Holodomor – din Ucraina (1932-1933), http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P6-TA-2008-0523&language=RO, (16 aprilie 2009).

^[36] Rezoluţia a fost fundamentată pe Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,  Convenţia ONU privind prevenirea şi sancţionarea crimei de genocid, Declaraţia cu privire la cea de-a 70-a comemorare a Holodomorului din Ucraina, circulată în cadrul celei de a 58-a sesiuni a AG ONU şi pe Legea parlamentului ucrainean  privind Holodomorul din 1932-1933 din Ucraina, din 28 noiembrie 2006.

^[37] Press office of President Victor Yushchenko, President urges Holodomor recognition, http://www.president.gov.ua/en/news/5902.html, (11 aprilie 2007).

^[38] Lavrov, Serghei, О кавказском кризисе и украинской политике России, în „2000 Еженедельник“, Nr. 38, 19-25 septembrie 2008, http://news2000.org.ua/a/59533, (16 aprilie 2009).

^[39] CG face recomandări AG ONU; asistă Preşedintele şi AG în schiţarea agendei fiecărei reuniuni plenare şi în organizarea lucărilor AG.

^[40] UN,  A/62/250/Add.3, General Assembly, Sixty-second session, Organization of the sixty-second regular session of the General Assembly, adoption of the agenda and allocation of items Fourth report of the General Committee, http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/62/250/Add.3&Lang=E, (15 aprilie 2009).

^[41] UN, A/62/PV.111, General Assembly official records, 62nd session : 111th plenary meeting, Friday, 11 July 2008, New York, Agenda item 7, Organization of work, adoption of the agenda and allocation of items Fourth report of the General Committee (A/62/250/Add.3), http://daccessdds.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/420/28/PDF/N0842028.pdf?OpenElement, (15 aprilie 2009).

^[42] UN, A/63/193, General Assembly, Sixty-third session, Request for the inclusion of a suplementary item in the agenda of the sixty-third session. Commemoration of the seventy-fifth anniversary of the Great Famine of 1932-1933 in Ukraine (Holodomor). Letter dated 12 august 2008 from the representatives of the Czech Republic, Estonia, Georgia, Latvia, Lithuania, Poland and Ukraine to the United Nations addressed to the Secretay-General, http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/465/42/pdf/N0846542.pdf?OpenElement,  (15 aprilie 2009).

^[43] UN, A/BUR/63/SR.1, Sixty-third session, General Committee, Summary record of the 1st meeting, Held at Headquarters, New York, on Wednesday, 17 September 2008, at 10p.m.,  http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/508/24/pdf/N0850824.pdf?OpenElement, (15 aprilie 2009).

^[44] Semnat şi de Estonia, Georgia, Letonia, Lituania, Monaco, Polonia şi R. Moldova.

^[45] UN, General Assembly, A/HRC//L.4, Human Rights Council. Ninth session. Agenda item 3. Promotion and protection of all human rights, civil, political, economic, social and cultural rights, including the right to development, Remembrance of the Holodomor of 1932 and 1933 in Ukraine, http://blog.unwatch.org/wp-content/uploads/2008/10/ukraine.doc, (15 aprilie 2009).

^[46] Comisia SUA pentru Foametea din Ucraina a fost constituită la 13 decembrie 1985 pentru a elabora un studiu privind foametea din RSS Ucraineană din 1932-1933. Rezultatul cercetărilor a fost prezentat Congresului SUA la 22 aprilie 1988.

^[47] Embassy of Ukraine to the USA, Publications, House Resolution 1314 on the Holodomor, 110th Congress, 2d Session H. Res. 1314, http://www.mfa.gov.ua/usa/en/10528.htm, (16 aprilie 2009).

^[48] MAE rus, Departamentul Comunicare, О провале затеи Украины по «голодомору» в Совете ООН по правам человека, http://www.mid.ru/brp_4.nsf/sps/3495588EE05AAB69C32574CE004AF043, (15 aprilie 2009).

^[49] MAE ucrainean, Заява Пресс-Служби МЗС Украiни щодо 75-х роковин Голодомору 1932-1933 рокiв в Украiнi,
http://www.mfa.gov.ua/mfa/ua/publication/content/20141.htm, (15 aprilie 2009).

^[50] Journal of the United Nations, Thursday, 23 October 2008, Programme of meetings and agenda, General Assembly, Sixty-third session, General Committe, http://www.un.org/Docs/journal/En/20081023e.pdf, (15 aprilie 2009).

^[51] MAE ucrainean, Новини, 23 жовтня 2008, http://www.mfa.gov.ua/mfa/ua/news/detail/16347.htm, (16 aprilie 2009).

^[52] UN, Department of Public Information, New York, 28 October 2008, Press conference by Permanent Representative of Russian Federation on current issues of sixty-third General Assembly Session, http://www.un.org/News/briefings/docs/2008/081028_Churkin.doc.htm, (15 aprilie 2009).

^[53] UN, Department of Public Information, New York, 30 October 2008, Press conference by Permanent Representative of Ukraine on Famine of 1932-1933, http://www.un.org/News/briefings/docs/2008/081030_Ukraine.doc.htm, (16 aprilie 2009).

^[54] Discursul-anexă califică foametea ca „act de genocid comis cu intenţie de regimul stalinist asupra naţiunii ucrainene“, „încercare de exterminare a naţiunii ucrainene“, „crimă groaznică  împotriva umanităţii“.

^[55] UN, A/63/564. General Assembly. Sixty-third session. Agenda item 45 and 64. Promotion and protection of human rights. Letter dated 20 November 2008 from the Permanent Representative of Ukraine to the United Nations adressed to the Secretary-General, http://daccessdds.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/618/20/PDF/N0861820.pdf?OpenElement, (16 aprilie 2009).

^[56] UN, A/63/613, General Assembly, Sixty-third session, Agenda item 64(b), Promotion and protection of human rights. Letter dated 16 December 2008 from the Permanent Representative of Ukraine to the United Nations adressed to the Secretary-General, http://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N08/656/68/pdf/N0865668.pdf?OpenElement, (16 aprilie 2009).

^[57] Declaraţia a fost semnată doar de 32 de state membre ONU din totalul de 192: Albania, Australia, Azerbaidjan, Belgia, Canada, Croaţia, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Ungaria, Islanda, Irlanda, Israel, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Norvegia, Polonia, Santa Lucia, Spania, Suedia, Ucraina, Marea Britanie şi SUA.

^[58] Olszanski, Tadeusz, Ukraine Remembers, the World acknowledges. The Holodomor in Ukraine’s historical policy, CES Commentary, Issue 16, 08.12.2008, Centre for Eastern Studies, pag. 1.

^[59] În noiembrie 2008 V. Nalivaicenko, şeful Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), a declarat că „organizatorii şi cei care au pus în aplicare genocidul vor trebui judecaţi în temeiul documentelor, depoziţiilor martorilor oculari şi al dreptului internaţional“. La 17 martie 2009 SBU a publicat o listă actualizată cu 136 de persoane, care au fost implicate în organizarea „holodomorului-genocid“ din anii 1932-1933, Serviciul de presă al SBU, СБУ оприлюднила оновлений список осіб, причетних до організації Голодомору, http://ssu.kmu.gov.ua/sbu/control/uk/publish/article?art_id=85286&cat_id=80544&mustWords=%D0%B3%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B4%D0%BE%D0%BC%D0%BE%D1%80&searchPublishing=1, http://www.ssu.gov.ua/sbu/SPYSOK/, (16 aprilie 2009).

^[60] S-au înregistrat cazuri în care, inclusiv la nivel oficial, opiniei publice ucrainene şi internaţionale i-au fost prezentate materiale referitoare la foametea din Ucraina din anii 1932-1933 care în fapt nu vizau perioada respectivă şi nici Ucraina.

^[61] Studierea sistematică a problematicii este relativ recentă. Cea mai mare parte a documentelor care stau la baza concluziilor provin din arhivele ucrainene. Se constată o lipsă de colaborare între cercetătorii ucraineni şi cercetători din alte state ex-sovietice.

^[62] V. Vasilenko, autorul Legii privind Holodomorul din Ucraina din 1932-1933, susţine că deşi în timpul foametei odată cu ucrainenii au murit şi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, genocidul a fost îndreptat nu împotriva acestora, ci împotriva naţiunii ucrainene. Главную роль в геноциде против украинцев играла неукраинская команда, http://www.unian.net/news/print.php?id=286286, (16 aprilie 2009).

Prin venirea la putere pe 6 martie 1945, guvernul pro-comunist condus de Petru Groza avea de gestionat şi problema legionarilor. Războiul nu se încheiase încă, iar în Austria funcţiona – destul de firav, ce-i drept – un guvern pro-german, condus de Horia Sima.

„Problema legionară“ preocupa îndeaproape autorităţile de la Bucureşti încă din primele zile după lovitura de Palat de la 23 august 1944. Autorităţile militare şi civile sovietice îi considerau pe extremiştii de dreapta cea mai importantă forţă de opoziţie contra planurilor URSS-ului în România. Aveau o experienţă în ilegalitate semnificativă, fiind astfel un pericol în spatele frontului.

Tocmai de aceea, legionarii au făcut obiectul tratativelor din timpul negocierii Convenţiei de Armistiţiu a României cu Naţiunile Unite Antifasciste. La punctul 15, documentul prevedea că „guvernul român se obligă să dizolve imediat toate organizaţiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât şi orice alte organizaţii care duc propagandă ostilă Naţiunilor Unite şi în special Uniunii Sovietice, nepermiţând în viitor existenţa unor organizaţii de acest fel“^[1]. Procedura „neutralizării“ potenţialului politic al legionarilor a fost următoarea. Prima etapă a constat în circulare interne ale Ministerului de Interne, prin care departamentele orăşeneşti şi comunale ale Poliţiei şi Jandarmeriei erau îndrumate să întocmească liste cu legionarii cunoscuţi, mai ales cei care deţinuseră în perioada interbelică şi în timpul statului naţional-legionar „grade şi funcţii“^[2]. Apoi, proporţional cu „infracţiunile comise“, aceştia erau arestaţi de posturile de Poliţie sau Jandarmi, fiind trimişi în oraşele reşedinţă de judeţ pentru „triere“. Legionarul „triat“ era bănuit că, datorită poziţiei pe care o avusese în trecut în organizaţie, constituia un pericol pentru siguranţa statului, şi, în consecinţă, trebuia pus sub pază. Internarea „triaţilor“ s-a făcut mai întâi în aresturile locale ale Ministerului de Interne, după care au fost trimişi în lagăre.

În perioada septembrie 1944-ianuarie 1945 au fost emise mai multe legi şi ordine ale Ministerului de Interne pentru definirea şi aplicarea „trierii“. Au fost înaintaţi comisiilor de anchetă peste 7.500 legionari, dintre care mai puţin de 1.000 au fost internaţi în lagăre şi închisori. Diferenţa dintre numărul celor cercetaţi şi numărul relativ mic al celor închişi a avut mai multe cauze. În primul rând, mulţi cetăţeni nevinovaţi au fost incluşi pe listele de verificare din cauza unor răzbunări personale, căzând victime ale delaţiunilor nefondate. În al doilea rând, nu toţi legionarii arestaţi făcuseră în trecut abuzuri sau deţinuseră „grade şi funcţii“ în organizaţie. O altă cauză, care nu trebuie omisă, se leagă de fenomenul înscrierii extremiştilor de dreapta în „organizaţiile democratice“, după 23 august 1944. Liderii formaţiunilor guvernamentale, ­mai ales în oraşele mici, refuzau să-i „demaşte“ pe legionari, întrucât făceau treabă bună în noile lor partide, fiind renumiţi pentru calităţile organizatorice. Mituirea membrilor „comisiilor de triere“ a fost o altă cauză a „scăpărilor“ operaţiunii de izolare a partizanilor Gărzii de Fier.

Birocraţia „trierii“, precum şi imperfecţiunile expuse mai sus, i-au făcut pe noii guvernanţi de după 6 martie 1945 să recurgă la metode arbitrare de arestare a legionarilor. Astfel, la o şedinţă a activului central al PCR cu muncitorii comunişti, Vasile Luca a dat următoarele „indicaţii“: „Nu aşteptaţi nici o lege pentru legionari. Trebuie arestaţi cei pe care îi avem în mână şi publicat a doua zi la ziar. Şi trebuie folosiţi oamenii noştri pentru arestări. Arestăm şi îi punem acolo de pază… Trebuie date instrucţiuni pentru arestarea imediată a legionarilor. Trebuie desfiinţate acele comisii de triere, care au salvat majoritatea legionarilor. Iar arestaţii trebuie băgaţi în lagăre şi după aceea avem timp să facem triere 1-2 luni. Dar în momentul de faţă, când ei trec la atentate, nu <se> mai pot face deosebiri chiar cu muncitorii şi ţăranii. Pentru că elementele banditeşti ei le recrutează chiar din ţărani şi muncitori… Arestaţi, fiindcă au sau nu cazier, dacă sunt legionari. Îi băgăm în lagăr şi apoi vedem ce facem cu ei. Şi mai bine să arestăm 10 nevinovaţi decât să scăpăm un bandit. Până acum s-a făcut tot pentru a-i scăpa, acum vom face totul ca să nu ne scape“^[3].

Până la 6 martie 1945, „trierea“ se făcea de către comisii speciale, alcătuite din delegaţi ai Prefecturilor judeţene, magistraţi, angajaţi ai Ministerului de Interne şi membri ai partidelor politice guvernamentale. După venirea la putere a guvernului Groza, ne-membrii structurilor Ministerului de Interne aveau doar rol consultativ, responsabilitatea eliberării legionarilor arestaţi căzând exclusiv în sarcina şefilor unităţilor locale de Poliţie. Din precauţie, aceştia aplicau dispoziţiile la maxim, evitând să-şi pună în pericol slujba din cauza lipsei de „vigilenţă“. Pentru ca autorităţile să nu lucreze de mai multe ori pentru anchetarea activităţii unui legionar, cei eliberaţi primeau o dovadă că trecuseră prin „triere“^[4].

Adepţii Gărzii de Fier care au fost arestaţi după 6 martie 1945 au avut un regim special. Pe lângă faptul că situaţia lor se decidea la repezeală, erau izolaţi, prin internarea în lagărul de la Caracal (jud. Olt). Conform unui ordin telefonic al Subsecretariatului de Stat pentru Poliţie (Serviciul Lagăre) către Inspectoratele de Poliţie din ţară, legionarii arestaţi până la venirea guvernului Groza trebuiau să fie duşi în amplasamentul de la Slobozia (jud. Ialomiţa), iar cei întemniţaţi după 6 martie 1945, la Caracal^[5]. În acest lagăr erau internaţi şi alte categorii de cetăţeni consideraţi periculoşi pentru regim, dintre cei apropiaţi guvernării Ion Antonescu^[6].

Spre deosebire de Executivele conduse de Constantin Sănătescu şi Nicolae Rădescu, noua administraţie recomanda unităţilor de Poliţie să ofere un tratament preferenţial în timpul anchetelor muncitorilor şi ţăranilor. Doar cei dovediţi că făcuseră „acte de teroare“ trebuiau să ajungă în lagăr, restul bucurându-se de clemenţa regimului, care spera să-i atragă astfel în organizaţiile de stânga^[7]. Vestea a ajuns repede la cunoştinţa legionarilor aflaţi temporar în arestul Poliţiei, şi îşi aşteptau verdictul. Astfel, cei 156 deţinuţi de la Închisoarea Jilava au cerut, cu ocazia unei inspecţii de rutină din 30 martie 1945, să se aducă la cunoştinţa Ministerului că erau arestaţi de 6 luni, însă ancheta a fost suspendată repede, şi de circa 4 luni nimeni nu mai stătuse de vorbă cu ei. Cereau clemenţă întrucât majoritatea erau muncitori sau salariaţi ai Statului şi se desolidarizaseră de Mişcarea legionară, ori se reabilitaseră pe front^[8]. Demersul a urgentat ancheta, însă nu toţi dintre cei aflaţi la Jilava au fost eliberaţi – o parte a lor au fost mutaţi pe 10 aprilie în lagărul de la Caracal, fiind socotiţi periculoşi pentru siguranţa Statului^[9].

Venirea la putere a unui Executiv controlat de Partidul Comunist şi înmulţirea arestărilor a creat panică printre foştii membri ai Mişcării legionare. Ei se aşteptau la ce era mai rău, inclusiv arestări în masă, „pe baze mai largi“, întrucât, în opinia lor, guvernul avea să aplice la cote maxime prevederile Convenţiei de Armistiţiu. Dacă până la instalarea guvernului Groza, unii legionari se credeau la adăpost sub umbrela partidelor istorice (PNŢ şi PNL), în care se în-scriseseră după 23 august 1944, noua conjunctură politică i-a făcut să fie sceptici privind siguranţa lor, crezând că vor fi arestaţi cât de curând. Dacă nu reuşeau să se „transfere“ la PSD sau PCR, aveau ca strategie să devină membri în diversele sindicate. Această „scăpare“ era doar la îndemâna muncitorilor, iar cei care deţinuseră „grade şi funcţii“ în Mişcarea legionară – majoritatea intelectuali – erau profund îngrijoraţi. Tocmai de aceea, evitau să se angajeze în discuţii politice de orice fel^[10].

Primirea muncitorilor legionari în partidele de stânga s-a făcut cu destul de multe discuţii, întrucât contravenea ideologiei şi deranja, de asemenea, reprezentanţii Moscovei în România. Fenomenul s-a realizat, în opinia noastră, de jos în sus. În stadiul actual al cercetării credem că organizaţiile judeţene au fost nevoite să primească legionari în rândurile partidelor de stânga întrucât duceau lipsă de aderenţi. Vremurile erau tulburi, nu se ştia ce va urma după război, iar mulţi cetăţeni stăteau în expectativă. Doar legionarii erau interesaţi să se încadreze în partidele guvernamentale, pentru a se proteja de prevederile legilor adoptate după 23 august 1944 împotriva extremiştilor de dreapta. Erau, de asemenea, buni organizatori şi agitatori, necesari astfel unor formaţiuni politice care doreau să-şi facă cunoscut mesajul în rândul populaţiei. Păstorel Teodoreanu, cunoscut epigramist al epocii, a dedicat chiar o creaţie fenomenului în cauză: „Camarade nu fi trist, / Garda merge înainte, / Prin Partidul Comunist!“.

Întrucât „reacţiunea“ începuse să „taxeze“ primirea „fasciştilor“ în partidele guvernamentale, liderii PSD şi PCR au purtat o discuţie aprinsă asupra chestiunii, în şedinţa Frontului Unic Muncitoresc, din 9 aprilie 1945. La acel moment, social-democraţii erau consideraţi locul de refugiu al legionarilor, fiind ţinta criticilor colegilor comunişti:

„Lucreţiu Pătrăşcanu (către Lotar Rădăceanu): Vă rog să luaţi măsuri ca să nu fim nevoiţi să luăm măsuri contra oamenilor voştri.

Lotar Rădăceanu: Arestările acestea trebuie continuate. Însă vă previn de pe acum că acestea nu sunt fapte restrânse  asupra Partidului Social-Democrat. Se produc la toate partidele de stânga, pentru că în avalanşa asta de înscrieri care s-au făcut s-au strecurat peste tot elemente de acestea şi chiar la Partidul Comunist. Vreau numai să vă aduc la cunoştiinţă că noi am hotărât şi pus în aplicare operaţia de revizuire a tuturor membrilor partidului nostru… Cam după 1-2 zile o să vă trimitem şi dumneavoastă astfel de documente care privesc numai Partidul Comunist, pentru că în ceea ce priveşte Uniunea Patriotică şi Frontul Plugarilor – acolo sunt legionari. Dar acolo nu ştiu dacă trebuie să intervenim noi.

Gheorghe Gheorghiu-Dej: Pretutindeni unde se strecoară astfel de elemente, trebuie descoperite şi scoase.

Mişa Levin: Asupra chestiunilor ridicate de tovarăşul Pătrăşcanu – bineînţeles că această chestiune nu se poate rezuma la o înţelegere bazată pe generalităţi, ci trebuie trecut în mod concret la epurarea acestor elemente. Noi am făcut în această privinţă o circulară, în care am cerut ca toţi membrii să treacă prin sită şi să fie îndepărtaţi toţi membrii care au trecut dubios sau despre care avem dovezi concrete.

Lotar Rădăceanu: Am şi o listă cu comunişti care au fost.

Ana Pauker: Dă-ne-o dragă.

Lotar Rădăceanu: Declaraţiile acestea sunt aşa, că dacă cineva nu îţi este pe plac, îl faci legionar. Asta trebuie controlat…

Fiecare este fost legionar. În momentul în care se înscrie în Partidul Social-Democrat este fost legionar.

Miron Constantinescu: Dimpotrivă, se face distincţia netă între tovarăşii social-democrat care sunt într-adevăr şi cei care au intrat acolo pentru a se camufla. Şi noi tocmai am dat o dispoziţie tovarăşilor noştri, să nu răspundă încercărilor de ceartă, pe care le fac aceşti proaspeţi social-democraţi, să nu rezolve acolo aceste cazuri, să ni le aduca la cunoştiinţă, pentru ca noi să le rezolvăm…

Apoi cred că este necesar un control temeinic al noilor încadraţi, pentru ca să nu pătrundă în rândurile Partidului Social-Democrat şi în rândurile partidului nostru sau ale celorlalte organizaţii democratice astfel de elemente care vin să-şi ascundă trecutul criminal, sau să spargă unitatea clasei muncitoare.

Gheorghe Gheorghiu-Dej: Sunteţi un partid socialist. Ce au comun cu socialismul aceste elemente care au luat parte la rebeliune în mod efectiv, la acte de jaf? Vom stabili şi categorii, să nu-i băgăm pe toţi într-o oală, adevărat. Dar nu-i băgăm în partid. Avem destule organizaţii de masă unde pot fi primiţi şi reeducaţi. Deci nici o milă faţă de elementele care a avut la activul lor asemenea acte.

Lotar Rădăceanu: Care au fost legionari şi mai au astăzi asemenea activitate.

Gheorghe Gheorghiu-Dej: Acţiunea de curăţire eu cred că trebuie să aibă două aspecte. Faţă de elementele gardiste cu caziere…

Ana Pauker: Sunt şi fără caziere, pentru că le-au fost distruse cazierele.

Gheorghe Gheorghiu-Dej: Elementele care au fost implicate în acţiuni, elementele care au avut un rol oarecare, vor trebui arestate imediat de Ministerul de Interne, indiferent din care organizaţii ar face parte, fie că fac parte din Uniunea Patriotică, sau din Partidul Comunist, sau Social-Democrat.

Apoi mai sunt acele elemente legionare fără cazier, care nu sunt descoperite şi care şi-au continuat activitatea şi după 23 august. Acestea trebuie descoperite prin organizaţiile noastre sindicale, comitetele de fabrică şi prin organizaţiile noastre de partid. Punerea deci, în linie de bătaie a organizaţiilor noastre de partid, ridicarea vigilenţei organizaţiilor de masă, ca o sarcină de cea mai mare importanţă pentru momentul actual. Să nu ne facem iluzii că prin tratative cu aceştia… A fost, nu a fost…?  – ajungem la ceva. Să dăm un caracter de masă acţiunii de curăţire a elementelor duşmane. Să nu reducem la aceste două partide acţiunea de curăţire a elementelor duşmănoase. Noi să fim elementele de conducere în această acţiune, pentru a lămuri chestiunile, ca nu cunva să fie patimă la mijloc, nu cunva să fie chestiuni personale…

Noi la CFR ne-am adresat sindicatelor şi le-am cerut sprijinul în opera de curăţire a elementelor duşmănoase; să dea o circulară cu pregătirea listelor pentru toate elementele legionare care au participat la acte sălbatice, au jefuit, care au denunţat. Iar elementele care au fost târâte în curent datorită demagogiei Gărzii de Fier – vigilenţă, nu izolat de ei. Dacă s-au înscris în sindicate, cu deosebită atenţie pentru reeducarea lor, dar nu atragerea în partid. Pentru că noi nu primim în partid cu una, cu două, şi dacă s-au strecurat să ştiţi asemenea cazuri, vă rugăm, tovarăşi social-democraţi, să ni-i semnalaţi, pentru că nu au ce căuta în partidul nostru. După cum nu au ce căuta în partidul vostru.

Am citit despre procesul lui Dreyfuss. Era o casă întreagă de documente, şi cu cât mai multe documente se adunau, cazul se complica mai mult. Noi nu urmăm cazul acesta.

Lotar Rădăceanu: Ei sunt şi la voi.

Gheorghe Gheorghiu-Dej: Daţi-ne liste, tovarăşi. Noi nu-i cunoaştem. Uite, tovarăşa Ana este aici o responsabilă a partidului nostru. Se ştie acest caz a lui Mihai Andrei, care a fost legionar, a fost agreat de poliţie…

Ana Pauker: Nu am avut nici o dovadă că a fost agent de poliţie, dar a fost provocator – afară cu el.

Gheorghe Gheorghiu-Dej: La noi în partid se urmează o lege aspră care nu iartă pe nimeni: nu iartă pe acei care săvârşesc greşeli care aduc daune partidului, nu iartă pe cei care uzurpă titlul de membru al partidului…

N-am face însă nici un serviciu Partidului Social-Democrat dacă nu v-am spune aici deschis, că la voi în partid este o tentinţă puternică manifestată pentru spargerea Frontului Unic, că există elemente care merg pe linia spargerii Frontului Unic.

Ana Pauker: Legionarii, fasciştii, nu stau numai la pândă în România, dar este o activitate şi mai ascunsă. Teohari n-a descoperit nici pe departe toate depozitele de arme. Şi sunt o serie de acte de sabotaj, care se descoperă.

Să stabilim următorul lucru: nu primim nici legionari care au purtat numai o săptămână cămaşa verde. Ei procedează în chestiunile lor ca şi cu chestiunile de siguranţă, de spionaj. Ei vin la muncitor şi-i spun: bagă de seamă, tu ai fost odată legionar, şi te vor descoperi. Şi dacă nu te descoperă, atunci noi vom pune pe un legionar de-al nostru să spuie. Şi îl ţinem în mână. Atunci când vom lichida fascismul în ţară, atunci se va pune altfel chestiunea. Dar deocamdată cred că trebuie să avem întreaga vigilenţă să nu primim în partid pe cei care au purtat cămaşa verde o săptămână“^[11].

Nimeni nu-şi asuma responsabilitatea primirii legionarilor în partidele de stânga, însă fenomenul era în creştere. Dovadă stau tot mai frecventele „demascări“ din organizaţiile politice şi sindicale. Spre exemplu, la sfârşitul lunii mai 1945, în comitetul de fabrică de la STB, a fost identificat un muncitor care lucra „camuflat“ pentru legionari, transmiţând organizaţiei sale toate ordinele şi intrucţiunile care se pregăteau contra Mişcării^[12]. Dar muncitorul respectiv nu acţiona singur. Spre sfârşitul anului, la 10 noiembrie 1945, s-a emis un Ordin al Ministerului de Interne, cu numărul 43.064, prin care trebuia să se facă evidenţa legionarilor din rândul partidelor recunoscute legal. Până la 25 noiembrie, evidenţa arăta astfel: PCR: 2.258, PSD: 3.281, Frontul Plugarilor: 8.900, Uniunea Patriotică: 110, PNL- Tătărescu: 338, PNŢ-Anton Alexandrescu: 69, PNL: 345, PNŢ: 237. Deci, un total de 15.538 „foşti purtători ai cămăşilor verzi“, dintre care peste 90% erau înscrişi în partidele din „blocul guvernamental“!^[13]

Încheierea războiului mondial, în mai 1945, a schimbat puţin datele problemei. Comuniştii trebuiau să-şi ducă rapid la îndeplinire obiectivul cuceririi puterii, şi nu erau dispuşi să-şi consume energiile cu o campanie de reprimare a adversarilor ideologici de la extrema dreaptă. Cel puţin pentru moment, mai ales că pe unii dintre ei îi puteau folosi în folosul propriu. De cealaltă parte, legionarii erau slăbiţi politic după înfrângerea Germaniei naziste, iar liderii lor se ascundeau prin diferite oraşe ale Europei Occidentale, pentru a nu fi arestaţi. În consecinţă, în organizaţie predomina dezorientarea. Existau grupuri radicale, dispuse să reziste măsurilor regimului, în-să deocamdată aşteptau să se limpezească apele. Liderii „moderaţi“ erau de asemenea în expectativă, locuind în domicilii clandestine şi aşteptând ca guvernul să dea semnale de colaborare^[14].

În lagăre au apărut grupuri de „legionari democraţi“, care au în-ceput să facă apel la bunăvoinţa autorităţilor, pentru a-i elibera. La 21 august, deţinuţii de la Caracal au înaintat un memoriu Anei Pauker, pe care încercau să o „sensibilizeze“, susţinând că făceau parte din „păturile clasei muncitoare“. Ei solicitau „femeii de fier“ a regimului să-i considere tovarăşi şi pe „foştii legionari“, ale căror bune intenţii se îndreptau spre „idealul social al luptei clasei muncitoare democratizate“. O asigurau pe Ana Pauker că, pe viitor, vor fi „veşnici luptători împotriva adevăraţilor duşmani ai poporului“ şi că vor participa la „munca de refacere alături de Partidul Comunist Român“^[15].

În lunile următoare, legionarii au început să fie eliberaţi din lagăre^[16]. Nu în urma memoriilor către Guvern, ci ca urmare a noilor împrejurări politice postbelice, presiunilor opoziţiei şi ale reprezentanţilor Statelor Unite şi Marii Britanii în România. Desfiinţarea acestora s-a oficializat prin Jurnalul Consiliului de Miniştri din 27 septembrie 1945^[17].

Ieşiţi din detenţie, legionarii aveau să afle că inclusiv „nucleul dur“ al organizaţiei renunţase la „luptă“. Pe 6 august, Nicolae Petraşcu, „mâna dreaptă“ a lui Horia Sima, sosit în ţară în toamna anului 1944, emisese circulara Legionari din lăuntrul şi din afara închisorilor. Prin aceasta, făcea apel la linişte şi la colaborare cu guvernul^[18]. Petraşcu locuia în ilegalitate de aproape un an şi rămăsese cel mai important lider al Mişcării, după ce Horia Sima îşi pierduse urma. A luat decizia de „non combat“ faţă de regim fără a se sfătui cu şefii din exil. În ţară l-a consultat pe Radu Mironovici, care a fost de acord cu textul circularei, întrucât toţi conducătorii doreau să iasă din ilegalitate, dacă şi guvernanţii le permiteau, desigur.

În toamna anului 1945, Nicolae Petraşcu a fost arestat, în îm-prejurări neelucidate. În anii 1960, le-a declarat camarazilor din închisoarea Aiud că responsabil de „căderea“ sa ar fi fost Vasile Noveanu, legionar acuzat adesea de legături cu Ministerul de Interne (atât în perioada Siguranţei, cât şi a Securităţii). Cert este că în arestul Ministerului de Interne, în 1945, Petraşcu a purtat negocieri cu liderii Partidului Comunist, în urma cărora a rezultat aşa-zisul „pact de neagresiune“ dintre comunişti şi legionari. Înţelegerea s-a realizat în noiembrie^[19], iar Ministerul de Interne a emis la 10 decembrie 1945 ordinul de legalizare a situaţiei legionarilor din ţară^[20].

Aşadar, pentru moment, legionarii încetau să mai fie consideraţi „inamici ai Statului“, atât timp cât nu organizau „atentate contra ordinii sociale“. Timp de peste un an de zile fuseseră ţinta autorităţilor, care aveau obligaţia legală de a le fixa „gradul de periculozitate“, dar şi a cetăţenilor care doreau să se răzbune pe vreun legionar sau altul, care nu le erau pe plac. Operaţiunea de „triere“ implicase costuri considerabile pentru bugetul de Stat: întocmirea listelor de urmăriţi, arestările, fondurile de întreţinere a comisiilor speciale, cazarea şi hrănirea internaţilor, plata personalului Ministerului de Interne aferent  etc. În rândul extremiştilor de dreapta acţiunea provocase o panică continuă, întărită de zvonurile mai mult sau mai puţin fondate. Pentru protecţie, unii legionari au ales să plece din ţară, sporind numărul exilaţilor din rândul Mişcării.

^[2] Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare, ANIC), Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei (în continuare, IGJ), dosar nr. 127/1945, f. 94.

^[3] Ibidem, Fond Comitetul Central al Partidului Comunist Român (în continuare, CC al PCR) – Secţia Cancelarie, dosar  nr. 15/1945, f. 3-4.

^[4] Ibidem, Fond Ministerul de Interne – Diverse (în continuare, MI-Diverse), dosar nr. 3/1945, f. 89.

^[5] Ibidem, dosar nr. 5/1945, f. 58.

^[6] Bălan, Ion, Regimul concentraţionar din România, 1945-1964, Bucureşti, Editura Fundaţiei  Academia Civică, 2000, p. 54.

^[7] ANIC, Fond MI-Diverse, dosar nr. 3/1945, f. 89.

^[8] Prin ordinul Marelui Stat Major nr. 82.500, din 26 aprilie 1942, se înfiinţaseră Batalioane de infanterie compuse din legionari condamnaţi în „procesele rebeliunii“, care urmau să fie trimise pe Frontul de Est, în vederea reabilitării (Vezi: Ţiu, Ilarion, Mişcarea legionară după Corneliu Codreanu, vol. II, Regimul Antonescu (ianuarie 1941-august 1944), Bucureşti, Editura Vremea, 2007, p. 65-68).

^[9] ANIC, Fond MI-Diverse, dosar nr. 3/1945, f. 59.

^[10] Ibidem, f. 71.

^[11] Ibidem, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dosar nr. 26/1945, f. 1-5.

^[12] Ibidem, dosar nr. 182/1945, f. 2.

^[13] Ibidem, Fond IGJ, dosar nr. 104/1945, f. 80.

^[14] Ibidem, dosar nr. 204/1945, f. 2-4.

^[15] Ibidem, dosar nr. 271/1945, f. 1-3.

^[16] Ibidem, Fond MI-Diverse, dosar nr. 9/1945 vol. 1, f. 34-78.

^[17] Bălan, Ion, op. cit., p. 56.

^[18] ANIC, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dosar nr. 161/1954, f. 19-21.

^[19] Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Fond Informativ, dosar nr. 151086 vol. 4, f. 204-288.

^[20] ANIC, Fond IGJ, dosar nr. 105/1945, f. 2.

Argument
Fiecare călător prin viaţă îşi doreşte să lase după sine o urmă. Probabil că împlinirile cele mai consistente şi mai durabile ale omului, ca fiinţă aflată veşnic în mâna lui Dumnezeu, sunt acelea în care omul se uită pe sine, culegând din tezaurul său sufletesc sâmburele indes-tructibil al creaţiei şi punându-l în slujba celorlalţi.
Reprezentanţii regimului totalitar comunist au încercat, timp de o jumătate de secol, să ne înveţe că venim de nicăieri şi mergem spre nicăieri. Vieţile nu deveneau, astfel, decât instrumente docile, iar oamenii unici şi irepetabili se topeau într-o masă amorfă, lipsită de chip şi de suflet. Rănile unei societăţi nu se refac uşor, iar ţesutul atât de mutilat al societăţii româneşti îşi va regăsi cu greu ritmurile fireşti de dezvoltare organică. Această realitate nu ne îndreptăţeşte, însă, să fim indiferenţi. Privitul „la scară mare“ poate însemna viziune, dar şi ascundere în spatele unor teorii goale de conţinut. Mişcările haotice de după 1989 ne lasă, uneori, impresia că, dacă nu putem face TOTUL, e mai bine să nu facem NIMIC. Ce este mai dăunător pentru ceea ce poate însemna o reconstrucţie temeinică, nu numai în plan material, ci şi în cel sufletesc, decât această complacere în nemişcare? Acum, ca şi odinioară, important este să faci CEVA. Fiecare, după puterile şi cu mijloacele proprii, cu bună-credinţă şi curaj, poate schimba ceva în bine, poate „îngriji o grădină“ sau ajuta o rotiţă să funcţioneze. Nu în măreţie vedem acum rolul nostru, ci în detaliu. De multe ori, înaintea lui Dumnezeu şi în ochii semenilor, o mână de ajutor poate valora mai mult decât vorbele mari şi planurile generale de transformare a ţării sau a lumii.
Totul trebuie să pornească de la recuperarea şi apărarea Memoriei. Nu, nu venim de nicăieri! De când am deschis ochii asupra lumii, am înţeles că nu însemn ceva numai datorită înzestrărilor şi muncii proprii, ci şi prin păstrarea cu grijă a unui tezaur de memorie pe care strămoşii mei îl perpetuaseră până la mine şi care însemna: excelenţă profesională, cinste, bunătate, graţie existenţială, inteligenţă, libertate. Fără să fie nimic ieşit din comun, aceste calităţi dădeau tonul în vechea societate românească, aceea în care, pentru a face parte dintr-o elită reală, nu trebuia să fii mai ales întreprinzător şi abil, ci mai cu seamă capabil şi civilizat. Memoria poate fi o povară, pentru că nu e întotdeauna uşor să te ridici la înălţimea modelelor; pe măsură, însă, ce conştientizezi puterea creatoare a modelelor din trecut, Memoria devine forţă şi libertate.
Ce putem desprinde din aceste consideraţii? Convingerea personală că fiecare trebuie să încerce să facă acel ceva care i se potriveşte, şi cât mai bine posibil, şi că nimic durabil nu poate exista fără conştientizarea şi interiorizarea respectului pentru trecut. Devenind inginer, m-am plasat automat în descendenţa bunicului şi a tatălui şi am încercat să le duc mai departe numele şi prestigiul profesional, ca reprezentant al celei de-a treia generaţii de ingineri. Pasiunea pentru lecturi şi nevoia interioară de a-mi apăra convingerile le-am moştenit de la tatăl meu, Dinu Erbiceanu; apropierea de o mare pianistă precum Constanţa Erbiceanu nu putea să nu-mi deschidă apetitul pentru muzică, iar chipul tutelar al ilustrului meu străbunic şi tiz, istoricul şi academicianul Constantin Erbiceanu, mi-a nutrit pasiunea de o viaţă: istoria. O altă pasiune, aceea de a călători, m-a ajutat să-mi deschid şi mai bine ochii şi sufletul. Am călătorit în 115 ţări pentru a înţelege că locul meu şi al eforturilor mele este acasă, acolo unde strămoşii au ştiut să trăiască şi să facă istoria. Întors în România după 1989, am încercat, cu modestele mele puteri, să dau o mână de ajutor acolo unde mi s-a părut că e mai mare nevoia sau că poate fi mai bun rodul. Dar, despre aceste lucruri nu sunt eu cel ce trebuie să vorbesc; las aceasta în seama impersonalei Memorii şi, mai ales, a oamenilor în care am, totuşi, atâta încredere. Probabil că nimic nu m-a motivat mai mult în viaţă decât încrederea în oameni şi în frumuseţea pe care o ascund în sufletele lor.
Şi pentru că încrederea e o formă subtilă de iubire, etimologia ne transportă în zona filantropiei. Printre străbunii mei direcţi şi printre rudele colaterale am descoperit, în timp, scormonind prin documentele de familie, multe personaje harnice şi darnice, cu timpul şi cu banii lor. Juristul Grigore M. Buiucliu (1840-1912; a donat Academiei Române cea mai mare parte a averii sale şi vasta sa bibliotecă orientală), naturalistul Andrei Popovici-Bâznoşanu (1876-1969; a fondat Staţiunea zoologică de la Sinaia), academicianul Constantin Erbiceanu sau inginerii Laurenţiu şi Dinu Erbiceanu au fost filan-tropi, în toată puterea cuvântului. Oameni care au lucrat cu ei înşişi, cu familia lor, cu mediul în care au trăit, spre a le transforma în bine, care au crezut până la capăt în capacitatea oamenilor de a creşte, de a deveni mai buni şi în importanţa actelor de caritate, ca mecanism social şi ca model cultural. Fără să mă compar cu modelele, îmi doresc să le urmez.
Motivul evident al înfiinţării Fundaţiei Erbiceanu este treptata stingere biologică a neamului meu şi dorinţa de a perpetua memoria unei familii care a avut un rol însemnat în istoria şi cultura ţării. Dar cantonarea în această unică motivaţie ar crea o imagine incompletă tocmai asupra naturii profunde a demersului meu. Pentru că nu un memorial îmi doresc să creez, ci un loc spiritual de Memorie vie, care să îşi facă simţită prezenţa în permanenţă, prin fapte. Întotdeauna mi-a plăcut mai mult complexitatea nelimitată a vieţii decât osificarea în tipare. Statuile sunt impersonale şi reci, iar Erbicenii nu vor deveni statui, ci vor rămâne prezenţe vii. Nu doresc să adopt calpa retorică a extincţiei, ci să asigur perpetuarea tradiţiei Erbicenilor şi a neamurilor ilustre cu care s-au înrudit, în timp (Buiucliu, Popovici-Bâznoşanu, Eliade etc.), prin fapte. Nu dispărem decât atunci când uităm sau suntem uitaţi şi nu murim decât atunci când nu mai producem bine şi bucurie în jurul nostru. Îmi propun ca mijloacele mele de astăzi să slujească acest bine pe care Erbicenii îl pot face, chiar în absenţa lor fizică. Doar aşa voi putea spune, în pace, că nu mergem spre nicăieri! Şi, pentru a încheia, voi relua aici un pasaj din discursul lui Vasile Pârvan, dedicat memoriei istoricului şi academicianului Constantin Erbiceanu: „E ceva din noi care nu dispare; căci dacă nimicnicia omenească e o lege supremă a vieţii, sunt totuşi unele însuşiri nemuritoare: rămân de-a pururi toate gândurile omeneşti în-chinate adevărului, frumosului, eternităţii în general“.
Constantin Laurenţiu Erbiceanu

Obiective ale Fundaţiei
Activităţile Fundaţiei Culturale Erbiceanu se doresc o continu-are a realizărilor membrilor familiei, în varii domenii. Se vor, de asemenea, un mijloc de promovare a unui set de principii şi de valori care i-au însoţit mereu pe Erbiceni: de la valoarea profe-sională la calitatea personală. Dorim, astfel, să acţionăm asupra ţesutului social prin intervenţii punctuale, precise şi eficace.

I. Premii:
Principalul instrument de realizare a obiectivelor Fundaţiei va fi acordarea de premii dedicate memoriei membrilor iluştri ai fa-miliei. Numele lor vor fi perpetuate, la fel şi faptele lor, iar în timp vor deveni garanţii prestigioase ale valorii profesionale şi personale a laureaţilor. De aceea, majoritatea premiilor se vor adresa tinerilor aflaţi la început de carieră, ca o confirmare şi o încurajare, în acelaşi timp.

1) Premiul „Constantin Erbiceanu“ pentru tineri istorici
Constantin Erbiceanu (1838 – 1913). Fiul preotului Ioan Ionescu din satul Erbiceni – Iaşi, despre care tradiţia de familie spunea că ar fi descins dintr-o familie de olteni, refugiaţi în Moldova pe la 1775, din cauza ocupaţiei austriece. La Iaşi, Constantin Ionescu avea să primească numele de Erbiceanu, după numele satu-lui natal. Istoric, teolog, elenist, membru al Junimii, membru activ al Academiei Române (din 1899), membru al societăţilor savante de la Constantinopol, Hellenikos Philologikos Syllogos (din 1866) şi Hetairia Mesaionikon Spoudon (din 1889). Constantin Erbiceanu a studiat la Seminarul Socola, Facultatea de Teologie din Iaşi şi la Facultatea de Teologie şi Litere din Atena, unde a obţinut doctoratul în teologie. A predat istoria bisericii universale, drept canonic şi te-ologia dogmatică la Seminarul Veniamin Costache din Iaşi şi, după ce a câştigat admiraţia unor Spiru Haret şi D. A. Sturdza, la Facul-tatea de Teologie din Bucureşti. La Facultatea de Litere din Bucur-eşti a predat limba greacă. În martie 1895 a fost ales decan al Facul-tăţii de Teologie din Bucureşti. Studiind manuscrisele greceşti şi editând documente, C. Erbiceanu a avut un rol de deschizător de drumuri în studierea epocii fanariote şi a istoriei bisericeşti din Ţările Române. Dintre lucrările sale, amintim: Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei; Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă; Viaţa şi activitatea Mitropolitului Moldovei, Venia-min Costache; Ulfila, viaţa şi doctrina lui sau starea creştinismului în Dacia traiană şi aureliană; Bărbaţi culţi greci şi români şi pro-fesori din Academiile domneşti din Iaşi şi Bucureşti, din epoca zisă fanariotă (1650-1821); Viaţa mea, scrisă de mine după cât mi-am pu-tut aduce aminte. De asemenea, a fost redactor la periodicele Re-vista Teologică din Iaşi (1882-1886) şi Biserica Ortodoxă Română (1887-1913). Cercetător pasionat al vechilor documente, Constantin Erbiceanu nu s-a dezinteresat, însă, nici de lumea care îl înconjura, ajutându-i întotdeauna, cu blândeţe, pe cei nevoiaşi. Rămân em-blematice scena în care un grup de haiduci care îi atacaseră trăsura nu se ating de el, datorită reputaţiei sale de om milostiv şi relatările lui Nicolae Iorga, care împrumuta deseori cărţi din biblioteca Erbi-ceanu şi care i-a închinat un emoţionant discurs funebru. Spre sfâr-şitul vieţii, C. Erbiceanu a donat cele mai valoroase cărţi din biblio-teca sa Academiei Române şi Facultăţii de Teologie din Bucureşti. La Iaşi, Constantin Erbiceanu a ţinut, împreună cu soţia sa, Aglae Ne-grescu (descendenta bogatului aromân Zappa), un salon cultural frecventat de protipendada Moldovei: Eminescu, A. D. Xenopol, C. Negruzzi, Panu şi Eduard Caudella se numărau printre obişnuiţii casei. Constantin Erbiceanu rămâne un model de pionier, de cercetă-tor pasionat şi muncitor, de exponent al celei mai pure meritocraţii şi de intelectual creştin.
2) Premiul „Constanţa Erbiceanu“ pentru tineri muzicieni
Constanţa Erbiceanu (1874-1961). Fiica academicianului Constantin Erbiceanu. În 1893, a fost una dintre primele fete absolvente cu bacalaureat din România. Începând cu acelaşi an, a plecat la Leipzig, pentru a-şi continua studiile muzicale. I-a avut ca profesori de pian pe Carl Reinecke şi pe Johannes Weidenbach, până la absolvire, în 1898. Tânăra pianistă a mai călătorit la Berlin, Paris şi Londra, unde a şi concertat, sub îndrumarea maestrului Moszkovski (care i-a dedicat concertul său pentru pian şi orchestră), repurtând importante succese de public şi de critică. În 1904 s-a stabilit la Berlin, unde şi-a aprofundat studiile, urmând cursurile Facultăţii de Filosofie şi susţinând, în paralel, o activitate concertistică. În această perioadă s-a apropiat de Max Reger. Renunţând la a concerta, s-a dedicat activităţii pedagogice şi a fost întemeietoarea şcolii pianistice româneşti, maestra unor Valentin Gheorghiu sau Silvia Şerbescu. În 1958, când a concertat în România, Sviatoslav Richter a vizitat-o şi pe Constanţa Erbiceanu. În 2002, în cadrul ediţiei a XII-a a Concursului Naţional de Interpretare Muzicală „Mihail Jora“ s-a acordat, la secţiunea pian, prin bunăvoinţa Dlui Constantin Laurenţiu Erbiceanu, Marele Premiu Memorial „Constanţa Erbiceanu“, pe care l-a obţinut Shwan Sebastian.

3) Premiul „Vespasian Erbiceanu“ pentru jurişti
Vespasian Erbiceanu (1863 – 1943). Jurist, membru corespon-dent al Academiei Române, consilier la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La 28 martie 1918, a doua zi după unirea Basarabiei cu România, a fost trimis de către Guvernul român la Chişinău, pentru a face o evaluare a stării sistemului de justiţie rusesc din Basarabia şi pentru a face propuneri în vederea reformării acestuia, pe noile baze naţionale româneşti. A fost Prim Preşedinte al Curţii de Apel de la Chişinău şi s-a ocupat de unificarea legislativă a Basarabiei cu ţara Mamă. Cea mai importantă lucrare a sa este Naţionalizarea justiţiei şi unificarea legislativă în Basarabia.

4) Premiul „Laurenţiu Erbiceanu“ pentru ingineri constructori
Laurenţiu Erbiceanu (1876-1936). Fiul academicianului Con-stantin Erbiceanu. Absolvent al şcolii de Poduri şi şosele din Bucur-eşti. Şi-a început activitatea în anul 1901, la lucrările de construcţie a Portului Constanţa, devenind unul dintre cei mai apropiaţi colabo-ratori ai inginerului Anghel Saligny. A lucrat la portul Constanţa timp de 25 de ani, începând ca inginer asistent şi ajungând până la funcţia de director general. Între 1918 şi 1923 s-a ocupat de reface-rea şi extinderea portului, construind digul de larg, staţia de petrol, podurile metalice, instalaţiile de pompare, locuinţe tip pentru lucră-torii din port, platforma superioară a liniei de cale ferată Constanţa–Bucureşti, remiza de beton armat, sisteme de drenaj pentru sto-parea alunecării falezei (Metoda Erbiceanu) etc. Între 1923 şi 1936 a fost directorul tehnic al Creditului Industrial. Laurenţiu Erbiceanu a fost un inginer competent, pasionat şi care s-a dedicat muncii sale, un model profesional şi uman. Principala sa operă este volumul Date statistice asupra portului Constanţa, publicat în 1919. Într-un me-diu care a favorizat prea mult timp distrugerea sau construcţia neadecvată, exemplul unui constructor de vocaţie poate fi salutar.

5) Premiul „Dinu Erbiceanu“ pentru promovarea valorilor euro-pene
Constantin (Dinu) Erbiceanu (1913 – 1998). Fiul lui Lauren-ţiu Erbiceanu. După absolvirea Liceului Spiru Haret din Bucureşti, în 1931, ca şef de promoţie, şi a Facultăţii de Construcţii a Politehnicii din Bucureşti, a devenit inginer în anul 1936, fiind con-ferenţiar universitar la Politehnica din Timişoara şi având un post la Creditul Industrial. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost mobilizat ca ofiţer de geniu şi a coordonat construcţia mai mul-tor poduri peste Prut şi Nistru. După război, a lucrat împreună cu Emil Prager şi a trecut prin exproprierile desfăşurate de regimul comunist, pierzând averea considerabilă a familiei, acumulată prin muncă şi spirit în-treprinzător. Capacitatea organizatorică şi ex-celenta pregătire l-au ajutat să îşi continue activitatea de inginer, în ciuda „dosarului prost“, a „originii nesănătoase“ şi fără să abdice de la credinţele şi principiile fundamentale pe care le avea. Ca inginer, a coordonat lucrările de la Hidrocentrala Valea Sadului, construcţia de turnuri de răcire la centrale termice şi silozuri etc. Nemaiputând ocupa funcţia de director tehnic în Ministerul Construcţiilor (pentru că nu era membru al P.C.R.), a primit în grijă construcţia Circului de Stat din Bucureşti. După ce nu a fost aplicată recomandarea sa de a fi ignifugată schelăria din lemn a construcţiei, aceasta a luat foc, în octombrie 1959, iar el a fost arestat şi condamnat la 10 ani de închisoare, pentru „neglijenţă în serviciu“. Autorităţile comuniste găsiseră, în sfârşit, pretextul de a se elibera de o figură verticală şi incomodă şi de a se răzbuna pe ginerele lui Ion Flueraş. Începând cu 1961 (când a fost eliberat din închisoare, graţie intervenţiilor Constanţei Erbiceanu) şi până în 1981, a lucrat la Institutul de Proiectări Metalurgice din Bucureşti, fiind şef de proiect la Com-plexul Siderurgic de la Galaţi, unde a obţinut rezultate de excepţie. Înclinaţia sa umanitară şi filantropică s-a manifestat atât în timpul persecuţiilor comuniste, când a ocrotit numeroase persoane împotriva cărora se manifesta furia totalitară (a fost comparat, de către Duiliu Zamfirescu jr, cu faimosul Oskar Schindler), cât şi atunci când şi-a donat biblioteca tehnică Asociaţiei Inginerilor Con-structori Proiectanţi de Structuri, pe cea muzicală Universităţii de Muzică George Enescu din Bucureşti şi alte sute de volume valoroase Bibliotecii Naţionale. Dincolo de competenţa sa profesională, Dinu Erbiceanu a fost un spirit enciclopedic, interesat de toate roadele sufletului şi ale minţii omeneşti, şi un spirit vertical, care şi-a apărat în mod curajos principiile, nu numai afirmându-le, ci şi punându-le în practică. Întreaga sa viaţă şi structură îl recomandă ca pe un adevărat spirit european. De aceea, premiul care este dedicat memoriei sale se va adresa acelora care promovează valorile şi principiile „vechii Europe“ (nu în sens geopolitic, ci în sens cultural şi spiritual), acelora care cred că Europa este un continent al val-orilor creştine, că omenia înseamnă mai mult decât toleranţa şi că libertatea este cel puţin la fel de importantă ca democraţia, acelora care nu uită că Europa înseamnă, în primul rând, valori identitare şi rădăcini comune.

6) Premiul „Ion Flueraş“ pentru promovarea eticii în viaţa politică
Ion Flueraş (1882-1953). Născut lângă Arad, într-o familie de ţărani greco-catolici, a urmat doar patru clase primare, la şcoala confesională din comună. A lucrat ca păstor şi rotar dar, în acelaşi timp, a acumulat cunoştinţe în diferite domenii, ca autodidact, da-torită înzestrării sale native. În 1901 s-a înscris în Partidul Social-Democrat. La Budapesta a desfăşurat activitate sindicală, iar în 1905, după organizarea cu succes a unei greve, a devenit primul român conducător de sindicat din Austro-Ungaria. Din 1911 a fost redactor responsabil al ziarului Adevărul din Budapesta. Cu timpul, a devenit unul dintre cei mai importanţi lideri ai mişcării social-democrate din Transilvania şi, apoi, după Marea Unire, din România. A participat la Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 de-cembrie 1918, fiind ales vice-preşedinte şi apoi membru al Consiliu-lui Dirigent. Ion Flueraş a fost unul dintre cei mai convinşi susţină-tori ai unirii Transilvaniei cu România şi a făcut parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris. În 1920, în cursul unei deplasări în Rusia Sovietică, Flueraş i-a înfruntat pe Buharin şi Zi-noviev. Din cauza opoziţiei faţă de bolşevism, Flueraş a intrat în con-flict cu linia supusă Moscovei, din cadrul mişcării socialiste din România. Din 1926 până în 1939, a fost Preşedinte al Confederaţiei Generale a Muncii, iar în 1927 a fost ales membru în Comitetul Executiv al Partidului Social-Democrat. În perioada 1928-1932 a fost deputat, în două legislaturi, iar din decembrie 1938 a făcut parte din Frontul Renaşterii Naţionale, partidul unic înfiinţat de Regele Carol al II-lea. După 23 august 1944 nu a mai fost primit în P.S.D., din cauza colaborării cu regimul carlist, şi nu a acceptat niciun fel de colaborare cu comuniştii, încercând să creeze o nouă formaţiune politică, Partidul Socialist Român. Arestat în 1945 şi eliberat în 1946, a fost rearestat, în 1948, şi condamnat, în 1952, la 15 ani de temniţă grea. A murit, în 1953, la închisoarea Gherla, după ce fusese supus regimului de exterminare prin tortură continuă, ap-licat pe modelul adus de la Piteşti. Fiica lui Ion Flueraş, Ileana, s-a măritat, în 1938, cu inginerul Dinu Erbiceanu. Înainte de a fi un om politic, Ion Flueraş a fost o personalitate verticală, apreciată de prieteni şi de adversari, detestată, deopotrivă, de adepţii totalitaris-melor de stânga şi de dreapta. Social-democrat din convingere, re-formist şi anti-revoluţionar, a crezut toată viaţa că în România se poate dezvolta un sistem democratic pe model occidental. Viaţa şi moartea lui eroică pot naşte un model de urmat pentru actuala no-astră clasă politică, aflată în lipsă permanentă de repere autentice.

II. Alte activităţi:
1.Organizarea de dezbateri, mese rotunde, conferinţe.
2.Organizarea periodică a unui Salon Cultural, la sediul Fun-daţiei şi a unor serate muzicale.
3.Editarea documentelor din Arhiva Erbiceanu, editarea şi reedi-tarea lucrărilor de (sau despre) membri ai familiei.
4.Sprijinirea editării de lucrări şi acordarea de burse de studiu pentru tineri cercetători şi artişti.
5.Realizarea unui site internet al Fundaţiei, care să promoveze is-toria familiei Erbiceanu şi activităţile fundaţiei.
6.Gestionarea şi îmbogăţirea Bibliotecii Erbiceanu, care conţine cca opt mii de volume, printre care multe rarităţi şi cărţi purtând dedicaţii ilustre.

Activităţi ale Fundaţiei în anul 2009
În anul 2009, primul din existenţa sa, Fundaţia Culturală Erbiceanu inaugurează seria Premiilor Constanţa Erbiceanu. În data de 6 septembrie, Preşedintele Fondator va decerna, în cadrul Galei Laureaţilor Concursului Internaţional „George Enescu“, premiul pentru cel mai bine clasat concurent român din cadrul secţiunii dedicate pianului.
Revista Erasmus a tinerilor istorici din Bucureşti şi Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta“ din Iaşi beneficiază de sprijin financiar din partea Fundaţiei. Aceasta îşi propune, de asemenea, pentru anul în curs, să găsească şi să publice amintirile Luciei Erbiceanu (născută Culianu) şi să sprijine redactarea unei monografii dedicate istoricului Constantin Erbiceanu.

Echipa Fundaţiei
Preşedinte de onoare: Dl Neagu Djuvara
Fundaţia Culturală Erbiceanu beneficiază de cinstea de a-l avea, ca Preşedinte de onoare şi mentor, pe unul dintre cei mai mari is-torici români de după 1940, care s-a impus nu numai prin erudiţie, precizie, prospeţimea şi onestitatea teoriilor istoriografice emise, dar şi prin-tr-o statură morală fără fisură, creatoare de model existenţial.
S-a născut la Bucureşti, în 1916, ca descendent al Grădiştenilor (unul dintre cele mai importante neamuri boiereşti din Ţara Românească, înrudit cu marile familii şi care a ridicat actuala biserică a Patriarhiei române) şi al familiei aromâneşti Djuvara (care i-a dat, printre alţii, pe diplomatul Trandafir Djuvara şi pe ju-ristul Mircea Djuvara). A studiat în Franţa, este licenţiat în Litere la Sorbona (istorie, 1937), doctor în drept (Paris, 1940, cu teza Le droit roumain en matière de nationalité), iar în mai 1972 şi-a luat doctoratul de stat la Sorbona, cu o teză de filosofia istoriei, coordo-nată de Raymond Aron. Ulterior, a obţinut şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.).
După ce a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, pe frontul de est, în Basarabia şi Transnistria şi a fost rănit în apropiere de Odessa, a intrat ca diplomat în cadrul Ministerului român de Ex-terne (mai 1943), a fost trimis curier diplomatic la Stockholm, chiar în dimineaţa lui 23 august 1944, fiind numit secretar de legaţie la Stockholm, unde a rămas în timpul guvernelor Sănătescu şi Rădescu. După preluarea puterii de către comunişti, a rămas în exil, activând la Paris în mai multe organizaţii ale exilului românesc (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români de la Paris, secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I“ etc.) şi coordonând acţiuni anticomuniste, în colaborare cu serviciile secrete americane şi franceze. Din 1961 până în 1984 a fost consilier diplo-matic şi juridic al Ministerului de Externe al Republicii Niger din Africa. A fost, de asemenea, profesor de drept internaţional şi de is-torie economică la Universitatea din Niamey. Din 1984 a fost secre-tar general al Casei Româneşti de la Paris. În 1990 a revenit în România, unde a devenit profesor asociat la Universitatea din Bu-cureşti, membru de onoare al Institutului „A. D. Xenopol“ din Iaşi şi al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“ din Bucureşti, Preşedinte de Onoare al Institutului de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta“ din Iaşi. A realizat emisiuni de televiziune şi de radio şi este una dintre vocile cele mai respectate ale societăţii româneşti.
Dintre volumele publicate, amintim: Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor (teză de doctorat premiată de Academia Franceză); Între Orient şi Occident. Ţările române la în-ceputul epocii moderne; O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri; Există istorie adevărată?; Thocomerius–Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti; Războiul de şaptezeci şi şapte de ani şi premisele hegemoniei americane (1914-1991); Amintiri din pribegie; Însemnările lui Gheorghe Milescu (ro-man); Cum s-a născut poporul român; Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii; De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul.

Membrii Consiliului Director
1. Preşedinte Fondator: Dl Constantin Laurenţiu Erbiceanu
Fondatorul, reprezentantul actual al familiei Erbiceanu, duce mai departe tradiţia profesională şi filantropică a strămoşilor săi. Este iniţiatorul ideii şi cel care o pune în practică, dedicând timp şi resurse financiare pentru a cinsti memoria strămoşilor şi pentru a perpetua o misiune socială şi culturală pe care aceştia şi-au asumat-o.
S-a născut la 21 mai 1939, în Bucureşti, ca fiu al lui Dinu Erbi-ceanu şi al Ilenei (fiica lui Ion Flueraş). A absolvit Liceul Spiru Ha-ret din Bucureşti (1956, şef de promoţie, ca şi tatăl său) şi Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale din cadrul Institutului de Con-strucţii din Bucureşti, devenind inginer în anul 1961. A lucrat la Trustul de Construcţii şi Montaje Energetice Bucureşti (inginer proiectant, şef de proiect, şef de atelier), proiectând componente din CET Bucureşti Sud, turnurile de răcire de la CET Brazi, baza de producţie a Hidrocentralei Porţile de Fier. În 1970 a fost detaşat la şantierele de construcţii obţinute de firmele româneşti Aroconstruct şi Arcom în R.F.G., fiind şef de şantier la construcţia Grupului şcolar Hadamar (1970-1971), a Liceului din Heppenheim (1971-1972), a complexului hotelier Rezidenz din Bad Windsheim, Bavaria (1972-1975), a turnurilor gemene cu 20 de etaje din Mainz (1975-1977). Bun cunoscător al limbii germane, apreciat în Germania dar vânat în România, din cauza „dosarului prost“, C. L. Erbiceanu a ales ex-ilul, în 1977 obţinând cetăţenia germană şi fiind condamnat în con-tumacie, în România la 8 ani de închisoare, pe motive politice. A fost şeful filialei din Mainz a Societăţii de Construcţii F-Bau, iar din 1978 s-a angajat la cea mai mare firmă germană de consultanţă, Lah-meyer International din Frankfurt, unde s-a şi stabilit. A coordonat lucrări în Republica Mali (barajul hidrocentralei Selingue, 1978-1981), Maroc (proiectul hidrocentralei Merija, 1981), Filipine (hidro-centralele Agus 4 şi 5 din Mindanao, 1982-1983). Revenind în Cen-trala firmei, a devenit şeful Marketingului pentru Africa Francofonă şi Anglofonă, obţinând numeroase contracte în Algeria, Burundi, Madagascar etc. Între 1990 şi 1991 a condus unica filială Lahmeyer din străinătate, la Conakry (Guineea). În 1993 a devenit şeful Ser-viciului pentru proiecte desfăşurate în Europa Centrală şi de Est, în 1994 şeful departamentului Europa, iar în 1996 procurist al firmei, perioadă în care a obţinut o serie de proiecte cu finanţări din partea BERD, a Băncii Mondiale sau a Comisiei Europene, în aproape toate ţările foste comuniste. În 1999, s-a mutat la Bucureşti, ca şef al Reprezentanţei tuturor societăţilor Concernului Energetic RWE AG din Germania. În 2003 a împlinit 25 de ani de activitate în cadrul aceluiaşi concern, iar în 2004 reprezentanţa de la Bucureşti a fost închisă, odată cu pensionarea lui Constantin Laurenţiu Erbiceanu. Acest reprezentant al neamului Erbicenilor îmbină înzestrările ex-acte cu pasiunea pentru muzică (în special belcantoul italian şi muzica romantică pentru pian; face parte din două societăţi muzicale londoneze, dedicate lui Donizetti şi, respectiv, Liszt), istorie, limbi străine, artele plastice (în special primitivii italieni şi pictura fla-mandă), literatură (a corespondat cu Henri Troyat, Jean d’Ormesson, Maurice Druon, Alain Decaux, Hélène Carrère d’Encausse) sau călătorii (a vizitat 115 ţări din toate cele şase conti-nente). După întoarcerea în România, înclinaţia filantropică s-a manifestat constant, prin sprijinirea unor tineri valoroşi din diferite domenii.

2. Vice-preşedinte: Dl Filip-Lucian Iorga
S-a născut în 1982, la Bucureşti, ca descendent, pe linie maternă, al unui vechi neam de moşneni ialomiţeni, Bărbuleştii din Poiana, înrudiţi prin alianţă cu familii ca Străjescu, Mavrogheni, Rosetti, Hasdeu, von Kraus. A absolvit Colegiul Naţional Spiru Haret din Bucureşti în anul 2001 şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, specializarea Istorie–Limba şi literatura engleză, în 2005. În vara lui 2004 a absolvit Universi-tatea Internaţională de Vară a European College of Liberal Arts (ECLA) din Berlin (instituţie aflată sub egida Bard College din Statele Unite ale Americii). După un stagiu de pregătire la Universitatea Paris IV Sorbona din Franţa (2006), a obţinut, în 2008 şi diploma de Master în Istoria Ideilor şi Mentalităţilor (la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, sub coordonarea prof. univ. dr. Lucian Boia). În perioada 2007-2008 a lucrat ca expert în management cultural la Institutul Cultural Român, Direcţia Re-laţii Internaţionale. În prezent este consultant al Casei Majestăţii Sale Re-gelui Mihai I al României şi doctorand în istorie la Universitatea din Bu-cureşti. A participat, începând cu anul 1999, la şcoli de vară, conferinţe, colocvii în România, Polonia, Turcia, Danemarca, India, Rusia şi a primit mai multe premii şi distincţii, printre care Medalia Regele Mihai pentru Loialitate (2008), Premiul Adrian Marino pentru debut în eseistică (2001), Premiul I la Concursul Istoria mea–Eustory (2000) şi Premiul I la con-cursul de eseuri organizat de Fundaţia Academia Civică (1999). A fost re-sponsabil pentru Bucureşti al Grupului Civis de pe lângă Alianţa Civică (2000-2002) şi preşedinte al Societăţii de Studii Istorice Erasmus (afiliată la International Students of History Association, 2003-2005). Este membru în Colegiul Director INFORR şi membru asociat al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta“ (afiliat la Confederaţia Internaţională de Genealogie şi Heraldică).
A publicat volumele Breviar pentru păstrarea clipelor (convorbiri cu Al-exandru Paleologu; Editura Humanitas, 2005), Les Cazaban. Une chro-nique de famille (împreună cu Eugen Dimitriu; les Editions Universal Dalsi, 2007), Genocidul comunist în România. Vol. IV. Reeducarea prin tortură (împreună cu Gheorghe Boldur-Lăţescu; Editura Albatros, 2003; fragmente din acest volum au fost incluse în Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România). Este autorul unor fragmente din volumele Copilăria şi adolescenţa altădată (Editura DoMinoR, 2003), Istoria României în texte (Editura Corint, 2001), Exerciţii de speranţă – România în care aş vrea să trăiesc (Fundaţia Acade-mia Civică, 2001), Exerciţii de memorie (Fundaţia Academia Civică, 1999), a revizuit volumul Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar P-Q de Cicerone Ioniţoiu (Editura Maşina de Scris, 2006), a participat la redactarea Raportului Anual al Familiei Regale a României. 2006-2007 şi, alături de AALLRR Principesa Margareta şi Principele Radu ai României, la redactarea textului albumului Coroana română la 140 de ani (Editura Curtea Veche, 2008).

3. Secretar: Dl Alin Saidac
S-a născut în anul 1979, ca descendent al familiilor Strehăianu (vechi boieri olteni) şi Saidac. Este absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti (2001) şi a obţinut Masteratul în Istorie, în cadrul aceleiaşi facultăţi, cu teza Românii şi Europa în secolul al XIX-lea (2004). A colabo-rat cu Radiodifuziunea Română, a predat istoria la Colegiul Naţional Dimitrie Cantemir din Bucureşti, iar în prezent lucrează în cadrul Institu-tului Naţional al Monumentelor Istorice.

The Erbiceanu Cultural Foundation was created in 2008, by the engineer Constantin Laurenţiu Erbiceanu, great-grandson of the historian Constantin Erbiceanu (1838-1913), grandson of the anti-communist hero Ion Flueraş (1882-1953) and related to a great number of old Rumanian, Armenian and Greek families. The activi-ties of the Erbiceanu Cultural Foundation seek to preserve the fam-ily’s values and traditions, by promoting professional and moral ex-cellence. The Foundation’s main instruments will be the prizes dedicated to several illustrious members of the Erbiceanu family (musicians, historians, engineers etc.) and awarded especially to young people, as a recognition of their achievements and an encour-agement for their future careers. Professor Neagu Djuvara is the Foundation’s Honorary President. Constantin Laurenţiu Erbiceanu (President), Filip-Lucian Iorga and Alin Saidac are the members of the Foundation’s Board.
In 2009, the Erbiceanu Cultural Foundation awards, under the auspices of the George Enescu International Contest – Piano Sec-tion, the Constanţa Erbiceanu Prize for the best Romanian com-petitor. Constanţa Erbiceanu (1874-1961), the daughter of Con-stantin Erbiceanu, historian and member of the Romanian Acad-emy, studied the piano at the Leipzig Conservatoire (1894-1898), with Carl Reinecke and Johannes Weidenbach. She also studied with Maurice Moszkowski (who dedicated his concert for piano and orchestra to Constanţa Erbiceanu) and gave concerts in Paris, Ber-lin and London. Her talent was acclaimed both by the public and the critics. In 1904, she moved to Berlin, where she studied musicology at the University (1908-1911), she gave concerts and became a close friend and a disciple of the German composer Max Reger, whose works she played in Berlin and Paris. After the First World War, she started teaching at the Bucharest Conservatoire, using the „Er-biceanu method“ and she is considered to be one of the founders of the Romanian piano school. Constanţa Erbiceanu was the teacher of great pianists like Valentin Gheorghiu and Silvia Şerbescu and of great pedagogues, like Eliza Hansen (the teacher of Christoph Es-chenbach and Justus Frantz), Cecilia Mantta, Emilia Vlangali, Maria Şova, Theodor Bălan, Ana Pitiş or Carola Grindea (professor at the Guildhall School of Music in London and founder of the Euro-pean Piano Teachers Association). She was highly admired by George Enescu, Sviatoslav Richter, Alfredo Casella, Constantin Silvestri.

CONFERINTELE SSI ERASMUS
► Comemorarea a 50 de ani de la moartea lui Gheorghe Bratianu

INTERVIURI
► Filip-Lucian Iorga, Interviu cu fostul detinut politic Gheorghe Boldur-Latescu
► Filip-Lucian Iorga, Trecutul este viu. Interviu cu Neagu Djuvara

NOTE DE LECTURA
► Adrian Robu, Catherine Morgan, Early Greek States beyond the Polis
► Marius-Florin Drasovean, Exercitii i ntru cunoastere: societate si mentalitati i n noi abordari istoriografice
► Filip-Lucian Iorga , Alexandru Madgearu, Originea medievala a focarelor de conflict din Peninsula Balcanica
► Cristina Nedelcu, Florin Sperlea, From the Royal Army to the Popular Army. The Sovietization of the Romanian Military (1948-1955)

STUDII
► Alexandru Codescu, Stabiliri de barbari in Imperiul Roman: datare si clarificare juridica
► Oana Baboi, Oralitate si textualitate i n literatura etica persana dintre secolele al III-lea – al VII-lea d. Hegira
► Andrei Poama, Tocqueville: morphologie du despotisme doux
► Alexandru Lancuzov, File de istorie urbana. Tramvaiul cu cai i n Bucuresti
► Marian Tudor, De la ulita la strada. Inceputurile urbanizarii i n orasul Buzau
► Marius-Florin Drasovean, Tache Rusescu sau sufletul comertului cu vorbe – studiu privind reclama bunei dispozitii la sfarsitul secolului XIX
► Ilarion Tiu, Relatiile regimului autoritar al lui Carol al II-lea cu opozitia. Studiu de caz: arestarea conducerii Miscarii Legionare
► Cristina Nedelcu, Trasaturile ideologiei si declinul lui Nasser
► Filip-Lucian Iorga, Diabolica deghizare. Reeducarea prin tortura morala – Aiud 1960-1964
► Sava Diamandi, Nationalismul basc in Spania
► George Bojoaga, Aspects of Romania foreign policy in the 1980′s. Romanian – Hungarian relations
► Ilarion Tiu, Identitatea moldoveneasca dupa 1991. Instrumentele inventarii unei natiuni

Filip-Lucian IORGA

Cand Valentin Sandulescu scria, in cuvantul introductiv al numarului 13/2002 al revistei noastre, ca „Erasmus merge mai departe“, nu avea de unde sa stie ce complicat va fi drumul. Acum, in mai 2005, cand apare numarul 14 al Revistei Erasmus, stim ca nu a fost usor sa asiguram supravietuirea unei societati al carei nume a ajuns, datorita membrilor sai si a proiectelor pe care le-a organizat, sa insemne ceva in lumea academica. Problemele financiare au impiedicat depunerea bilanturilor contabile si au sporit, cu timpul, impiedicand atragerea de finantari si punand sub semnul intrebarii insasi existenta societatii. Moartea S.S.I. Erasmus parea inevitabila, iar un semn al ei era si nepublicarea revistei, timp de 3 ani consecutiv. Cei mai multi membri ai societatii nemaiputand lua parte activa la activitatile curente, au existat si sedinte la care au participat 3 persoane (de altfel, la ora actuala, nu exista mai mult de 4 membri activi). Si totusi, eu unul nu am incetat niciodata sa sper ca vom gasi puterea si nebunia de a nu lasa S.S.I. Erasmus sa se opreasca definitiv. De aceea, parafrazandu-l pe patronul nostru spiritual, Erasmus de Rotterdam, vreau sa elogiez „nebunia“ celor cativa care nu au abandonat, la greu, societatea noastra. Si nu pot aici sa nu am o mentiune speciala pentru redactorul-sef al revistei, Ilarion Tiu, caruia ii datorez, in buna masura, faptul ca nu mi-am pierdut increderea in posibilitatea relansarii S.S.I. Erasmus.
Problemele nu sunt nici pe departe rezolvate, dar nu ne putem plange la nesfarsit, fara sa actionam. Important e sa incercam sa schimbam cate ceva in bine, catusi de putin. Sprijinul financiar oferit cu generozitate de domnul Mircea Andrei si ajutorul prietenilor Valentin-Ionut Dragoiescu, Dragos Bourceanu, Constantin Cioates si Mihai Paraschivescu, membri ai Tineretului National Liberal – Sector 3 ne permit, iata, dupa o nedorita pauza, sa publicam un nou numar al revistei noastre. Finantatorul nu ataseaza nicidecum o „eticheta“ politica soci-etatii, creand insa perspectiva – pe care sper sa fim capabili a o fructifica – unei colaborari pe termen lung, pe taramul politicilor culturale, straine de orice partizanat ideologic.
Nadajduiesc ca aparitia acestui numar 14 al revistei sa fie o gura de aer pentru S.S.I. Erasmus si sa reprezinte doar inceputul unei necesare revigorari si dezvoltari. Iata, asadar, ca nebunia Erasmus continua. Si e molipsitoare.